Contabilitate – cod procedura fiscala

Text valabil pentru anul 2010

Ultima actualizare: OUG 88 din 30 septembrie 2010

Acest text a fost realizat cu mijloace informatice.

El nu reprezinta o republicare.

TITLUL I Dispozitii generale

CAP. 1 Domeniul de aplicare a Codului de procedura fiscala

Art. 1 Sfera de aplicare a Codului de procedura fiscala

Art. 2 Raportul Codului de procedura fiscala cu alte acte normative

Art. 3 Modificarea si completarea Codului de procedura fiscala

Art. 4 *** Abrogat.

CAP. 2 Principii generale de conduita în administrarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat

Art. 5 Aplicarea unitara a legislatiei

Art. 6 Exercitarea dreptului de apreciere

Art. 7 Rolul activ

Art. 8 Limba oficiala în administratia fiscala

Art. 9 Dreptul de a fi ascultat

Art. 10 Obligatia de cooperare

Art. 11 Secretul fiscal

Art. 12 Buna-credinta

CAP. 3 Aplicarea prevederilor legislatiei fiscale

Art. 13 Interpretarea legii

Art. 14 Criteriile economice

Art. 15 Eludarea legislatiei fiscale

CAP. 4 Raportul juridic fiscal

Art. 16 Continutul raportului de drept procedural fiscal

Art. 17 Subiectele raportului juridic fiscal

Art. 18 Împuternicitii

Art. 19 Numirea curatorului fiscal

Art. 20 Obligatiile reprezentantilor legali

TITLUL II Dispozitii generale privind raportul de drept material fiscal

CAP. 1 Dispozitii generale

Art. 21 Creantele fiscale

Art. 22 Obligatiile fiscale

Art. 23 Nasterea creantelor si obligatiilor fiscale

Art. 24 Stingerea creantelor fiscale

Art. 25 Creditorii si debitorii

Art. 26 Platitorul

Art. 27 Raspunderea solidara

Art. 28 Dispozitii speciale privind stabilirea raspunderii

Art. 29 Drepturile si obligatiile succesorilor

Art. 30 Dispozitii privind cesiunea creantelor fiscale ale contribuabililor

CAP. 2 Domiciliul fiscal

Art. 31 Domiciliul fiscal

TITLUL III Dispozitii procedurale generale

CAP. 1 Competenta organului fiscal

Art. 32 Competenta generala

Art. 33 Competenta teritoriala

Art. 34 Competenta în cazul sediilor secundare

Art. 35 Competenta teritoriala a compartimentelor de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale

Art. 36 Competenta speciala

Art. 37 Conflictul de competenta

Art. 38 Acord asupra competentei

Art. 39 Conflictul de interese

Art. 40 Abtinerea si recuzarea

CAP. 2 Actele emise de organele fiscale

Art. 41 Notiunea de act administrativ fiscal

Art. 42 Solutia fiscala individuala anticipata si acordul de pret în avans

Art. 43 Continutul si motivarea actului administrativ fiscal

Art. 44 Comunicarea actului administrativ fiscal

Art. 45 Opozabilitatea actului administrativ fiscal

Art. 46 Nulitatea actului administrativ fiscal

Art. 47 Desfiintarea sau modificarea actelor administrative fiscale

Art. 48 Îndreptarea erorilor materiale

CAP. 3 Administrarea si aprecierea probelor

Art. 49 Mijloace de proba

Art. 50 Dreptul organului fiscal de a solicita prezenta contribuabilului la sediul sau

Art. 51 Comunicarea informatiilor între organele fiscale

Art. 52 Obligatia de a furniza informatii

Art. 53 Furnizarea periodica de informatii

Art. 54 Obligatia bancilor de a furniza informatii

Art. 55 Expertiza

Art. 56 Prezentarea de înscrisuri

Art. 57 Cercetarea la fata locului

Art. 58 Dreptul rudelor de a refuza furnizarea de informatii, efectuarea de expertize si prezentarea unor înscrisuri

Art. 59 Dreptul altor persoane de a refuza furnizarea de informatii

Art. 60 Obligatia autoritatilor si institutiilor publice de a furniza informatii si de a prezenta acte

Art. 61 Colaborarea dintre autoritatile publice, institutiile publice sau de interes public

Art. 62 Conditii si limite ale colaborarii

Art. 63 Colaborarea interstatala dintre autoritatile publice

Art. 64 Forta probanta a documentelor justificative si evidentelor contabile

Art. 65 Sarcina probei în dovedirea situatiei de fapt fiscale

Art. 66 Dovedirea titularului dreptului de proprietate în scopul impunerii

Art. 67 Estimarea bazei de impunere

CAP. 4 Termene

Art. 68 Calcularea termenelor

Art. 69 Prelungirea termenelor

Art. 70 Termenul de solutionare a cererilor contribuabililor

Art. 71 Cazul de forta majora si cazul fortuit

TITLUL IV Înregistrarea fiscala si evidenta contabila si fiscala

Art. 72 Obligatia de înregistrare fiscala

Art. 73 Obligatia înscrierii codului de identificare fiscala pe documente

Art. 74 Declararea filialelor si sediilor secundare

Art. 75 Forma si continutul declaratiei de înregistrare fiscala

Art. 76 Certificatul de înregistrare fiscala

Art. 77 Modificari ulterioare înregistrarii fiscale

Art. 78 Registrul contribuabililor

Art. 79 Obligatia de a conduce evidenta fiscala

Art. 80 Reguli pentru conducerea evidentei contabile si fiscale

TITLUL V Declaratia fiscala

Art. 81 Obligatia de a depune declaratii fiscale

Art. 82 Forma si continutul declaratiei fiscale

Art. 83 Depunerea declaratiilor fiscale

Art. 84 Corectarea declaratiilor fiscale

TITLUL VI Stabilirea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat

CAP. 1 Dispozitii generale

Art. 85 Stabilirea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat

Art. 86 Decizia de impunere

Art. 87 Forma si continutul deciziei de impunere

Art. 88 Acte administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere

Art. 89 Deciziile referitoare la bazele de impunere

Art. 90 Stabilirea obligatiilor fiscale sub rezerva verificarii ulterioare

CAP. 2 Prescriptia dreptului de a stabili obligatii fiscale

Art. 91 Obiectul, termenul si momentul de la care începe sa curga termenul de prescriptie a dreptului de stabilire a obligatiilor fiscale

Art. 92 Întreruperea si suspendarea termenului de prescriptie a dreptului de stabilire a obligatiei fiscale

Art. 93 Efectul împlinirii termenului de prescriptie a dreptului de a stabili obligatii fiscale

TITLUL VII Inspectia fiscala

CAP. 1 Sfera inspectiei fiscale

Art. 94 Obiectul si functiile inspectiei fiscale

Art. 93 Persoanele supuse inspectiei fiscale

Art. 96 Formele si întinderea inspectiei fiscale

Art. 97 Proceduri si metode de control fiscal

Art. 98 Perioada supusa inspectiei fiscale

CAP. 2 Realizarea inspectiei fiscale

Art. 99 Competenta

Art. 100 Selectarea contribuabililor pentru inspectie fiscala

Art. 101 Avizul de inspectie fiscala

Art. 102 Comunicarea avizului de inspectie fiscala

Art. 103 Locul si timpul desfasurarii inspectiei fiscale

Art. 104 Durata efectuarii inspectiei fiscale

Art. 105 Reguli privind inspectia fiscala

Art. 106 Obligatia de colaborare a contribuabilului

Art. 107 Dreptul contribuabilului de a fi informat

Art. 108 Sesizarea organelor de urmarire penala

Art. 109 Raportul privind rezultatul inspectiei fiscale

TITLUL VIII Colectarea creantelor fiscale

CAP. 1 Dispozitii generale

Art. 110 Colectarea creantelor fiscale

Art. 111 Termenele de plata

Art. 112 Certificatul de atestare fiscala

Art. 113 Certificatul de atestare fiscala emis de autoritatile administratiei publice locale

CAP. 2 Stingerea creantelor fiscale prin plata, compensare si restituire

Art. 114 Dispozitii privind efectuarea platii

Art. 115 Ordinea stingerii datoriilor

Art. 116 Compensarea

Art. 117 Restituiri de sume

Art. 118 Obligatia bancilor supuse regimului de supraveghere speciala sau de administrare speciala

CAP. 3 Dobânzi, penalitati de întârziere sau majorari de întârziere

Art. 119 Dispozitii generale privind majorari de întârziere

Art. 120 Dobânzi

Art. 1201 Penalitati de întârziere

Art. 121 Dobânzi si penalitati de întârziere în cazul platilor efectuate prin decontare bancara

Art. 122 Dobânzi si penalitati de întârziere în cazul compensarii

Art. 1221 Dobânzi si penalitati de întârziere în cazul deschiderii procedurii insolventei

Art. 123 Dobânzi în cazul înlesnirilor la plata

Art. 124 Dobânzi în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget

Art. 1241 Majorari de întârziere în cazul creantelor datorate bugetelor locale

CAP. 4 Înlesniri la plata

Art. 125 Înlesniri la plata obligatiilor fiscale

CAP. 5 Constituirea de garantii

Art. 126 Constituirea de garantii

Art. 127 Tipuri de garantii

Art. 128 Valorificarea garantiilor

CAP. 6 Masuri asiguratorii

Art. 129 Poprirea si sechestrul asiguratoriu

Art. 130 Ridicarea masurilor asiguratorii

CAP. 7 Prescriptia dreptului de a cere executarea silita si a dreptului de a cere compensarea sau restituirea

Art. 131 Începerea termenului de prescriptie

Art. 132 Suspendarea termenului de prescriptie

Art. 133 Întreruperea termenului de prescriptie

Art. 134 Efecte ale împlinirii termenului de prescriptie

Art. 135 Prescriptia dreptului de a cere compensarea sau restituirea

CAP. 8 Stingerea creantelor fiscale prin executare silita

Art. 136 Organele de executare silita

Art. 137 Executarea silita în cazul debitorilor solidari

Art. 138 Executorii fiscali

Art. 139 Executarea silita împotriva veniturilor bugetului general consolidat

Art. 140 Executarea silita împotriva unei asocieri fara personalitate juridica

Art. 141 Titlul executoriu si conditiile pentru începerea executarii silite

Art. 142 Reguli privind executarea silita

Art. 143 Obligatia de informare

Art. 144 Precizarea naturii debitului

Art. 145 Somatia

Art. 146 Drepturi si obligatii ale tertului

Art. 147 Evaluarea bunurilor supuse executarii silite

Art. 148 Suspendarea, întreruperea sau încetarea executarii silite

Art. 149 Executarea silita a sumelor ce se cuvin debitorilor

Art. 150 Executarea silita a tertului poprit

Art. 151 Executarea silita a bunurilor mobile

Art. 152 Procesul-verbal de sechestru

Art. 153 Custodele

Art. 154 Executarea silita a bunurilor imobile

Art. 155 Instituirea administratorului-sechestru

Art. 156 Suspendarea executarii silite a bunurilor imobile

Art. 157 Executarea silita a fructelor neculese si a recoltelor prinse de radacini

Art. 158 Executarea silita a unui ansamblu de bunuri

Art. 159 Valorificarea bunurilor sechestrate

Art. 160 Valorificarea bunurilor potrivit întelegerii partilor

Art. 161 Valorificarea bunurilor prin vânzare directa

Art. 162 Vânzarea bunurilor la licitatie

Art. 163 Comisia de licitatie

Art. 164 Adjudecarea

Art. 165 Plata în rate

Art. 166 Procesul-verbal de adjudecare

Art. 167 Reluarea procedurii de valorificare

CAP. 9 Cheltuieli

Art. 168 Cheltuieli de executare silita

CAP. 10 Eliberarea si distribuirea sumelor realizate prin executare silita

Art. 169 Sumele realizate din executare silita

Art. 170 Ordinea de distribuire

Art. 171 Reguli privind eliberarea si distribuirea

CAP. 11 Contestatia la executare silita

Art. 172 Contestatia la executare silita

Art. 173 Termen de contestare

Art. 174 Judecarea contestatiei

CAP. 12 Stingerea creantelor fiscale prin alte modalitati

Art. 175 Darea în plata

Art. 1751 *** Abrogat

Art. 176 Insolvabilitatea

Art. 177 Deschiderea procedurii insolventei

Art. 178 Anularea creantelor fiscale

CAP. 13 Aspecte internationale

Art. 179 Scopul

Art. 180 Sfera de aplicare

Art. 181 Autoritatea competenta din România

Art. 182 Furnizarea de informatii

Art. 183 Comunicarea actelor emise în statul membru în care se afla autoritatea solicitanta

Art. 184 Recuperarea creantei si aplicarea masurilor asiguratorii

Art. 185 Titlul executoriu

Art. 186 Modificarea ulterioara a creantei

Art. 187 Posibilitatea de a refuza acordarea asistentei

Art. 188 Confidentialitatea asupra documentelor si informatiilor primite

Art. 189 Cheltuielile privind asistenta

Art. 190 Solicitarea de informatii

Art. 191 Comunicarea actelor emise în România

Art. 192 Recuperarea creantelor stabilite în România

Art. 193 Cheltuielile privind asistenta

Art. 194 Imposibilitatea recuperarii

Art. 194 Modificarea sau stingerea creantei

Art. 196 Limba utilizata în procedura de asistenta

Art. 197 Formularistica

Art. 198 Contestarea creantei sau a titlului executoriu

Art. 199 Prescriptia dreptului de a cere executarea silita

Art. 200 Rambursarea cheltuielilor de recuperare

Art. 201 Transmiterea informatiilor pe cale electronica

Art. 202 Biroul central si birourile de legatura

Art. 203 Conditii de admitere a cererii de asistenta

Art. 204 Instructiuni de aplicare

TITLUL IX Solutionarea contestatiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale

CAP. 1 Dreptul la contestatie

Art. 205 Posibilitatea de contestare

Art. 206 Forma si continutul contestatiei

Art. 207 Termenul de depunere a contestatiei

Art. 208 Retragerea contestatiei

CAP. 2 Competenta de solutionare a contestatiilor. Decizia de solutionare

Art. 209 Organul competent

Art. 210 Decizia sau dispozitia de solutionare

Art. 211 Forma si continutul deciziei de solutionare a contestatiei

CAP. 3 Dispozitii procedurale

Art. 212 Introducerea altor persoane în procedura de solutionare

Art. 213 Solutionarea contestatiei

Art. 214 Suspendarea procedurii de solutionare a contestatiei pe cale administrativa

Art. 215 Suspendarea executarii actului administrativ fiscal

CAP. 4 Solutii asupra contestatiei

Art. 216 Solutii asupra contestatiei

Art. 217 Respingerea contestatiei pentru neîndeplinirea conditiilor procedurale

Art. 218 Comunicarea deciziei si calea de atac

TITLUL X Sanctiuni

Art. 219 Contraventii

Art. 2191Contraventii în cazul declaratiilor recapitulative

Art. 2192Contraventii si sanctiuni la regimul «Registrului operatorilor intracomunitari»

Art. 220 Contraventii si sanctiuni la regimul produselor accizabile

Art. 221 Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor

Art. 222 Actualizarea sumei amenzilor

Art. 223 Dispozitii aplicabile

TITLUL XI Dispozitii tranzitorii si finale

Art. 224 Dispozitii privind regimul vamal

Art. 225 Dispozitii privind stoparea ajutorului de stat

Art. 226 Dispozitii privind recuperarea ajutorului de stat ilegal sau interzis

Art. 227 Dispozitii privind functionarii publici din cadrul organelor fiscale

Art. 228 Acte normative de aplicare

Art. 229 Scutirea organelor fiscale de plata taxelor

Art. 230 Înscrierea creantelor la Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare

Art. 231 Dispozitii privind termenele

Art. 232 Confiscari

Art. 233 Constatarea faptelor ce pot constitui infractiuni

Art. 2331 Colaborarea cu organele de urmarire penala

Art. 234 Dispozitii procedurale privind înregistrarea în cazul unor activitati cu produse accizabile

Art. 235 Dispozitii tranzitorii privind înregistrarea fiscala

Art. 236 Dispozitii tranzitorii privind solutionarea cererilor de rambursare a taxei pe valoarea adaugata

Art. 237 Dispozitii tranzitorii privind inspectia fiscala

Art. 238 Dispozitii tranzitorii privind solutionarea contestatiilor

Art. 240 Dispozitii tranzitorii privind executarea silita

Art. 240 Intrarea în vigoare

Art. 241 Conflictul temporal al actelor normative

Art. 242 Abrogari

TITLUL I
Dispozitii generale

CAP. 1
Domeniul de aplicare a Codului de procedura fiscala

Art. 1

Sfera de aplicare a Codului de procedura fiscala

(1) Prezentul cod reglementeaza drepturile si obligatiile partilor din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor si taxelor datorate bugetului de stat si bugetelor locale, prevazute de Codul fiscal.

(2) Prezentul cod se aplica si pentru administrarea drepturilor vamale, precum si pentru administrarea creantelor provenind din contributii, amenzi si alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit legii, în masura în care prin lege nu se prevede altfel.

(3) Prin administrarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat se întelege ansamblul activitatilor desfasurate de organele fiscale în legatura cu:

a) înregistrarea fiscala;

b) declararea, stabilirea, verificarea si colectarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat;

c) solutionarea contestatiilor împotriva actelor administrative fiscale.

Art. 2

Raportul Codului de procedura fiscala cu alte acte normative

(1) Administrarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat, prevazute la art. 1, se îndeplineste potrivit dispozitiilor Codului de procedura fiscala, ale Codului fiscal, precum si ale altor reglementari date în aplicarea acestora.

(2) Prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat.

(3) Unde prezentul cod nu dispune se aplica prevederile Codului de procedura civila.

Art. 3

Modificarea si completarea Codului de procedura fiscala

(1) Prezentul cod se modifica si se completeaza numai prin lege, promovata, de regula, cu 6 luni înainte de data intrarii în vigoare a acesteia.

(2) Orice modificare sau completare la prezentul cod intra în vigoare cu începere din prima zi a anului urmator celui în care a fost adoptata prin lege.

Art. 4 *** Abrogat

CAP. 2
Principii generale de conduita în administrarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat

Art. 5

Aplicarea unitara a legislatiei

(1) Organul fiscal este obligat sa aplice unitar prevederile legislatiei fiscale pe teritoriul României, urmarind stabilirea corecta a impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat.

Norme metodologice

(2) Comisia fiscala centrala constituita potrivit art. 6 din Codul fiscal are responsabilitati de elaborare a deciziilor cu privire la aplicarea unitara a prezentului cod, a legislatiei subsecvente acestuia, precum si a legislatiei care intra în sfera de aplicare a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

Art. 6

Exercitarea dreptului de apreciere

Organul fiscal este îndreptatit sa aprecieze, în limitele atributiilor si competentelor ce îi revin, relevanta starilor de fapt fiscale si sa adopte solutia admisa de lege, întemeiata pe constatari complete asupra tuturor împrejurarilor edificatoare în cauza.

Norme metodologice

Art. 7

Rolul activ

(1) Organul fiscal înstiinteaza contribuabilul asupra drepturilor si obligatiilor ce îi revin în desfasurarea procedurii potrivit legii fiscale.

(2) Organul fiscal este îndreptatit sa examineze, din oficiu, starea de fapt, sa obtina si sa utilizeze toate informatiile si documentele necesare pentru determinarea corecta a situatiei fiscale a contribuabilului. În analiza efectuata organul fiscal va identifica si va avea în vedere toate circumstantele edificatoare ale fiecarui caz.

(3) Organul fiscal are obligatia sa examineze în mod obiectiv starea de fapt, precum si sa îndrume contribuabilii pentru depunerea declaratiilor si a altor documente, pentru corectarea declaratiilor sau a documentelor, ori de câte ori este cazul.

(4) Organul fiscal decide asupra felului si volumului examinarilor, în functie de circumstantele fiecarui caz în parte si de limitele prevazute de lege.

(5) Organul fiscal îndruma contribuabilul în aplicarea prevederilor legislatiei fiscale. Îndrumarea se face fie ca urmare a solicitarii contribuabililor, fie din initiativa organului fiscal.

Norme metodologice

Art. 8

Limba oficiala în administratia fiscala

(1) Limba oficiala în administratia fiscala este limba româna.

(2) Daca la organele fiscale se depun petitii, documente justificative, certificate sau alte înscrisuri într-o limba straina, organele fiscale vor solicita ca acestea sa fie însotite de traduceri în limba româna certificate de traducatori autorizati.

(3) Dispozitiile legale cu privire la folosirea limbii minoritatilor nationale se aplica în mod corespunzator.

Norme metodologice

Art. 9

Dreptul de a fi ascultat

(1) Înaintea luarii deciziei organul fiscal este obligat sa asigure contribuabilului posibilitatea de a-si exprima punctul de vedere cu privire la faptele si împrejurarile relevante în luarea deciziei.

(2) Organul fiscal nu este obligat sa aplice prevederile alin. (1) când:

a) întârzierea în luarea deciziei determina un pericol pentru constatarea situatiei fiscale reale privind executarea obligatiilor contribuabilului sau pentru luarea altor masuri prevazute de lege;

b) situatia de fapt prezentata urmeaza sa se modifice nesemnificativ cu privire la cuantumul creantelor fiscale;

c) se accepta informatiile prezentate de contribuabil, pe care acesta le-a dat într-o declaratie sau într-o cerere;

d) urmeaza sa se ia masuri de executare silita.

Art. 10

Obligatia de cooperare

(1) Contribuabilul este obligat sa coopereze cu organele fiscale în vederea determinarii starii de fapt fiscale, prin prezentarea faptelor cunoscute de catre acesta, în întregime, conform realitatii, si prin indicarea mijloacelor doveditoare care îi sunt cunoscute.

(2) Contribuabilul este obligat sa întreprinda masurile în vederea procurarii mijloacelor doveditoare necesare, prin utilizarea tuturor posibilitatilor juridice si efective ce îi stau la dispozitie.

Art. 11

Secretul fiscal

(1) Functionarii publici din cadrul organului fiscal, inclusiv persoanele care nu mai detin aceasta calitate, sunt obligati, în conditiile legii, sa pastreze secretul asupra informatiilor pe care le detin ca urmare a exercitarii atributiilor de serviciu.

(2) Informatiile referitoare la impozite, taxe, contributii si alte sume datorate bugetului general consolidat pot fi transmise numai:

a) autoritatilor publice, în scopul îndeplinirii obligatiilor prevazute de lege;

b) autoritatilor fiscale ale altor tari, în conditii de reciprocitate în baza unor conventii;

c) autoritatilor judiciare competente, potrivit legii;

d) în alte cazuri prevazute de lege.

(3) Autoritatea care primeste informatii fiscale este obligata sa pastreze secretul asupra informatiilor primite.

(4) Este permisa transmiterea de informatii cu caracter fiscal în alte situatii decât cele prevazute la alin. (2), în conditiile în care se asigura ca din acestea nu reiese identitatea vreunei persoane fizice sau juridice.

(41) Prin exceptie de la prevederile alin. (4), cazurile de nerespectare a legislatiei financiar-fiscale pot fi facute publice prin mass-media.

(5) Nerespectarea obligatiei de pastrare a secretului fiscal atrage raspunderea potrivit legii.

Norme metodologice

Art. 12

Buna-credinta

Relatiile dintre contribuabili si organele fiscale trebuie sa fie fundamentate pe buna-credinta, în scopul realizarii cerintelor legii.

CAP. 3
Aplicarea prevederilor legislatiei fiscale

Art. 13

Interpretarea legii

Interpretarea reglementarilor fiscale trebuie sa respecte vointa legiuitorului asa cum este exprimata în lege.

Art. 14

Criteriile economice

Veniturile, alte beneficii si valori patrimoniale sunt supuse legii fiscale indiferent daca sunt obtinute din activitati ce îndeplinesc sau nu cerintele altor dispozitii legale.

Art. 15

Eludarea legislatiei fiscale

(1) În cazul în care, eludându-se scopul legii fiscale, obligatia fiscala nu a fost stabilita ori nu a fost raportata la baza de impunere reala, obligatia datorata si, respectiv, creanta fiscala corelativa sunt cele legal determinate.

(2) Pentru situatiile prevazute la alin. (1) sunt aplicabile prevederile art. 23.

CAP. 4
Raportul juridic fiscal

Art. 16

Continutul raportului de drept procedural fiscal

Raportul de drept procedural fiscal cuprinde drepturile si obligatiile ce revin partilor, potrivit legii, pentru îndeplinirea modalitatilor prevazute pentru stabilirea, exercitarea si stingerea drepturilor si obligatiilor partilor din raportul de drept material fiscal.

Art. 17

Subiectele raportului juridic fiscal

(1) Subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unitatile administrativ-teritoriale, contribuabilul, precum si alte persoane care dobândesc drepturi si obligatii în cadrul acestui raport.

(2) Contribuabilul este orice persoana fizica ori juridica sau orice alta entitate fara personalitate juridica ce datoreaza impozite, taxe, contributii si alte sume bugetului general consolidat, în conditiile legii.

(3) Statul este reprezentat de Ministerul Economiei si Finantelor prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala si unitatile sale subordonate cu personalitate juridica.

(4) Unitatile administrativ-teritoriale sunt reprezentate de autoritatile administratiei publice locale, precum si de compartimentele de specialitate ale acestora, în limita atributiilor delegate de catre autoritatile respective.

(5) Agentia Nationala de Administrare Fiscala si unitatile subordonate acesteia, precum si compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale sunt denumite în prezentul cod organe fiscale.

Art. 18

Împuternicitii

(1) În relatiile cu organul fiscal contribuabilul poate fi reprezentat printr-un împuternicit. Continutul si limitele reprezentarii sunt cele cuprinse în împuternicire sau stabilite de lege, dupa caz. Desemnarea unui împuternicit nu îl împiedica pe contribuabil sa îsi îndeplineasca personal obligatiile fiscale, chiar daca nu a procedat la revocarea împuternicirii potrivit alin. (2).

(2) Împuternicitul este obligat sa depuna la organul fiscal actul de împuternicire, în original sau în copie legalizata. Revocarea împuternicirii opereaza fata de organul fiscal de la data depunerii actului de revocare.

(3) În cazul reprezentarii contribuabililor în relatiile cu organele fiscale prin avocat, forma si continutul împuternicirii sunt cele prevazute de dispozitiile legale privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat.

(4) Contribuabilul fara domiciliu fiscal în România, care are obligatia de a depune declaratii la organele fiscale, trebuie sa desemneze un împuternicit, cu domiciliul fiscal în România, care sa îndeplineasca, în numele si din averea contribuabilului, obligatiile acestuia din urma fata de organul fiscal.

(5) Prevederile prezentului articol sunt aplicabile si reprezentantilor fiscali desemnati potrivit Codului fiscal, daca legea nu prevede altfel.

Norme metodologice

Art. 19

Numirea curatorului fiscal

(1) Daca nu exista un împuternicit potrivit art. 18, organul fiscal, în conditiile legii, va solicita instantei judecatoresti competente numirea unui curator fiscal pentru contribuabilul absent, al carui domiciliu fiscal este necunoscut ori care, din cauza bolii, unei infirmitati, batrânetii sau unui handicap de orice fel, nu poate sa îsi exercite si sa îsi îndeplineasca personal drepturile si obligatiile ce îi revin potrivit legii.

(2) Pentru activitatea sa curatorul fiscal va fi remunerat potrivit hotarârii judecatoresti, toate cheltuielile legate de aceasta reprezentare fiind suportate de cel reprezentat.

Art. 20

Obligatiile reprezentantilor legali

(1) Reprezentantii legali ai persoanelor fizice si juridice, precum si ai asocierilor fara personalitate juridica sunt obligati sa îndeplineasca obligatiile fiscale ale persoanelor reprezentate, în numele si din averea acestora.

(2) În cazul în care, din orice motiv, obligatiile fiscale ale asocierilor fara personalitate juridica nu sunt achitate potrivit alin. (1), asociatii raspund solidar pentru îndeplinirea acestora.

TITLUL II
Dispozitii generale privind raportul de drept material fiscal

CAP. 1
Dispozitii generale

NOTA: Reproducem prevederile art. 7 alin. (2) si (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 92/2009, cu modificarile ulterioare.

“(2) Prin exceptie de la dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 92/2003, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, pe perioada de valabilitate a amânarii la plata contribuabilii datoreaza dobânzi. Nivelul dobânzii este de 0,05% pentru fiecare zi a perioadei de amânare la plata, începând cu data emiterii deciziei si pâna la:

a) data la care se împlineste termenul de amânare; sau, dupa caz

b) data la care înceteaza valabilitatea înlesnirii conform art. 5.

(3) În situatia în care la împlinirea termenului stabilit pentru plata obligatiilor fiscale amânate contribuabilul nu îsi achita aceste obligatii, va datora majorari de întârziere conform prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 92/2003, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, pe întreaga perioada de amânare.”

Art. 21

Creantele fiscale

(1) Creantele fiscale reprezinta drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezulta din raporturile de drept material fiscal.

(2) Din raporturile de drept prevazute la alin. (1) rezulta atât continutul, cât si cuantumul creantelor fiscale, reprezentând drepturi determinate constând în:

a) dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adaugata, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit alin. (4), denumite creante fiscale principale;

b) dreptul la perceperea dobânzilor, penalitatilor de întârziere sau majorarilor de întârziere, dupa caz, în conditiile legii, denumite creante fiscale accesorii.

(3) În cazurile prevazute de lege, organul fiscal este îndreptatit sa solicite stingerea obligatiei fiscale de catre cel îndatorat sa execute acea obligatie în locul debitorului.

(4) În masura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contributii si alte venituri ale bugetului general consolidat se constata ca a fost fara temei legal, cel care a facut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.

Art. 22

Obligatiile fiscale

Prin obligatii fiscale, în sensul prezentului cod, se întelege:

a) obligatia de a declara bunurile si veniturile impozabile sau, dupa caz, impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat;

b) obligatia de a calcula si de a înregistra în evidentele contabile si fiscale impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat;

c) obligatia de a plati la termenele legale impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat;

d) obligatia de a plati dobânzi, penalitati de întârziere sau majorari de întârziere, dupa caz, aferente impozitelor, taxelor, contributiilor si altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligatii de plata accesorii;

e) obligatia de a calcula, de a retine si de a înregistra în evidentele contabile si de plata, la termenele legale, impozitele si contributiile care se realizeaza prin stopaj la sursa;

f) orice alte obligatii care revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice, în aplicarea legilor fiscale.

Art. 23

Nasterea creantelor si obligatiilor fiscale

(1) Daca legea nu prevede altfel, dreptul de creanta fiscala si obligatia fiscala corelativa se nasc în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le genereaza.

(2) Potrivit alin. (1) se naste dreptul organului fiscal de a stabili si a determina obligatia fiscala datorata.

Art. 24

Stingerea creantelor fiscale

Creantele fiscale se sting prin încasare, compensare, executare silita, scutire, anulare, prescriptie si prin alte modalitati prevazute de lege.

Art. 25

Creditorii si debitorii

(1) În raporturile de drept material fiscal, creditorii sunt persoanele titulare ale unor drepturi de creanta fiscala prevazute la art. 21, iar debitorii sunt acele persoane care, potrivit legii, au obligatia corelativa de plata a acestor drepturi.

(2) În cazul în care obligatia de plata nu a fost îndeplinita de debitor, debitori devin, în conditiile legii, urmatorii:

a) mostenitorul care a acceptat succesiunea contribuabilului debitor;

b) cel care preia, în tot sau în parte, drepturile si obligatiile debitorului supus divizarii, fuziunii ori reorganizarii judiciare, dupa caz;

c) persoana careia i s-a stabilit raspunderea în conformitate cu prevederile legale referitoare la faliment;

d) persoana care îsi asuma obligatia de plata a debitorului, printr-un angajament de plata sau printr-un alt act încheiat în forma autentica, cu asigurarea unei garantii reale la nivelul obligatiei de plata;

e) persoana juridica, pentru obligatiile fiscale datorate de sediile secundare ale acesteia;

f) alte persoane, în conditiile legii.

Art. 26

Platitorul

(1) Platitor al obligatiei fiscale este debitorul sau persoana care în numele debitorului, conform legii, are obligatia de a plati sau de a retine si de a plati, dupa caz, impozite, taxe, contributii, amenzi si alte sume datorate bugetului general consolidat.

(2) Pentru persoanele juridice cu sediul în România, care au sedii secundare, platitor de obligatii fiscale este persoana juridica, cu exceptia impozitului pe venitul din salarii, pentru care plata impozitului se face, potrivit legii, de catre sediile secundare ale persoanei juridice.

Art. 27

Raspunderea solidara

a) asociatii din asocierile fara personalitate juridica, inclusiv membrii întreprinderilor familiale, pentru obligatiile fiscale datorate de acestea, în conditiile prevazute la art. 20, alaturi de reprezentantii legali care, cu rea-credinta, au determinat nedeclararea si/sau neachitarea obligatiilor fiscale la scadenta;

b) tertii popriti, în situatiile prevazute la art. 149 alin. (9), (10), (12) si (15), în limita sumelor sustrase indisponibilizarii.

(2) Pentru obligatiile de plata restante ale debitorului declarat insolvabil, în conditiile prezentului cod, raspund solidar cu acesta urmatoarele persoane:

a) persoanele fizice sau juridice care, anterior datei declararii insolvabilitatii, cu rea-credinta, au dobândit în orice mod active de la debitorii care si-au provocat astfel insolvabilitatea;

b) administratorii, asociatii, actionarii si orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrainarea sau ascunderea, cu rea-credinta, sub orice forma, a activelor debitorului;

c) administratorii care, în perioada exercitarii mandatului, cu rea-credinta, nu si-au îndeplinit obligatia legala de a cere instantei competente deschiderea procedurii insolventei, pentru obligatiile fiscale aferente perioadei respective si ramase neachitate la data declararii starii de insolvabilitate;

d) administratorii sau orice alte persoane care, cu reacredinta, au determinat nedeclararea si/sau neachitarea la

scadenta a obligatiilor fiscale;

e) administratorii sau orice alte persoane care, cu reacredinta, au determinat restituirea sau rambursarea unor sume de bani de la bugetul general consolidat fara ca acestea sa fie cuvenite debitorului.

(3) Persoana juridica raspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil în conditiile prezentului cod sau declarat insolvent daca, direct ori indirect, controleaza, este controlata sau se afla sub control comun cu debitorul si daca este îndeplinita cel putin una dintre urmatoarele conditii:

a) dobândeste, cu orice titlu, dreptul de proprietate asupra unor active corporale de la debitor, iar valoarea contabila a acestor active reprezinta cel putin jumatate din valoarea contabila a tuturor activelor corporale ale dobânditorului;

b) are sau a avut raporturi comerciale contractuale cu clientii si/sau cu furnizorii, altii decât cei de utilitati, care au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul în proportie de cel putin jumatate din totalul valoric al tranzactiilor;

c) are sau a avut raporturi de munca sau civile de prestari de servicii cu cel putin jumatate dintre angajatii sau prestatorii de servicii ai debitorului.

(4) În întelesul alin. (3), termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii:

a) control — majoritatea drepturilor de vot, fie în adunarea generala a asociatilor unei societati comerciale ori a unei asociatii sau fundatii, fie în consiliul de administratie al unei societati comerciale ori consiliul director al unei asociatii sau fundatii;

b) control indirect — activitatea prin care o persoana exercita controlul prin una sau mai multe persoane.

Art. 28

Dispozitii speciale privind stabilirea raspunderii

(1) Raspunderea persoanelor prevazute la art. 27 se va stabili potrivit dispozitiilor prezentului articol.

(2) În scopul prevazut la alin. (1) organul fiscal va întocmi o decizie în care vor fi aratate motivele de fapt si de drept pentru care este angajata raspunderea persoanei în cauza. Decizia se va supune spre aprobare conducerii organului fiscal.

(3) Decizia aprobata potrivit alin. (2) constituie titlu de creanta privind obligatia la plata a persoanei raspunzatoare potrivit art. 27 si va cuprinde, pe lânga elementele prevazute la art. 43 alin. (2), si urmatoarele:

a) codul de identificare fiscala a persoanei raspunzatoare, obligata la plata obligatiei debitorului principal, precum si orice alte date de identificare;

b) numele si prenumele sau denumirea debitorului principal; codul de identificare fiscala; domiciliul sau sediul acestuia, precum si orice alte date de identificare;

c) cuantumul si natura sumelor datorate;

d) termenul în care persoana raspunzatoare trebuie sa plateasca obligatia debitorului principal;

e) temeiul legal si motivele în fapt ale angajarii raspunderii.

(4) Raspunderea va fi stabilita atât pentru obligatia fiscala principala, cât si pentru accesoriile acesteia.

(5) Titlul de creanta prevazut la alin. (3) va fi comunicat persoanei obligate la plata, mentionându-se ca aceasta urmeaza sa faca plata în termenul stabilit.

(6) Titlul de creanta comunicat potrivit alin. (5) poate fi atacat în conditiile legii.

Art. 29

Drepturile si obligatiile succesorilor

(1) Drepturile si obligatiile din raportul juridic fiscal trec asupra succesorilor debitorului în conditiile dreptului comun.

(2) Dispozitiile alin. (1) nu sunt aplicabile în cazul obligatiei de plata a sumelor ce reprezinta amenzi aplicate, potrivit legii, debitorului persoana fizica.

Art. 30

Dispozitii privind cesiunea creantelor fiscale ale contribuabililor

(1) Creantele principale sau accesorii privind drepturi de rambursare sau de restituire ale contribuabililor, precum si sumele afectate garantarii executarii unei obligatii fiscale pot fi cesionate numai dupa stabilirea lor potrivit legii.

(2) Cesiunea produce efecte fata de organul fiscal competent numai de la data la care aceasta i-a fost notificata.

(3) Desfiintarea cesiunii sau constatarea nulitatii acesteia ulterior stingerii obligatiei fiscale nu este opozabila organului fiscal.

Norme metodologice

CAP. 2
Domiciliul fiscal

Art. 31

Domiciliul fiscal

(1) În cazul creantelor fiscale administrate de Ministerul Economiei si Finantelor prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala, prin domiciliu fiscal se întelege:

a) pentru persoanele fizice, adresa unde îsi au domiciliul, potrivit legii, sau adresa unde locuiesc efectiv, în cazul în care aceasta este diferita de domiciliu;

b) pentru persoanele fizice care desfasoara activitati economice în mod independent sau exercita profesii libere, sediul activitatii sau locul unde se desfasoara efectiv activitatea principala;

c) pentru persoanele juridice, sediul social sau locul unde se exercita gestiunea administrativa si conducerea efectiva a afacerilor, în cazul în care acestea nu se realizeaza la sediul social declarat;

d) pentru asocierile si alte entitati fara personalitate juridica, sediul acestora sau locul unde se desfasoara efectiv activitatea principala.

(2) Prin adresa unde locuiesc efectiv, în sensul alin. (1) lit. a), se întelege adresa locuintei pe care o persoana o foloseste în mod continuu peste 183 de zile într-un an calendaristic, întreruperile de scurta durata nefiind luate în considerare. Daca sederea are un scop exclusiv de vizita, concediu, tratament sau alte scopuri particulare asemanatoare si nu depaseste perioada unui an, nu se considera adresa unde locuiesc efectiv.

(3) În situatia în care domiciliul fiscal nu se poate stabili potrivit alin. (1) lit. c) si d), domiciliul fiscal este locul în care se afla majoritatea activelor.

(4) În cazul celorlalte creante fiscale ale bugetului general consolidat, prin domiciliu fiscal se întelege domiciliul reglementat potrivit dreptului comun sau sediul social înregistrat potrivit legii.

Norme metodologice

TITLUL III
Dispozitii procedurale generale

CAP. 1
Competenta organului fiscal

Art. 32

Competenta generala

(1) Organele fiscale au competenta generala privind administrarea creantelor fiscale, exercitarea controlului si emiterea normelor de aplicare a prevederilor legale în materie fiscala.

(2) În cazul impozitului pe venit, prin hotarâre a Guvernului se poate stabili alta competenta speciala de administrare.

(3) Impozitele, taxele si alte sume care se datoreaza, potrivit legii, în vama sunt administrate de catre organele vamale.

Norme metodologice

(4) Asistenta si îndrumarea contribuabililor privind aplicarea unitara a prevederilor legislatiei privind impozitele, taxele, contributiile sociale si alte venituri bugetare administrate de Agentia Nationala de Administrare Fiscala se realizeaza de catre aceasta si de unitatile sale subordonate, conform procedurii stabilite prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

Art. 33

Competenta teritoriala

(1) Pentru administrarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat, competenta revine acelui organ fiscal, judetean, local sau al municipiului Bucuresti, stabilit prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, în a carui raza teritoriala se afla domiciliul fiscal al contribuabilului sau al platitorului de venit, în cazul impozitelor si contributiilor realizate prin stopaj la sursa, în conditiile legii.

(2) În cazul contribuabililor nerezidenti care desfasoara activitati pe teritoriul României prin unul sau mai multe sedii permanente, competenta revine organului fiscal pe a carui raza teritoriala se afla situat fiecare sediu permanent. În cazul în care activitatea unui sediu permanent se desfasoara pe raza teritoriala a mai multor organe fiscale, competenta revine acelui organ fiscal în a carui raza teritoriala începe activitatea acelui sediu permanent.

(3) Pentru administrarea de catre organele fiscale din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala a creantelor fiscale datorate de marii contribuabili, inclusiv de sediile secundare ale acestora, competenta poate fi stabilita în sarcina altor organe fiscale decât cele prevazute la alin. (1), prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

Art. 34

Competenta în cazul sediilor secundare

În cazul în care contribuabilul are, potrivit legii, obligatii de plata la sedii secundare, competenta teritoriala pentru administrarea acestora revine organului fiscal în a carui raza teritoriala acestea se afla situate.

Norme metodologice

Art. 35

Competenta teritoriala a compartimentelor de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale

Compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale sunt competente pentru administrarea impozitelor, taxelor si a altor sume datorate bugetelor locale ale unitatilor administrativ-teritoriale.

Art. 36

Competenta speciala

(1) În situatia în care contribuabilul nu are domiciliu fiscal, competenta teritoriala revine organului fiscal în raza caruia se face constatarea actului sau faptului supus dispozitiilor legale fiscale.

(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si pentru luarea de urgenta a masurilor legale ce se impun în cazurile de disparitie a elementelor de identificare a bazei de impunere reale, precum si în caz de executare silita.

(3) Pentru administrarea de catre organele fiscale din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala a creantelor datorate de contribuabilii nerezidenti, care nu au pe teritoriul României un sediu permanent, competenta revine organului fiscal stabilit prin ordin al ministrului economiei si finantelor, la propunerea presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

Norme metodologice

Art. 37

Conflictul de competenta

(1) Exista conflict de competenta când doua sau mai multe organe fiscale se declara deopotriva competente sau necompetente. În acest caz organul fiscal care s-a învestit primul sau care s-a declarat ultimul necompetent va continua procedura în derulare si va solicita organului ierarhic superior comun sa hotarasca asupra conflictului.

(2) În situatia în care organele fiscale între care apare conflictul de competenta nu sunt subordonate unui organ ierarhic comun, conflictul de competenta ivit se solutioneaza de catre Comisia fiscala centrala din cadrul Ministerului Economiei si Finantelor.

(3) În cazul bugetelor locale, Comisia fiscala centrala se completeaza cu câte un reprezentant al Asociatiei Comunelor din România, Asociatiei Oraselor din România, Asociatiei Municipiilor din România, Uniunii Nationale a Consiliilor Judetene din România, precum si al Ministerului  Internelor si Reformei Administrative.

Norme metodologice

Art. 38

Acord asupra competentei

Cu acordul organului fiscal care, conform prevederilor prezentului cod, detine competenta teritoriala, precum si al contribuabilului în cauza, un alt organ fiscal poate prelua activitatea de administrare a acestuia.

Art. 39

Conflictul de interese

Functionarul public din cadrul organului fiscal implicat într-o procedura de administrare se afla în conflict de interese, daca:

a) în cadrul procedurii respective acesta este contribuabil, este sot/sotie al/a contribuabilului, este ruda pâna la gradul al treilea inclusiv a contribuabilului, este reprezentant sau împuternicit al contribuabilului;

b) în cadrul procedurii respective poate dobândi un avantaj ori poate suporta un dezavantaj direct;

c) exista un conflict între el, sotul/sotia, rudele sale pâna la gradul al treilea inclusiv si una dintre parti sau sotul/sotia, rudele partii pâna la gradul al treilea inclusiv;

d) în alte cazuri prevazute de lege.

Art. 40

Abtinerea si recuzarea

(1) Functionarul public care stie ca se afla în una dintre situatiile prevazute la art. 39 este obligat sa înstiinteze conducatorul organului fiscal si sa se abtina de la îndeplinirea procedurii.

(2) În cazul în care conflictul de interese se refera la conducatorul organului fiscal, acesta este obligat sa înstiinteze organul ierarhic superior.

(3) Abtinerea se propune de functionarul public si se decide de îndata de conducatorul organului fiscal sau de organul ierarhic superior.

(4) Contribuabilul implicat în procedura în derulare poate solicita recuzarea functionarului public aflat în conflict de interese.

(5) Recuzarea functionarului public se decide de îndata de catre conducatorul organului fiscal sau de organul fiscal ierarhic superior. Decizia prin care se respinge cererea de recuzare poate fi atacata la instanta judecatoreasca competenta. Cererea de recuzare nu suspenda procedura de administrare în derulare.

CAP. 2
Actele emise de organele fiscale

Art. 41

Notiunea de act administrativ fiscal

În întelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislatiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligatiilor fiscale.

Art. 42

Solutia fiscala individuala anticipata si acordul de pret în avans

(1) Solutia fiscala individuala anticipata este actul administrativ emis de Agentia Nationala de Administrare Fiscala în vederea solutionarii unei cereri a contribuabilului, referitoare la reglementarea unor situatii fiscale de fapt viitoare.

(2) Acordul de pret în avans este actul administrativ emis de Agentia Nationala de Administrare Fiscala în vederea solutionarii unei cereri a contribuabilului, referitoare la stabilirea conditiilor si modalitatilor în care urmeaza sa fie determinate, pe parcursul unei perioade fixe, preturile de transfer, în cazul tranzactiilor efectuate între persoane afiliate, astfel cum sunt definite în Codul fiscal.

(3) Solutia fiscala individuala anticipata sau acordul de pret în avans se comunica numai contribuabilului caruia îi sunt destinate.

(4) Solutia fiscala individuala anticipata si acordul de pret în avans sunt opozabile si obligatorii fata de organele fiscale, numai daca termenii si conditiile acestora au fost respectate de contribuabil.

(5) Prin cerere contribuabilul propune continutul solutiei fiscale individuale anticipate sau al acordului de pret în avans, dupa caz.

(6) În solutionarea cererii contribuabilului se emite solutia fiscala individuala anticipata sau acordul de pret în avans. În situatia în care contribuabilul nu este de acord cu solutia fiscala individuala anticipata sau cu acordul de pret în avans emis, va transmite, în termen de 15 zile de la comunicare, o notificare la organul fiscal emitent. Solutia fiscala individuala anticipata sau acordul de pret în avans pentru care contribuabilul a transmis o notificare organului fiscal emitent nu produce niciun efect juridic.

(7) Contribuabilul, titular al unui acord de pret în avans, are obligatia de a depune anual la organul emitent al acordului un raport privind modul de realizare a termenilor si conditiilor acordului în anul de raportare. Raportul se depune pâna la termenul prevazut de lege pentru depunerea situatiilor financiare anuale.

(8) Solutia fiscala individuala anticipata si acordul de pret în avans nu mai sunt valabile daca prevederile legale de drept material fiscal în baza carora a fost luata decizia se modifica.

(9) Pentru emiterea unei solutii fiscale individuale anticipate, precum si pentru emiterea sau modificarea unui acord de pret în avans, emitentul încaseaza tarife care se stabilesc prin hotarâre a Guvernului.

(10) Contribuabilul solicitant are dreptul la restituirea tarifului achitat în cazul în care organul fiscal competent respinge emiterea/modificarea solutiei fiscale individuale anticipate sau a acordului de pret în avans ori se întrerupe procedura de emitere, în conditiile aprobate prin hotarâre a Guvernului.

(11) Termenul pentru emiterea unui acord de pret în avans este de 12 luni în cazul unui acord unilateral, respectiv de 18 luni în cazul unui acord bilateral sau multilateral, dupa caz. Termenul pentru emiterea solutiei fiscale individuale anticipate este de 45 de zile. Dispozitiile art. 70 sunt aplicabile în mod corespunzator.

(12) Procedura referitoare la emiterea solutiei fiscale individuale anticipate si a acordului de pret în avans va fi aprobata prin hotarâre a Guvernului.

Art. 43

Continutul si motivarea actului administrativ fiscal

(1) Actul administrativ fiscal se emite numai în forma scrisa.

(2) Actul administrativ fiscal cuprinde urmatoarele elemente:

a) denumirea organului fiscal emitent;

b) data la care a fost emis si data de la care îsi produce efectele;

c) datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil, dupa caz;

d) obiectul actului administrativ fiscal;

e) motivele de fapt;

f) temeiul de drept;

g) numele si semnatura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii;

h) stampila organului fiscal emitent;

i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestatiei si organul fiscal la care se depune contestatia;

j) mentiuni privind audierea contribuabilului.

(3) Actul administrativ fiscal emis în conditiile alin. (2) prin intermediul mijloacelor informatice este valabil si în cazul în care nu poarta semnatura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, si stampila organului emitent, daca îndeplineste cerintele legale aplicabile în materie.

(4) Prin ordin al ministrului economiei si finantelor se stabilesc categoriile de acte administrative care se emit în conditiile alin. (3).

Norme metodologice

Art. 44

Comunicarea actului administrativ fiscal

(1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului caruia îi este destinat. În situatia contribuabililor fara domiciliu fiscal în România, care si-au desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum si în situatia numirii unui curator fiscal, în conditiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunica împuternicitului sau curatorului, dupa caz.

(2) Actul administrativ fiscal se comunica dupa cum urmeaza:

a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent si primirea actului administrativ fiscal de catre acesta sub semnatura, data comunicarii fiind data ridicarii sub semnatura a actului;

b) prin remiterea, sub semnatura, a actului administrativ fiscal de catre persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicarii fiind data remiterii sub semnatura a actului;

c) prin posta, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire, precum si prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, daca se asigura transmiterea textului actului administrativ fiscal si confirmarea primirii acestuia;

d) prin publicitate.

(3) Comunicarea prin publicitate se face prin afisarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent si pe pagina de internet a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, a unui anunt în care se mentioneaza ca a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevazute la art. 35, afisarea se face, concomitent, la sediul acestora si pe pagina de internet a autoritatii administratiei publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului judetean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se considera comunicat în termen de 15 zile de la data afisarii anuntului.

(4) Dispozitiile Codului de procedura civila privind comunicarea actelor de procedura sunt aplicabile în mod corespunzator.

Norme metodologice

Art. 45

Opozabilitatea actului administrativ fiscal

Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o data ulterioara mentionata în actul administrativ comunicat, potrivit legii.

Art. 46

Nulitatea actului administrativ fiscal

Lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele si calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele si prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnaturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu exceptia prevazuta la art. 43 alin. (3), atrage nulitatea acestuia. Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu.

Norme metodologice

Art. 47

Desfiintarea sau modificarea actelor administrative fiscale

(1) Actul administrativ fiscal poate fi modificat sau desfiintat în conditiile prezentului cod.

Norme metodologice

(2) Desfiintarea totala sau partiala, potrivit legii, a actelor administrative prin care s-au stabilit creante fiscale principale atrage desfiintarea totala sau partiala a actelor administrative prin care s-au stabilit creante fiscale accesorii aferente creantelor fiscale principale anulate, chiar daca acestea au devenit definitive în sistemul cailor administrative de atac.

Art. 48

Îndreptarea erorilor materiale

Organul fiscal poate îndrepta erorile materiale din cuprinsul actului administrativ fiscal, din oficiu sau la cererea contribuabilului. Actul administrativ corectat se va comunica contribuabilului, potrivit legii.

CAP. 3
Administrarea si aprecierea probelor

SECTIUNEA 1
Dispozitii generale

Art. 49

Mijloace de proba

(1) Pentru determinarea starii de fapt fiscale, organul fiscal, în conditiile legii, administreaza mijloace de proba, putând proceda la:

a) solicitarea informatiilor, de orice fel, din partea contribuabililor si a altor persoane;

b) solicitarea de expertize;

c) folosirea înscrisurilor;

d) efectuarea de cercetari la fata locului.

(2) Probele administrate vor fi coroborate si apreciate tinându-se seama de forta lor doveditoare recunoscuta de lege.

Norme metodologice

Art. 50

Dreptul organului fiscal de a solicita prezenta contribuabilului la sediul sau

Organul fiscal poate solicita prezenta contribuabilului la sediul sau pentru a da informatii si lamuriri necesare stabilirii situatiei sale fiscale reale. Odata cu aceasta solicitare, când este cazul, organul fiscal va indica si documentele pe care contribuabilul este obligat sa le prezinte.

Art. 51

Comunicarea informatiilor între organele fiscale

Daca într-o procedura fiscala se constata fapte care prezinta importanta pentru alte raporturi juridice fiscale, organele fiscale îsi vor comunica reciproc informatiile detinute.

SECTIUNEA a 2-a
Informatii si expertize

Art. 52

Obligatia de a furniza informatii

(1) Contribuabilul sau alta persoana împuternicita de acesta are obligatia de a furniza organului fiscal informatiile necesare pentru determinarea starii de fapt fiscale. În acelasi scop, organul fiscal are dreptul sa solicite informatii si altor persoane cu care contribuabilul are sau a avut raporturi economice sau juridice. Informatiile furnizate de alte persoane se iau în considerare numai în masura în care sunt confirmate si de alte mijloace de proba.

(2) Cererea de furnizare a informatiilor se formuleaza în scris si va specifica natura informatiilor solicitate pentru determinarea starii de fapt fiscale si documentele care sustin informatiile furnizate.

(3) Declaratia persoanelor obligate potrivit alin. (1) sa furnizeze informatii va fi, dupa caz, prezentata sau consemnata în scris.

(4) În situatia în care persoana obligata sa furnizeze informatia în scris este, din motive independente de vointa sa, în imposibilitate de a scrie, organul fiscal întocmeste un proces-verbal.

Art. 53

Furnizarea periodica de informatii

(1) Contribuabilii sunt obligati sa furnizeze periodic organelor fiscale informatii referitoare la activitatea desfasurata.

(2) Furnizarea informatiilor prevazute la alin. (1) se face prin completarea unei declaratii pe proprie raspundere.

(3) Natura informatiilor, periodicitatea, precum si modelul declaratiilor se aproba prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

Norme metodologice

Art. 54

Obligatia bancilor de a furniza informatii

(1) Bancile sunt obligate sa comunice organelor fiscale lista titularilor persoane fizice, juridice sau orice alte entitati fara personalitate juridica ce deschid ori închid conturi, forma juridica pe care acestia o au si domiciliul sau sediul acestora. Comunicarea se va face bilunar, cu referire la conturile deschise sau închise în perioada anterioara acesteia si va fi adresata Ministerului Economiei si Finantelor.

(2) Ministerul Economiei si Finantelor împreuna cu Banca Nationala a României vor elabora proceduri privind transmiterea informatiilor prevazute la alin. (1).

(3) Ministerul Economiei si Finantelor, la cererea justificata a autoritatilor publice centrale si locale, va transmite informatiile detinute în baza alin. (1), în scopul îndeplinirii de catre aceste autoritati a atributiilor prevazute de lege.

(4) Institutiile de credit au obligatia ca, la solicitarea organelor fiscale ale Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, sa comunice toate rulajele si/sau soldurile conturilor deschise la acestea, datele de identificare ale persoanelor care detin dreptul de semnatura, precum si daca debitorul are sau nu închiriate casete de valori. Solicitarea se face pentru fiecare titular în parte. Prin exceptie de la prevederile art. 11 alin. (2), informatiile astfel obtinute vor fi utilizate doar în scopul îndeplinirii atributiilor specifice ale Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

Norme metodologice

Art. 55

Expertiza

(1) Ori de câte ori considera necesar, organul fiscal are dreptul sa apeleze la serviciile unui expert pentru întocmirea unei expertize. Organul fiscal este obligat sa comunice contribuabilului numele expertului.

(2) Contribuabilul poate sa numeasca un expert pe cheltuiala proprie.

(3) Expertii au obligatia sa pastreze secretul fiscal asupra datelor si informatiilor pe care le dobândesc.

(4) Expertiza se întocmeste în scris.

(5) Onorariile stabilite pentru expertizele prevazute de prezentul articol vor fi platite de la bugetele organelor fiscale care au apelat la serviciile expertului, dupa caz.

Norme metodologice

SECTIUNEA a 3-a
Verificarea înscrisurilor si cercetarea la fata locului

Art. 56

Prezentarea de înscrisuri

(1) În vederea stabilirii starii de fapt fiscale, contribuabilul are obligatia sa puna la dispozitie organului fiscal registre, evidente, documente de afaceri si orice alte înscrisuri. În acelasi scop, organul fiscal are dreptul sa solicite înscrisuri si altor persoane cu care contribuabilul are sau a avut raporturi economice sau juridice.

(2) Organul fiscal poate solicita punerea la dispozitie a înscrisurilor la sediul sau ori la domiciliul fiscal al persoanei obligate sa le prezinte.

(3) Organul fiscal are dreptul sa retina, în scopul protejarii împotriva înstrainarii sau distrugerii, documente, acte, înscrisuri, registre si documente financiar-contabile sau orice element material care face dovada stabilirii, înregistrarii si achitarii obligatiilor fiscale de catre contribuabili, pe o perioada de maximum 30 de zile. În cazuri exceptionale, cu aprobarea conducatorului organului fiscal, perioada de retinere poate fi prelungita cu maximum 90 de zile.

Art. 57

Cercetarea la fata locului

(1) În conditiile legii, organul fiscal poate efectua o cercetare la fata locului, întocmind în acest sens proces-verbal.

(2) Contribuabilii au obligatia sa permita functionarilor împuterniciti de organul fiscal pentru a efectua o cercetare la fata locului, precum si expertilor folositi pentru aceasta actiune intrarea acestora pe terenuri, în încaperi si în orice alte incinte, în masura în care acest lucru este necesar pentru a face constatari în interes fiscal.

(3) Detinatorii terenurilor ori incintelor respective vor fi înstiintati în timp util despre cercetare, cu exceptia cazurilor prevazute la art. 97 alin. (1) lit. b). Persoanele fizice vor fi informate asupra dreptului de a refuza intrarea în domiciliu sau resedinta.

(4) În caz de refuz, intrarea în domiciliul sau în resedinta persoanei fizice se face cu autorizarea instantei judecatoresti competente, dispozitiile privind ordonanta presedintiala din Codul de procedura civila fiind aplicabile.

(5) La cererea organului fiscal, organele de politie, jandarmerie ori alti agenti ai fortei publice sunt obligati sa îi acorde sprijinul pentru aplicarea prevederilor prezentului articol.

SECTIUNEA a 4-a
Dreptul de a refuza furnizarea de dovezi

Art. 58

Dreptul rudelor de a refuza furnizarea de informatii, efectuarea de expertize si prezentarea unor înscrisuri

(1) Sotul/sotia si rudele contribuabilului pâna la gradul al treilea inclusiv pot refuza furnizarea de informatii, efectuarea de expertize, precum si prezentarea unor înscrisuri.

(2) Persoanele prevazute la alin. (1) vor fi înstiintate asupra acestui drept.

Art. 59

Dreptul altor persoane de a refuza furnizarea de informatii

(1) Pot refuza sa furnizeze informatii cu privire la datele de care au luat cunostinta în exercitarea activitatii lor preotii, avocatii, notarii publici, consultantii fiscali, executorii judecatoresti, auditorii, expertii contabili, medicii si psihoterapeutii, cu exceptia informatiilor cu privire la îndeplinirea obligatiilor fiscale stabilite de lege în sarcina lor.

(2) Sunt asimilate persoanelor prevazute la alin. (1) asistentii, precum si persoanele care participa la activitatea profesionala a acestora.

(3) Persoanele prevazute la alin. (1), cu exceptia preotilor, pot furniza informatii, cu acordul persoanei despre care au fost solicitate informatiile.

(4) În regim derogatoriu de la prevederile alin. (1) – (3), în vederea clarificarii si stabilirii reale a situatiei fiscale a contribuabililor, compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale au competenta de a solicita informatii si documente cu relevanta fiscala ori pentru identificarea contribuabililor sau a materiei impozabile ori taxabile, dupa caz, iar notarii publici, avocatii, executorii judecatoresti, organele de politie, organele vamale, serviciile publice comunitare regim permise de conducere si înmatriculare a vehiculelor, serviciile publice comunitare pentru eliberarea pasapoartelor simple, serviciile publice comunitare de evidenta a persoanelor, precum si orice alta entitate care detine informatii ori documente cu privire la bunuri impozabile sau taxabile, dupa caz, ori la persoane care au calitatea de contribuabil, au obligatia furnizarii acestora fara plata.

SECTIUNEA a 5-a
Colaborarea dintre autoritatile publice

Art. 60

Obligatia autoritatilor si institutiilor publice de a furniza informatii si de a prezenta acte

(1) Autoritatile publice, institutiile publice si de interes public, centrale si locale, precum si serviciile deconcentrate ale autoritatilor publice centrale vor furniza informatii si acte organelor fiscale, la cererea acestora.

(2) În realizarea scopului prezentului cod, organele fiscale pot accesa on-line baza de date a institutiilor prevazute la alin. (1), pentru informatiile stabilite pe baza de protocol.

Art. 61

Colaborarea dintre autoritatile publice, institutiile publice sau de interes public

(1) Autoritatile publice, institutiile publice sau de interes public sunt obligate sa colaboreze în realizarea scopului prezentului cod.

(2) Nu constituie activitate de colaborare actiunile întreprinse de autoritatile prevazute la alin. (1), în conformitate cu atributiile ce le revin potrivit legii.

(3) Organul fiscal care solicita colaborarea raspunde pentru legalitatea solicitarii, iar autoritatea solicitata raspunde pentru datele furnizate.

Art. 62

Conditii si limite ale colaborarii

(1) Colaborarea dintre autoritatile publice, institutiile publice sau de interes public se realizeaza în limita atributiilor ce le revin potrivit legii.

(2) Daca autoritatea publica, institutia publica sau de interes public solicitata refuza colaborarea, autoritatea publica superioara ambelor organe va decide. Daca o asemenea autoritate nu exista, decizia va fi luata de autoritatea superioara celei solicitate.

Art. 63

Colaborarea interstatala dintre autoritatile publice

(1) În baza conventiilor internationale, organele fiscale vor colabora cu autoritatile fiscale similare din alte state.

(2) În lipsa unei conventii, organele fiscale pot acorda sau pot solicita colaborarea altei autoritati fiscale din alt stat pe baza de reciprocitate.

SECTIUNEA a 6-a
Sarcina probei

Art. 64

Forta probanta a documentelor justificative si evidentelor contabile

Documentele justificative si evidentele contabile ale contribuabilului constituie probe la stabilirea bazei de impunere. În cazul în care exista si alte acte doveditoare, acestea vor fi luate în considerare la stabilirea bazei de impunere.

Art. 65

Sarcina probei în dovedirea situatiei de fapt fiscale

(1) Contribuabilul are sarcina de a dovedi actele si faptele care au stat la baza declaratiilor sale si a oricaror cereri adresate organului fiscal.

(2) Organul fiscal are sarcina de a motiva decizia de impunere pe baza de probe sau constatari proprii.

Art. 66

Dovedirea titularului dreptului de proprietate în scopul impunerii

(1) În cazul în care constata ca anumite bunuri, venituri sau alte valori care, potrivit legii, constituie baza impozabila sunt detinute de persoane care în mod continuu beneficiaza de câstigurile sau de orice foloase obisnuite aduse de acestea si ca persoanele respective declara în scris ca nu sunt proprietarii bunurilor, veniturilor sau valorilor în cauza, fara sa arate însa care sunt titularii dreptului de proprietate, organul fiscal va proceda la stabilirea provizorie a obligatiei fiscale corespunzatoare în sarcina acelor persoane.

(2) În conditiile legii, obligatia fiscala privind baza impozabila prevazuta la alin. (1) va putea fi stabilita în sarcina titularilor dreptului de proprietate. Tot astfel acestia datoreaza despagubiri persoanelor care au facut plata pentru stingerea obligatiei stabilite potrivit alin. (1).

Art. 67

Estimarea bazei de impunere

(1) Daca organul fiscal nu poate determina marimea bazei de impunere, acesta trebuie sa o estimeze. În acest caz trebuie avute în vedere toate datele si documentele care au relevanta pentru estimare. Estimarea consta în identificarea acelor elemente care sunt cele mai apropiate situatiei de fapt fiscale.

(2) În situatiile în care, potrivit legii, organele fiscale sunt îndreptatite sa estimeze baza de impunere, acestea vor avea în vedere pretul de piata al tranzactiei sau bunului impozabil, astfel cum este definit de Codul fiscal.

Norme metodologice

CAP. 4
Termene

Art. 68

Calcularea termenelor

Termenele de orice fel privind exercitarea drepturilor si îndeplinirea obligatiilor prevazute de Codul de procedura fiscala, precum si de alte dispozitii legale aplicabile în materie, daca legea fiscala nu dispune altfel, se calculeaza potrivit dispozitiilor Codului de procedura civila.

Norme metodologice

Art. 69

Prelungirea termenelor

Termenele pentru depunerea declaratiilor fiscale si termenele stabilite în baza legii de un organ fiscal pot fi prelungite în situatii temeinic justificate, potrivit competentei stabilite prin ordin al ministrului economiei si finantelor.

Norme metodologice

Art. 70

Termenul de solutionare a cererilor contribuabililor

(1) Cererile depuse de catre contribuabil potrivit prezentului cod se solutioneaza de catre organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.

(2) În situatiile în care, pentru solutionarea cererii, sunt necesare informatii suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungeste cu perioada cuprinsa între data solicitarii si data primirii informatiilor solicitate.

Art. 71

Cazul de forta majora si cazul fortuit

(1) Termenele prevazute de lege pentru îndeplinirea obligatiilor fiscale, dupa caz, nu încep sa curga sau se suspenda în situatia în care îndeplinirea acestor obligatii a fost împiedicata de ivirea unui caz de forta majora sau a unui caz fortuit.

(2) Obligatiile fiscale se considera a fi îndeplinite în termen, fara perceperea de dobânzi, penalitati de întârziere sau majorari de întârziere, dupa caz, ori aplicarea de sanctiuni prevazute de lege, daca acestea se executa în termen de 60 de zile de la încetarea evenimentelor prevazute la alin. (1).

Norme metodologice

TITLUL IV
Înregistrarea fiscala si evidenta contabila si fiscala

Art. 72

Obligatia de înregistrare fiscala

(1) Orice persoana sau entitate care este subiect într-un raport juridic fiscal se înregistreaza fiscal primind un cod de identificare fiscala. Codul de identificare fiscala va fi:

a) pentru persoanele juridice, cu exceptia comerciantilor, precum si pentru asocieri si alte entitati fara personalitate juridica, codul de înregistrare fiscala atribuit de organul fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala;

b) pentru persoanele fizice, codul numeric personal atribuit potrivit legii speciale;

c) pentru persoanele fizice care nu detin cod numeric personal, numarul de identificare fiscala atribuit de organul fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala;

d) pentru comercianti, inclusiv pentru sucursalele comerciantilor care au sediul principal al comertului în strainatate, codul unic de înregistrare atribuit potrivit legii speciale;

e) pentru persoanele fizice care desfasoara activitati economice în mod independent sau exercita profesii libere, codul de înregistrare fiscala atribuit de organul fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

(2) Persoanele prevazute la alin. (1) lit. d) se înregistreaza fiscal potrivit procedurii speciale în materie.

(3) În vederea atribuirii codului de identificare fiscala persoanele prevazute la alin. (1) lit. a), c) si e) au obligatia sa depuna declaratie de înregistrare fiscala.

(4) Au obligatia sa depuna o declaratie de înregistrare fiscala si persoanele prevazute la alin. (1) lit. b) care au calitatea de angajator.

(5) Contribuabilii care obtin venituri din activitati independente, pentru care platile anticipate se fac prin retinere la sursa de catre platitorii de venituri, au obligatia, în vederea înregistrarii, sa depuna la organul fiscal competent declaratia de înregistrare fiscala.

(6) Declaratia de înregistrare fiscala se depune în termen de 30 de zile de la:

a) data înfiintarii potrivit legii, în cazul persoanelor juridice, asocierilor si altor entitati fara personalitate juridica;

b) data eliberarii actului legal de functionare, data începerii activitatii, data obtinerii primului venit sau dobândirii calitatii de angajator, dupa caz, în cazul persoanelor fizice.

Norme metodologice

Art. 73

Obligatia înscrierii codului de identificare fiscala pe documente

Platitorii de impozite, taxe, contributii si alte sume datorate bugetului general consolidat au obligatia de a mentiona pe facturi, scrisori, oferte, comenzi sau pe orice alte documente emise codul de identificare fiscala propriu.

Art. 74

Declararea filialelor si sediilor secundare

(1) Contribuabilii au obligatia de a declara organului fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, în termen de 30 de zile, înfiintarea de sedii secundare.

(2) Contribuabilii cu domiciliul fiscal în România au obligatia de a declara în termen de 30 de zile înfiintarea de filiale si sedii secundare în strainatate.

Norme metodologice

Art. 75

Forma si continutul declaratiei de înregistrare fiscala

(1) Declaratia de înregistrare fiscala se întocmeste prin completarea unui formular pus la dispozitie gratuit de organul fiscal din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala si va fi însotita de acte doveditoare ale informatiilor cuprinse în aceasta.

(2) Declaratia de înregistrare fiscala va cuprinde: datele de identificare a contribuabilului, categoriile de obligatii de plata datorate potrivit Codului fiscal, datele privind sediile secundare, datele de identificare a împuternicitului, datele privind situatia juridica a contribuabilului, precum si alte informatii necesare administrarii impozitelor, taxelor, contributiilor si altor sume datorate bugetului general consolidat.

Norme metodologice

Art. 76

Certificatul de înregistrare fiscala

(1) Pe baza declaratiei de înregistrare fiscala, depusa potrivit art. 72 alin. (3), organul fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala elibereaza certificatul de înregistrare fiscala, în termen de 15 zile de la data depunerii declaratiei. În certificatul de înregistrare fiscala se înscrie obligatoriu codul de identificare fiscala.

(2) Eliberarea certificatelor de înregistrare fiscala nu este supusa taxelor de timbru.

(3) Contribuabilii care realizeaza venituri din activitatea de comert sau prestari de servicii catre populatie sunt obligati sa afiseze certificatul de înregistrare fiscala în locurile unde se desfasoara activitatea.

(4) În cazul pierderii, furtului sau distrugerii certificatului de înregistrare fiscala, organul fiscal va elibera un duplicat al acestuia, în baza cererii contribuabililor si a dovezii de publicare a pierderii, furtului sau distrugerii în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a.

Norme metodologice

Art. 77

Modificari ulterioare înregistrarii fiscale

(1) Modificarile ulterioare ale datelor din declaratia de înregistrare fiscala trebuie aduse la cunostinta organului fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, în termen de 30 de zile de la data producerii acestora, prin completarea si depunerea declaratiei de mentiuni.

(2) La încetarea conditiilor care au generat înregistrarea fiscala, contribuabilii au obligatia de a preda organelor fiscale, în vederea anularii, certificatul de înregistrare fiscala, odata cu depunerea declaratiei de mentiuni.

Norme metodologice

Art. 78

Registrul contribuabililor

(1) Organul fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala organizeaza evidenta platitorilor de impozite, taxe, contributii si alte sume datorate la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate, bugetul asigurarilor pentru somaj, în cadrul registrului contribuabililor, care contine:

a) datele de identificare a contribuabilului;

b) categoriile de obligatii fiscale de declarare, potrivit legii, denumite vector fiscal; categoriile de obligatii fiscale care se înscriu în vectorul fiscal se stabilesc prin ordin al ministrului economiei si finantelor;

c) alte informatii necesare administrarii obligatiilor fiscale.

(2) Datele prevazute la alin. (1) se completeaza pe baza informatiilor comunicate de contribuabili, de oficiul registrului comertului, de serviciul de evidenta a populatiei, de la alte autoritati si institutii, precum si din constatarile proprii ale organului fiscal.

(3) Datele din registrul contribuabililor pot fi modificate din oficiu ori de câte ori se constata ca acestea nu corespund starii de fapt reale si vor fi comunicate contribuabililor.

(4) Modificarea din oficiu a domiciliului fiscal pe baza constatarilor facute potrivit alin. (3) se face prin decizie emisa de organul fiscal competent, dupa ascultarea prealabila a contribuabilului, potrivit art. 9.

(5) Contribuabilii persoane juridice sau orice alte entitati fara personalitate juridica sunt declarati inactivi si le sunt aplicabile prevederile prevederile art. 11 alin. (11) si (12) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, daca îndeplinesc una dintre urmatoarele conditii:

a) nu îsi îndeplinesc, pe parcursul unui semestru calendaristic, nicio obligatie declarativa prevazuta de lege;

b) se sustrag de la efectuarea inspectiei fiscale, prin declararea unor date de identificare a sediului social care nu permit organului fiscal identificarea acestuia;

c) organele fiscale au constatat ca nu functioneaza la sediul social sau la domiciliul fiscal declarat.

(6) Prin exceptie de la prevederile alin. (5), nu vor fi declarati inactivi contribuabilii aflati în stare de insolventa sau contribuabilii pentru care s-a pronuntat sau a fost adoptata o hotarâre de dizolvare.

Art. 79

Obligatia de a conduce evidenta fiscala

(1) În vederea stabilirii starii de fapt fiscale si a obligatiilor fiscale de plata datorate, contribuabilii sunt obligati sa conduca evidente fiscale, potrivit actelor normative în vigoare.

(2) În vederea stabilirii preturilor de transfer, contribuabilii care desfasoara tranzactii cu persoane afiliate au obligatia ca, la solicitarea organului fiscal competent, sa întocmeasca si sa prezinte, în termenele stabilite de acesta, dosarul preturilor de transfer. Continutul dosarului preturilor de transfer va fi aprobat prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

Norme metodologice

Art. 80

Reguli pentru conducerea evidentei contabile si fiscale

(1) Evidentele contabile si fiscale vor fi pastrate, dupa caz, la domiciliul fiscal al contribuabilului, la sediile secundare ale acestuia, inclusiv pe suport electronic, sau pot fi încredintate spre pastrare unei societati autorizate, potrivit legii, sa presteze servicii de arhivare.

(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), evidentele contabile si fiscale ale exercitiului financiar în curs se pastreaza, dupa caz, la domiciliul fiscal al contribuabililor, la sediile secundare ale acestora sau, în perioada 1 – 25 a lunii urmatoare, la sediul persoanei fizice ori juridice autorizate pentru prelucrarea lor în vederea întocmirii declaratiilor fiscale.

(3) Dispozitiile legale privind pastrarea, arhivarea si limba folosita pentru evidentele contabile sunt aplicabile si pentru evidentele fiscale.

(4) În cazul în care evidentele contabile si fiscale sunt tinute cu ajutorul sistemelor electronice de gestiune, pe lânga datele arhivate în format electronic contribuabilul este obligat sa pastreze si sa prezinte aplicatiile informatice cu ajutorul carora le-a generat.

(5) Contribuabilii sunt obligati sa evidentieze veniturile realizate si cheltuielile efectuate din activitatile desfasurate, prin întocmirea registrelor sau a oricaror alte documente prevazute de lege.

(6) Contribuabilii sunt obligati sa utilizeze pentru activitatea desfasurata documente primare si de evidenta contabila stabilite prin lege, achizitionate numai de la unitatile stabilite prin normele legale în vigoare, si sa completeze integral rubricile formularelor, corespunzator operatiunilor înregistrate.

(7) Organul fiscal poate lua în considerare orice evidente relevante pentru impunere tinute de contribuabil.

TITLUL V
Declaratia fiscala

Art. 81

Obligatia de a depune declaratii fiscale

(1) Declaratia fiscala se depune de catre persoanele obligate potrivit Codului fiscal, la termenele stabilite de acesta.

(2) În cazul în care Codul fiscal nu prevede, Ministerul Economiei si Finantelor va stabili termenul de depunere a declaratiei fiscale.

(3) Obligatia de a depune declaratia fiscala se mentine si în cazurile în care:

a) a fost efectuata plata obligatiei fiscale;

b) obligatia fiscala respectiva este scutita la plata, conform reglementarilor legale;

c) organul fiscal a stabilit din oficiu baza de impunere si obligatia fiscala;

d) pentru obligatia fiscala nu rezulta, în perioada de raportare, sume de plata, dar exista obligatia declarativa, conform legii.

(4) În caz de inactivitate temporara sau în cazul obligatiilor de declarare a unor venituri care, potrivit legii, sunt scutite la plata impozitului pe venit, organul fiscal competent poate aproba, la cererea contribuabilului, alte termene sau conditii de depunere a declaratiilor fiscale, în functie de necesitatile administrarii obligatiilor fiscale. Asupra termenelor si conditiilor va decide organul fiscal potrivit competentelor aprobate prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

Norme metodologice

Art. 82

Forma si continutul declaratiei fiscale

(1) Declaratia fiscala se întocmeste prin completarea unui formular pus la dispozitie gratuit de organul fiscal.

(2) În declaratia fiscala contribuabilul trebuie sa calculeze cuantumul obligatiei fiscale, daca acest lucru este prevazut de lege.

(3) Contribuabilul are obligatia de a completa declaratiile fiscale înscriind corect, complet si cu buna-credinta informatiile prevazute de formular, corespunzatoare situatiei sale fiscale. Declaratia fiscala se semneaza de catre contribuabil sau de catre împuternicit.

(4) Obligatia de semnare a declaratiei fiscale se considera a fi îndeplinita si în urmatoarele situatii:

a) în cazul transmiterii declaratiilor fiscale prin sistemul electronic de plati. Data depunerii declaratiei se considera a fi data debitarii contului platitorului în baza acesteia;

b) în cazul transmiterii declaratiilor fiscale prin sisteme electronice de transmitere la distanta în conditiile art. 83 alin. (1).

(5) Declaratia fiscala trebuie însotita de documentatia ceruta de prevederile legale.

(6) Pentru anumite categorii de obligatii fiscale, stabilite prin ordin al ministrului economiei si finantelor, organul fiscal poate transmite contribuabililor formularele de declarare a impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat, instructiunile de completare a acestora, alte informatii utile, precum si plicurile preadresate. În acest caz, contravaloarea corespondentei se suporta de catre organul fiscal.

Norme metodologice

Art. 83

Depunerea declaratiilor fiscale

(1) Declaratia fiscala se depune la registratura organului fiscal competent sau se comunica prin posta cu confirmare de primire. Declaratia fiscala poate fi transmisa prin mijloace electronice sau prin sisteme de transmitere la distanta. În cazul impozitelor, taxelor si al contributiilor administrate de Agentia Nationala de Administrare Fiscala, procedura privind transmiterea declaratiilor prin mijloace electronice sau prin sisteme de transmitere la distanta se stabileste prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

(2) Declaratiile fiscale pot fi redactate de organul fiscal sub forma de proces-verbal, daca din motive independente de vointa contribuabilului acesta este în imposibilitatea de a scrie.

(3) Data depunerii declaratiei fiscale este data înregistrarii acesteia la organul fiscal sau data depunerii la posta, dupa caz. În situatia în care declaratia fiscala se depune prin mijloace electronice de transmitere la distanta, data depunerii declaratiei este data înregistrarii acesteia pe pagina de internet a organului fiscal, astfel cum rezulta din mesajul electronic de confirmare transmis ca urmare a primirii declaratiei.

(4) Nedepunerea declaratiei fiscale da dreptul organului fiscal sa procedeze la stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat. Stabilirea din oficiu a obligatiilor fiscale nu se poate face înainte de împlinirea unui termen de 15 zile de la înstiintarea contribuabilului privind depasirea termenului legal de depunere a declaratiei fiscale. În cazul contribuabililor care au obligatia declararii bunurilor sau veniturilor impozabile, stabilirea din oficiu a obligatiei fiscale se face prin estimarea bazei de impunere, potrivit art. 67. Pentru impozitele, taxele si contributiile administrate de Agentia Nationala de Administrare Fiscala, înstiintarea pentru nedepunerea declaratiilor si stabilirea din oficiu a obligatiilor fiscale nu se face în cazul contribuabililor inactivi, atât timp cât se gasesc în aceasta situatie.

(5) Declaratiile fiscale anuale ale contribuabililor persoane juridice vor fi certificate de catre un consultant fiscal, în conditiile legii, cu exceptia celor pentru care este obligatorie auditarea. (se suspenda pâna la 1 ianuarie 2010)

Art. 84

Corectarea declaratiilor fiscale

Declaratiile fiscale pot fi corectate de catre contribuabil, din proprie initiativa.

Norme metodologice

TITLUL VI
Stabilirea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat

CAP. 1
Dispozitii generale

Art. 85

Stabilirea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat

(1) Impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc astfel:

a) prin declaratie fiscala, în conditiile art. 82 alin. (2) si art. 86 alin. (4);

b) prin decizie emisa de organul fiscal, în celelalte cazuri.

(2) Dispozitiile alin. (1) sunt aplicabile si în cazurile în care impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat sunt scutite la plata conform reglementarilor legale, precum si în cazul unei rambursari de taxa pe valoarea adaugata.

(3) *** Abrogat

Art. 86

Decizia de impunere

(1) Decizia de impunere se emite de organul fiscal competent. Organul fiscal emite decizie de impunere ori de câte ori acesta modifica baza de impunere.

(2) Pentru creantele administrate de Ministerul Economiei si Finantelor prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala, prin ordin  al ministrului economiei si finantelor se pot stabili si alte competente pentru emiterea deciziilor de impunere ca urmare a inspectiei fiscale.

(3) Decizia de impunere se emite, daca este necesar, si în cazul în care nu s-a emis decizie referitoare la baza de impunere potrivit art. 89.

(4) Declaratia fiscala întocmita potrivit art. 82 alin. (2) este asimilata cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificari ulterioare, si produce efectele juridice ale înstiintarii de plata de la data depunerii acesteia.

(5) În situatia în care legea nu prevede obligatia de calculare a impozitului, declaratia fiscala este asimilata unei decizii referitoare la baza de impunere.

(6) Decizia de impunere si decizia referitoare la obligatiile de plata accesorii constituie si înstiintari de plata, de la data comunicarii acestora, în conditiile în care se stabilesc sume de plata.

(7) Pâna la 1 iulie 2005, sumele reprezentând impozite, taxe, contributii si alte sume datorate bugetului general consolidat, înscrise în deciziile de impunere, în actele administrative fiscale asimilate acestora, precum si în declaratiile fiscale, vor fi rotunjite la 1.000 lei prin reducere când suma ce urmeaza a fi rotunjita este sub 500 lei si prin majorare când aceasta este peste 500 lei*1).

————

*1) Sumele sunt exprimate în moneda veche.

Art. 87

Forma si continutul deciziei de impunere

Decizia de impunere trebuie sa îndeplineasca conditiile prevazute la art. 43. Decizia de impunere trebuie sa cuprinda, pe lânga elementele prevazute la art. 43 alin. (2), si categoria de impozit, taxa, contributie sau alta suma datorata bugetului general consolidat, baza de impunere, precum si cuantumul acestora, pentru fiecare perioada impozabila.

Art. 88

Acte administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere

Sunt asimilate deciziilor de impunere si urmatoarele acte administrative fiscale:

a) deciziile privind rambursari de taxa pe valoarea adaugata si deciziile privind restituiri de impozite, taxe, contributii si alte venituri ale bugetului general consolidat;

b) deciziile referitoare la bazele de impunere;

c) deciziile referitoare la obligatiile de plata accesorii;

d) procesele-verbale prevazute la art. 142 alin. (6) si art. 168 alin. (2).

e) deciziile privind nemodificarea bazei de impunere.

Art. 89

Deciziile referitoare la bazele de impunere

(1) Bazele de impunere se stabilesc separat, prin decizie referitoare la bazele de impunere, în urmatoarele situatii:

a) când venitul impozabil este realizat de mai multe persoane. Decizia va cuprinde si repartizarea venitului impozabil pe fiecare persoana care a participat la realizarea venitului;

b) când sursa venitului impozabil se afla pe raza altui organ fiscal decât cel competent teritorial. În acest caz competenta de a stabili baza de impunere o detine organul fiscal pe raza caruia se afla sursa venitului.

Norme metodologice

(2) Daca venitul impozabil este realizat de mai multe persoane, atunci acestea pot sa-si numeasca un împuternicit comun în relatia cu organul fiscal.

Art. 90

Stabilirea obligatiilor fiscale sub rezerva verificarii ulterioare

(1) Cuantumul obligatiilor fiscale se stabileste sub rezerva verificarii ulterioare.

(2) Decizia de impunere sub rezerva verificarii ulterioare poate fi desfiintata sau modificata, din initiativa organului fiscal sau la solicitarea contribuabilului, pe baza constatarilor organului fiscal competent.

(3) Rezerva verificarii ulterioare se anuleaza numai la împlinirea termenului de prescriptie sau ca urmare a inspectiei fiscale efectuate în cadrul termenului de prescriptie.

CAP. 2
Prescriptia dreptului de a stabili obligatii fiscale

Art. 91

Obiectul, termenul si momentul de la care începe sa curga termenul de prescriptie a dreptului de stabilire a obligatiilor fiscale

(1) Dreptul organului fiscal de a stabili obligatii fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu exceptia cazului în care legea dispune altfel.

(2) Termenul de prescriptie a dreptului prevazut la alin. (1) începe sa curga de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui în care s-a nascut creanta fiscala potrivit art. 23, daca legea nu dispune altfel.

(3) Dreptul de a stabili obligatii fiscale se prescrie în termen de 10 ani în cazul în care acestea rezulta din savârsirea unei fapte prevazute de legea penala.

(4) Termenul prevazut la alin. (3) curge de la data savârsirii faptei ce constituie infractiune sanctionata ca atare printr-o hotarâre judecatoreasca definitiva.

Art. 92

Întreruperea si suspendarea termenului de prescriptie a dreptului de stabilire a obligatiei fiscale

(1) Termenele prevazute la art. 91 se întrerup si se suspenda în cazurile si în conditiile stabilite de lege pentru întreruperea si suspendarea termenului de prescriptie a dreptului la actiune potrivit dreptului comun.

(2) Termenul de prescriptie a dreptului de stabilire a obligatiei fiscale se suspenda pe perioada cuprinsa între momentul începerii inspectiei fiscale si momentul emiterii deciziei de impunere ca urmare a efectuarii inspectiei fiscale.

Norme metodologice

Art. 93

Efectul împlinirii termenului de prescriptie a dreptului de a stabili obligatii fiscale

Daca organul fiscal constata împlinirea termenului de prescriptie a dreptului de stabilire a obligatiei fiscale, va proceda la încetarea procedurii de emitere a titlului de creanta fiscala.

TITLUL VII
Inspectia fiscala

CAP. 1
Sfera inspectiei fiscale

Art. 94

Obiectul si functiile inspectiei fiscale

(1) Inspectia fiscala are ca obiect verificarea legalitatii si conformitatii declaratiilor fiscale, corectitudinii si exactitatii îndeplinirii obligatiilor de catre contribuabili, respectarii prevederilor legislatiei fiscale si contabile, verificarea sau stabilirea, dupa caz, a bazelor de impunere, stabilirea diferentelor obligatiilor de plata si a accesoriilor aferente acestora.

(2) Inspectia fiscala are urmatoarele atributii:

a) constatarea si investigarea fiscala a tuturor actelor si faptelor rezultând din activitatea contribuabilului supus inspectiei sau altor persoane privind legalitatea si conformitatea declaratiilor fiscale, corectitudinea si exactitatea îndeplinirii obligatiilor fiscale, în vederea descoperirii de elemente noi relevante pentru aplicarea legii fiscale;

b) analiza si evaluarea informatiilor fiscale, în vederea confruntarii declaratiilor fiscale cu informatiile proprii sau din alte surse;

c) sanctionarea potrivit legii a faptelor constatate si dispunerea de masuri pentru prevenirea si combaterea abaterilor de la prevederile legislatiei fiscale.

(3) Pentru ducerea la îndeplinire a atributiilor prevazute la alin. (2) organul de inspectie fiscala va proceda la:

a) examinarea documentelor aflate în dosarul fiscal al contribuabilului;

b) verificarea concordantei dintre datele din declaratiile fiscale cu cele din evidenta contabila a contribuabilului;

c) discutarea constatarilor si solicitarea de explicatii scrise de la reprezentantii legali ai contribuabililor sau împuternicitii acestora, dupa caz;

d) solicitarea de informatii de la terti;

e) stabilirea corecta a bazei de impunere, a diferentelor datorate în plus sau în minus, dupa caz, fata de creanta fiscala declarata si/sau stabilita, dupa caz, la momentul începerii inspectiei fiscale;

f) stabilirea de diferente de obligatii fiscale de plata, precum si a obligatiilor fiscale accesorii aferente acestora;

g) verificarea locurilor unde se realizeaza activitati generatoare de venituri impozabile;

h) dispunerea masurilor asiguratorii în conditiile legii;

i) efectuarea de investigatii fiscale potrivit alin. (2) lit. a);

j) aplicarea de sanctiuni potrivit prevederilor legale;

k) aplicarea de sigilii asupra bunurilor, întocmind în acest sens proces-verbal.

(4) *** Abrogat.

Norme metodologice

Art. 95

Persoanele supuse inspectiei fiscale

Inspectia fiscala se exercita asupra tuturor persoanelor, indiferent de forma lor de organizare, care au obligatii de stabilire, retinere si plata a impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat, prevazute de lege.

Norme metodologice

Art. 96

Formele si întinderea inspectiei fiscale

(1) Formele de inspectie fiscala sunt:

a) inspectia fiscala generala, care reprezinta activitatea de verificare a tuturor obligatiilor fiscale ale unui contribuabil, pentru o perioada de timp determinata;

b) inspectia fiscala partiala, care reprezinta activitatea de verificare a uneia sau mai multor obligatii fiscale, pentru o perioada de timp determinata.

(2) Inspectia fiscala se poate extinde asupra tuturor raporturilor relevante pentru impozitare, daca acestea prezinta interes pentru aplicarea legii fiscale.

Norme metodologice

Art. 97

Proceduri si metode de control fiscal

(1) În realizarea atributiilor, inspectia fiscala poate aplica urmatoarele proceduri de control:

a) controlul inopinat, care consta în activitatea de verificare faptica si documentara, în principal, ca urmare a unei sesizari cu privire la existenta unor fapte de încalcare a legislatiei fiscale, fara anuntarea în prealabil a contribuabilului;

b) controlul încrucisat, care consta în verificarea documentelor si operatiunilor impozabile ale contribuabilului, în corelatie cu cele detinute de alte persoane; controlul încrucisat poate fi si inopinat.

(2) La finalizarea controlului inopinat sau încrucisat se încheie proces-verbal.

(3) În realizarea atributiilor, inspectia fiscala poate aplica urmatoarele metode de control:

a) controlul prin sondaj, care consta în activitatea de verificare selectiva a documentelor si operatiunilor semnificative, în care sunt reflectate modul de calcul, de evidentiere si de plata a obligatiilor fiscale datorate bugetului general consolidat;

b) controlul electronic, care consta în activitatea de verificare a contabilitatii si a surselor acesteia, prelucrate în mediu electronic, utilizând metode de analiza, evaluare si testare asistate de instrumente informatice specializate.

Norme metodologice

(4) În situatia în care organele de inspectie fiscala constata ca evidentele contabile sau fiscale ori declaratiile contribuabilului sunt incorecte, incomplete, false, precum si în situatia în care acestea nu exista sau nu sunt puse la dispozitie, organele de inspectie vor stabili obligatia fiscala prin utilizarea metodelor indirecte de reconstituire a veniturilor sau cheltuielilor. Procedurile si metodele indirecte de reconstituire a veniturilor sau cheltuielilor se aproba prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala

Art. 98

Perioada supusa inspectiei fiscale

(1) Inspectia fiscala se efectueaza în cadrul termenului de prescriptie a dreptului de a stabili obligatii fiscale.

(2) La contribuabilii mari, perioada supusa inspectiei fiscale începe de la sfârsitul perioadei controlate anterior, în conditiile alin. (1).

(3) La celelalte categorii de contribuabili inspectia fiscala se efectueaza asupra creantelor nascute în ultimii 3 ani fiscali pentru care exista obligatia depunerii declaratiilor fiscale. Inspectia fiscala se poate extinde pe perioada de prescriptie a dreptului de a stabili obligatii fiscale, daca este identificata cel putin una dintre urmatoarele situatii:

a) exista indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat;

b) nu au fost depuse declaratii fiscale în interiorul termenului de prescriptie;

c) nu au fost îndeplinite obligatiile de plata a impozitelor, taxelor, contributiilor si altor sume datorate bugetului general consolidat.

CAP. 2
Realizarea inspectiei fiscale

Art. 99

Competenta

(1) Inspectia fiscala se exercita exclusiv, nemijlocit si neîngradit prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala sau, dupa caz, de compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale, conform dispozitiilor prezentului titlu, ori de alte autoritati care sunt competente, potrivit legii, sa administreze impozite, taxe, contributii sau alte sume datorate bugetului general consolidat.

(2) Competenta de exercitare a inspectiei fiscale pentru Agentia Nationala de Administrare Fiscala si unitatile sale subordonate se stabileste prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala. Organele de inspectie fiscala din aparatul central al Agentiei Nationale de Administrare Fiscala au competenta în efectuarea inspectiei fiscale pe întregul teritoriu al tarii.

(3) Competenta privind efectuarea inspectiei fiscale se poate delega altui organ fiscal. În cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala conditiile în care se poate efectua delegarea altui organ fiscal se stabilesc prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

Norme metodologice

Art. 100

Selectarea contribuabililor pentru inspectie fiscala

(1) Selectarea contribuabililor ce urmeaza a fi supusi inspectiei fiscale este efectuata de catre organul fiscal competent.

(2) Contribuabilul nu poate face obiectii cu privire la procedura de selectare folosita.

Art. 101

Avizul de inspectie fiscala

(1) Înaintea desfasurarii inspectiei fiscale, organul fiscal are obligatia sa înstiinteze contribuabilul în legatura cu actiunea care urmeaza sa se desfasoare, prin transmiterea unui aviz de inspectie fiscala.

(2) Avizul de inspectie fiscala va cuprinde:

a) temeiul juridic al inspectiei fiscale;

b) data de începere a inspectiei fiscale;

c) obligatiile fiscale si perioadele ce urmeaza a fi supuse inspectiei fiscale;

d) posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a inspectiei fiscale. Amânarea datei de începere a inspectiei fiscale se poate solicita, o singura data, pentru motive justificate.

Norme metodologice

Art. 102

Comunicarea avizului de inspectie fiscala

(1) Avizul de inspectie fiscala se comunica contribuabilului, în scris, înainte de începerea inspectiei fiscale, astfel:

a) cu 30 de zile pentru marii contribuabili;

b) cu 15 zile pentru ceilalti contribuabili.

(2) Comunicarea avizului de inspectie fiscala nu este necesara:

a) pentru solutionarea unor cereri ale contribuabilului;

b) în cazul unor actiuni îndeplinite ca urmare a solicitarii unor autoritati, potrivit legii;

c) în cazul controlului inopinat si al controlului încrucisat;

d) în cazul refacerii controlului ca urmare a unei dispozitii de reverificare cuprinse în decizia de solutionare a contestatiei.

(3) Pe durata unei inspectii fiscale pentru solutionarea unei cereri a contribuabilului, organul de inspectie poate decide efectuarea unei inspectii generale sau partiale. În acest caz, prin exceptie de la prevederile alin. (1), avizul de inspectie se comunica contribuabilului chiar în cursul efectuarii inspectiei pentru solutionarea cererii.

Norme metodologice

Art. 103

Locul si timpul desfasurarii inspectiei fiscale

(1) Inspectia fiscala se desfasoara, de regula, în spatiile de lucru ale contribuabilului. Contribuabilul trebuie sa puna la dispozitie un spatiu adecvat, precum si logistica necesara desfasurarii inspectiei fiscale.

(2) Daca nu exista un spatiu de lucru adecvat pentru derularea inspectiei fiscale, atunci activitatea de inspectie se va putea desfasura la sediul organului fiscal sau în orice alt loc stabilit de comun acord cu contribuabilul.

(3) Indiferent de locul unde se desfasoara inspectia fiscala, organul fiscal are dreptul sa inspecteze locurile în care se desfasoara activitatea, în prezenta contribuabilului sau a unei persoane desemnate de acesta.

(4) Inspectia fiscala se desfasoara, de regula, în timpul programului de lucru al contribuabilului. Inspectia fiscala se poate desfasura si în afara programului de lucru al contribuabilului, cu acordul scris al acestuia si cu aprobarea conducatorului organului fiscal.

Norme metodologice

Art. 104

Durata efectuarii inspectiei fiscale

(1) Durata efectuarii inspectiei fiscale este stabilita de organele de inspectie fiscala sau, dupa caz, de compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale, în functie de obiectivele inspectiei, si nu poate fi mai mare de 3 luni.

(2) În cazul marilor contribuabili sau al celor care au sedii secundare, durata inspectiei nu poate fi mai mare de 6 luni.

(3) Perioadele în care derularea inspectiei fiscale este suspendata nu sunt incluse în calculul duratei acesteia, conform prevederilor alin. (1) si (2).

(4) Conducatorul inspectiei fiscale competent poate decide suspendarea unei inspectii fiscale ori de câte ori sunt motive justificate pentru aceasta.

(5) Conditiile si modalitatile de suspendare a unei inspectii fiscale se vor stabili prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, respectiv prin ordin comun al ministrului economiei si finantelor si al ministrului internelor reformei administrative, în cazul inspectiilor fiscale efectuate de organele fiscale prevazute la art. 35, care se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 105

Reguli privind inspectia fiscala

(1) Inspectia fiscala va avea în vedere examinarea tuturor starilor de fapt si raporturile juridice care sunt relevante pentru impunere.

(2) Inspectia fiscala va fi efectuata în asa fel încât sa afecteze cât mai putin activitatea curenta a contribuabililor si sa utilizeze eficient timpul destinat inspectiei fiscale.

(3) Inspectia fiscala se efectueaza o singura data pentru fiecare impozit, taxa, contributie si alte sume datorate bugetului general consolidat si pentru fiecare perioada supusa impozitarii. Prin exceptie, conducatorul inspectiei fiscale competent poate decide reverificarea unei anumite perioade daca, de la data încheierii inspectiei fiscale si pâna la data împlinirii termenului de prescriptie, apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuarii verificarilor sau erori de calcul care influenteaza rezultatele acestora.

(4) Abrogat.

(5) Inspectia fiscala se exercita pe baza principiilor independentei, unicitatii, autonomiei, ierarhizarii, teritorialitatii si descentralizarii.

(6) Activitatea de inspectie fiscala se organizeaza si se desfasoara în baza unor programe anuale, trimestriale si lunare aprobate în conditiile stabilite prin ordin  al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, respectiv prin acte ale autoritatilor administratiei publice locale, dupa caz.

(7) La începerea inspectiei fiscale, inspectorul este obligat sa prezinte contribuabilului legitimatia de inspectie si ordinul de serviciu semnat de conducatorul organului de control. Începerea inspectiei fiscale trebuie consemnata în registrul unic de control.

(8) La finalizarea inspectiei fiscale, contribuabilul este obligat sa dea o declaratie scrisa, pe propria raspundere, din care sa rezulte ca au fost puse la dispozitie toate documentele si informatiile solicitate pentru inspectia fiscala. În declaratie se va mentiona si faptul ca au fost restituite toate documentele solicitate si puse la dispozitie de contribuabil.

(9) Contribuabilul are obligatia sa îndeplineasca masurile prevazute în actul întocmit cu ocazia inspectiei fiscale, în termenele si conditiile stabilite de organele de inspectie fiscala.

Norme metodologice

Art. 106

Obligatia de colaborare a contribuabilului

(1) Contribuabilul are obligatia sa colaboreze la constatarea starilor de fapt fiscale. Acesta este obligat sa dea informatii, sa prezinte la locul de desfasurare a inspectiei fiscale toate documentele, precum si orice alte date necesare clarificarii situatiilor de fapt relevante din punct de vedere fiscal.

(2) La începerea inspectiei fiscale, contribuabilul va fi informat ca poate numi persoane care sa dea informatii. Daca informatiile contribuabilului sau cele ale persoanei numite de acesta sunt insuficiente, atunci inspectorul fiscal se poate adresa si altor persoane pentru obtinerea de informatii.

(3) Pe toata durata exercitarii inspectiei fiscale contribuabilii supusi acesteia au dreptul de a beneficia de asistenta de specialitate sau juridica.

Art. 107

Dreptul contribuabilului de a fi informat

(1) Contribuabilul va fi informat pe parcursul desfasurarii inspectiei fiscale asupra constatarilor rezultate din inspectia fiscala.

(2) La încheierea inspectiei fiscale, organul fiscal va prezenta contribuabilului constatarile si consecintele lor fiscale, acordându-i acestuia posibilitatea de a-si exprima punctul de vedere potrivit art. 9 alin. (1), cu exceptia cazului în care bazele de impozitare nu au suferit nici o modificare în urma inspectiei fiscale sau a cazului în care contribuabilul renunta la acest drept si notifica acest fapt organelor de inspectie fiscala.

(3) Data, ora si locul prezentarii concluziilor vor fi comunicate contribuabilului în timp util.

(4) Contribuabilul are dreptul sa prezinte, în scris, punctul de vedere cu privire la constatarile inspectiei fiscale.

Art. 108

Sesizarea organelor de urmarire penala

(1) Organele fiscale vor sesiza organele de urmarire penala în legatura cu constatarile efectuate cu ocazia inspectiei fiscale si care ar putea întruni elemente constitutive ale unei infractiuni, în conditiile prevazute de legea penala.

(2) În situatiile prevazute la alin. (1) organele de inspectie au obligatia de a întocmi proces-verbal semnat de organul de inspectie si de catre contribuabilul supus inspectiei, cu sau fara explicatii ori obiectiuni din partea contribuabilului. În cazul în care cel supus controlului refuza sa semneze procesul-verbal, organul de inspectie fiscala va consemna despre aceasta în procesul-verbal. În toate cazurile procesul-verbal va fi comunicat contribuabilului.

Art. 109

Raportul privind rezultatul inspectiei fiscale

(1) Rezultatul inspectiei fiscale va fi consemnat într-un raport scris, în care se vor prezenta constatarile inspectiei din punct de vedere faptic si legal.

(2) La finalizarea inspectiei fiscale, raportul întocmit va sta la baza emiterii deciziei de impunere care va cuprinde si diferente în plus sau în minus, dupa caz, fata de creanta fiscala existenta la momentul începerii inspectiei fiscale. În cazul în care baza de impunere nu se modifica, acest fapt va fi stabilit printr-o decizie privind nemodificarea bazei de impunere.

(3) Deciziile prevazute la alin. (2) se comunica în termen de 7 zile de la data finalizarii raportului de inspectie fiscala.

Norme metodologice

TITLUL VIII
Colectarea creantelor fiscale

CAP. 1
Dispozitii generale

Art. 110

Colectarea creantelor fiscale

(1) În sensul prezentului titlu, colectarea consta în exercitarea actiunilor care au ca scop stingerea creantelor fiscale.

(2) Colectarea creantelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanta sau al unui titlu executoriu, dupa caz.

(3) Titlul de creanta este actul prin care se stabileste si se individualizeaza creanta fiscala, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptatite, potrivit legii.

Norme metodologice

Art. 111

Termenele de plata

(1) Creantele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevazute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementeaza.

(2) Pentru diferentele de obligatii fiscale principale si pentru obligatiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plata se stabileste în functie de data comunicarii acestora, astfel:

a) daca data comunicarii este cuprinsa în intervalul 1 – 15 din luna, termenul de plata este pâna la data de 5 a lunii urmatoare;

b) daca data comunicarii este cuprinsa în intervalul 16 – 31 din luna, termenul de plata este pâna la data de 20 a lunii urmatoare.

(3) Pentru obligatiile fiscale esalonate sau amânate la plata, precum si pentru accesoriile acestora termenul de plata se stabileste prin documentul prin care se acorda înlesnirea respectiva.

(4) Pentru creantele fiscale, administrate de Ministerul Economiei si Finantelor, care nu au prevazute termene de plata, acestea vor fi stabilite prin ordin al ministrului economiei si finantelor.

(41) Pentru creantele fiscale stabilite pe baza declaratiilor fiscale carora li se aplica prevederile art. 114 alin. (21) si care au termenul de plata diferit de data de 25, acesta se înlocuieste cu data de 25 a lunii prevazute de actul normativ care le reglementeaza.

(5) Pentru creantele fiscale ale bugetelor locale care nu au prevazute termene de plata, acestea se stabilesc prin ordin comun al ministrului internelor si reformei administrative si al ministrului economiei si finantelor.

(6) Contributiile sociale administrate de Ministerul Economiei si Finantelor, dupa calcularea si retinerea acestora conform reglementarilor legale în materie, se vireaza pâna la data de 25 a lunii urmatoare celei pentru care se efectueaza plata drepturilor salariale.

(7) Prin derogare de la dispozitiile legale în vigoare privind termenele de plata, impozitele si contributiile aferente veniturilor din salarii, precum si impozitul retinut la sursa potrivit art. 52 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, se platesc astfel:

a) trimestrial, pâna la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare trimestrului, de catre contribuabilii persoane juridice platitoare de impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, asocierile fara personalitate juridica constituite între persoane fizice, precum si de catre persoanele fizice care au calitatea de angajator; (intra în vigoare la 1 iulie 2008)

b) semestrial, pâna la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare semestrului, de catre asociatii, fundatii sau alte entitati fara scop patrimonial, cu exceptia institutiilor publice. (se aplica de la 1 ianuarie 2008)

(8) Contribuabilii prevazuti la alin. (7) au obligatia sa declare impozitele si contributiile aferente veniturilor din salarii pâna la termenul de plata.

(9) Sediile secundare platitoare de obligatii fiscale potrivit legii îndeplinesc obligatiile de plata si de declarare la aceleasi termene cu cele aplicabile în cazul persoanei în structura careia functioneaza.

Art. 112

Certificatul de atestare fiscala

(1) Certificatul de atestare fiscala se emite de organul fiscal competent la solicitarea contribuabililor. Certificatul se emite si din oficiu sau la solicitarea altor autoritati publice, în cazurile si în conditiile prevazute de reglementarile legale în vigoare. Prevederile art. 11 se aplica în mod corespunzator.

(2) Certificatul de atestare fiscala se elibereaza pe baza datelor cuprinse în evidenta pe platitor a organului fiscal competent si cuprinde creantele fiscale exigibile, existente în sold în ultima zi a lunii anterioare depunerii cererii, denumita luna de referinta, si neachitate pâna la data eliberarii acestuia.

(3) În situatia în care se emit certificate de atestare fiscala în primele 5 zile lucratoare ale lunii, acestea vor cuprinde creantele fiscale exigibile, existente în sold la sfârsitul lunii anterioare lunii de referinta si neachitate pâna la data eliberarii acestora.

(4) Certificatul de atestare fiscala se emite în termen de 5 zile lucratoare de la data depunerii cererii si poate fi utilizat de persoana interesata pe o perioada de pâna la 30 de zile de la data eliberarii. În cazul persoanelor fizice, perioada în care poate fi utilizat este de pâna la 90 de zile de la data eliberarii. Pe perioada de utilizare, certificatul poate fi prezentat de contribuabil, în original sau în copie legalizata, oricarui solicitant.

(5) În certificatul de atestare fiscala vor fi cuprinse orice alte mentiuni cu privire la situatia fiscala a contribuabilului, prevazute prin ordin al ministrului finantelor publice.

Art. 113

Certificatul de atestare fiscala emis de autoritatile administratiei publice locale

(1) Certificatul de atestare fiscala se emite de organul fiscal competent al autoritatii administratiei publice locale, la solicitarea contribuabilului.

(2) Certificatul de atestare fiscala se elibereaza pe baza datelor cuprinse în evidenta pe platitor a organului fiscal competent si cuprinde creantele fiscale exigibile, existente în sold în prima zi a lunii urmatoare depunerii cererii, denumita luna de referinta.

(3) În certificatul de atestare fiscala se mentioneaza creantele fiscale exigibile, cu termene de plata expirate pâna la data de întâi a lunii urmatoare emiterii acestuia.

(4) Certificatul de atestare fiscala se emite în termen de cel mult doua zile lucratoare de la data depunerii cererii de catre contribuabil si poate fi utilizat de contribuabil pe toata perioada lunii în care se emite. Certificatul de atestare fiscala emis în intervalul 25 a lunii – finele lunii este valabil pe toata perioada lunii urmatoare emiterii. Pe perioada de utilizare, certificatul poate fi prezentat de contribuabil, în original sau în copie legalizata, oricarui solicitant.

(5) Pentru înstrainarea dreptului de proprietate asupra cladirilor, terenurilor si a mijloacelor de transport, contribuabilii trebuie sa prezinte certificate de atestare fiscala prin care sa se ateste achitarea tuturor obligatiilor fiscale locale datorate autoritatii administratiei publice locale pe a carei raza se afla înregistrat fiscal bunul ce se înstraineaza. Actele prin care se înstraineaza cladiri, terenuri, respectiv mijloace de transport, cu încalcarea prevederilor prezentului alineat, sunt nule de drept.

(51) Prevederile alin. (5), precum si ale art. 254 alin. (7), art. 259 alin. (61) si art. 264 alin. (5) din Legea nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, nu sunt aplicabile în cazul procedurii de executare silita, procedurii insolventei si procedurilor de lichidare.

(6) În situatia în care, în conformitate cu art. 116 alin. (3), exista cereri de compensare aflate în termenul legal de solutionare, certificatul fiscal se elibereaza cu mentiunea “Cerere de compensare în curs de solutionare pentru suma de …”.

CAP. 2
Stingerea creantelor fiscale prin plata, compensare si restituire

Art. 114

Dispozitii privind efectuarea platii

(1) Platile catre organele fiscale se efectueaza prin intermediul bancilor, trezoreriilor si al altor institutii autorizate sa deruleze operatiuni de plata.

(2) Abrogat.

(21) Debitorii vor efectua plata impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat, prevazute prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, într-un cont unic, prin utilizarea unui ordin de plata pentru Trezoreria Statului pentru obligatiile datorate bugetului de stat si a unui ordin de plata pentru Trezoreria Statului pentru celelalte obligatii de plata.

(22) Distribuirea sumelor din contul unic se face de organul fiscal competent, distinct pe fiecare buget sau fond, dupa caz, proportional cu obligatiile datorate.

(23) În cazul în care suma platita nu acopera obligatiile fiscale datorate, distribuirea, în cadrul fiecarui buget sau fond, pe tip de impozit, contributie sau alta suma reprezentând creanta fiscala se face mai întâi pentru impozitele si contributiile cu retinere la sursa si apoi pentru celelalte obligatii fiscale, proportional cu obligatiile datorate.

(24) Metodologia de distribuire a sumelor platite în contul unic si de stingere a obligatiilor fiscale se aproba prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

(25) Plata obligatiilor fiscale, altele decât cele prevazute la alin. (21), se efectueaza de catre debitori, distinct pe fiecare impozit, contributie si alte sume datorate bugetului general consolidat.

(26) În situatia în care plata se efectueaza de catre o alta persoana decât debitorul, dispozitiile art. 1093 din  Codul civil se aplica în mod corespunzator.

(art. 21-26 se aplica începând cu data de 1 ianuarie 2008. La aceeasi data se abroga prevederile art. 114 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata.

Pentru contribuabilii care platesc integral si la termenele prevazute de lege obligatiile fiscale si care nu au alte obligatii fiscale restante, prevederile se aplica pentru plata obligatiilor fiscale începând cu cele aferente lunii septembrie 2007.)

(27) Prin exceptie de la alin. (22), în cazul în care debitorii beneficiaza de înlesniri la plata potrivit reglementarilor legale în vigoare ori debitorii se afla sub incidenta Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei, cu modificarile ulterioare, sau debitorii se afla în executare silita si efectueaza plati dupa comunicarea somatiei, distribuirea sumelor achitate în contul unic se efectueaza de catre organul fiscal competent, potrivit ordinii prevazute la art. 115 alin. (1) sau alin. (3) ori art. 169, dupa caz, indiferent de tipul de creanta.

(3) În cazul stingerii prin plata a obligatiilor fiscale, momentul platii este:

a) în cazul platilor în numerar, data înscrisa în documentul de plata eliberat de organele sau persoanele abilitate de organul fiscal;

b) în cazul platilor efectuate prin mandat postal, data postei, înscrisa pe mandatul postal;

c) în cazul platilor efectuate prin decontare bancara, data la care bancile debiteaza contul platitorului pe baza instrumentelor de decontare specifice, astfel cum aceasta informatie este transmisa prin mesajul electronic de plata de catre institutia bancara initiatoare, potrivit reglementarilor specifice în vigoare, cu exceptia situatiei prevazute la art. 121, data putând fi dovedita prin extrasul de cont al contribuabilului;

c1) în cazul platilor efectuate prin intermediul cardurilor bancare, data la care a fost efectuata tranzactia, astfel cum este confirmata prin procedura de autorizare a acesteia; procedura si categoriile de impozite, taxe, contributii si alte venituri ale bugetului general consolidat care pot fi platite prin intermediul cardurilor bancare se aproba prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala;

d) pentru obligatiile fiscale care se sting prin anulare de timbre fiscale mobile, data înregistrarii la organul competent a documentului sau a actului pentru care s-au depus si anulat timbrele datorate potrivit legii.

(4) Pentru creantele fiscale administrate de Agentia Nationala de Administrare Fiscala si unitatile subordonate, organul fiscal, la cererea debitorului, va efectua îndreptarea erorilor din documentele de plata întocmite de acesta si va considera valabila plata de la momentul efectuarii acesteia, în suma si din contul debitorului înscrise în documentul de plata, cu conditia debitarii contului acestuia si a creditarii unui cont bugetar.

(5) Prevederile alin. (4) se aplica în mod corespunzator si de catre celelalte autoritati publice care, potrivit legii, administreaza creante fiscale.

(6) Cererea poate fi depusa în termen de un an de la data platii, sub sanctiunea decaderii.

(7) Procedura de îndreptare a erorilor va fi aprobata prin ordin al ministrului economiei si finantelor.

Norme metodologice

Art. 115

Ordinea stingerii datoriilor

(1) Daca un contribuabil datoreaza mai multe tipuri de impozite, taxe, contributii si alte sume reprezentând creante fiscale prevazute la art. 21 alin. (2) lit. a), iar suma platita nu este suficienta pentru a stinge toate datoriile, atunci se sting datoriile corelative acelui tip de creanta fiscala principala pe care o stabileste contribuabilul sau care este distribuita, potrivit prevederilor art. 114, de catre organul fiscal competent, dupa caz, stingerea efectuându-se, de drept, în urmatoarea ordine:

a) sumele datorate în contul ratei din luna curenta din graficul de plata a obligatiei fiscale pentru care s-a aprobat o esalonare la plata, precum si dobânda sau majorarea de întârziere, dupa caz, datorata în luna curenta din grafic sau suma amânata la plata, împreuna cu dobânda sau majorarea de întârziere, dupa caz, datorata pe perioada amânarii, în cazul în care termenul stabilit pentru plata sumelor respective se împlineste în luna curenta, precum si obligatiile fiscale curente de a caror plata depinde mentinerea valabilitatii înlesnirii acordate;

b) obligatiile fiscale principale sau accesorii, în ordinea vechimii, cu exceptia cazului în care s-a început executarea silita, când se aplica prevederile art. 169 în mod corespunzator. În cazul stingerii creantelor fiscale prin dare în plata se aplica prevederile art. 175 alin. (41).

c) sumele datorate în contul urmatoarelor rate din graficul de plata a obligatiei fiscale pentru care s-a aprobat esalonarea, pâna la concurenta cu suma esalonata la plata sau pâna la concurenta cu suma achitata, dupa caz, precum si suma amânata la plata împreuna cu dobânda sau majorarea de întârziere datorata pe perioada amânarii, dupa caz;

d) obligatiile cu scadente viitoare, la solicitarea contribuabilului.

(2) Vechimea obligatiilor fiscale de plata se stabileste astfel:

a) în functie de scadenta, pentru obligatiile fiscale principale;

b) în functie de data comunicarii, pentru diferentele de obligatii fiscale principale stabilite de organele competente, precum si pentru obligatiile fiscale accesorii;

c) în functie de data depunerii la organul fiscal a declaratiilor fiscale rectificative, pentru diferentele de obligatii fiscale principale stabilite de contribuabil.

(3) Pentru debitorii care se afla sub incidenta Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei, cu modificarile si completarile ulterioare, ordinea de stingere este urmatoarea:

a) obligatii fiscale cu termene de plata dupa data deschiderii procedurii insolventei, în ordinea vechimii, cu exceptia celor prevazute în planul de reorganizare confirmat;

b) sume datorate în contul ratelor din programele de plati ale obligatiilor fiscale, cuprinse în planul de reorganizare judiciara confirmat, precum si obligatiile accesorii datorate pe perioada reorganizarii, daca în plan s-au prevazut calcularea si plata acestora;

c) obligatii fiscale datorate si neachitate cu termene de plata anterioare datei la care s-a deschis procedura insolventei, în ordinea vechimii, pâna la stingerea integrala a acestora, în situatia contribuabililor aflati în stare de faliment;

d) alte obligatii fiscale în afara celor prevazute la lit. a) – c).

(4) Organul fiscal competent va comunica debitorului modul în care a fost efectuata stingerea datoriilor prevazuta la alin. (1), cu cel putin 5 zile înainte de urmatorul termen de plata a obligatiilor fiscale.

(5) *** Abrogat

Norme metodologice

Art. 116

Compensarea

(1) Prin compensare se sting creantele statului sau unitatilor administrativ-teritoriale ori subdiviziunilor acestora reprezentând impozite, taxe, contributii si alte sume datorate bugetului general consolidat cu creantele debitorului reprezentând sume de rambursat, de restituit sau de plata de la buget, pâna la concurenta celei mai mici sume, când ambele parti dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât si pe cea de debitor, cu conditia ca respectivele creante sa fie administrate de aceeasi autoritate publica.

(2) Creantele fiscale ale debitorului se compenseaza cu obligatii datorate aceluiasi buget, urmând ca din diferenta ramasa sa fie compensate obligatiile datorate altor bugete, în mod propor?ional, cu respectarea conditiilor prevazute la alin.(1).

(3) Creantele fiscale rezultate din raporturi juridice vamale se compenseaza cu creantele fiscale ale debitorului reprezentând sume de restituit de aceeasi natura. Eventualele diferen?e ramase se compenseaza cu alte obligatii fiscale ale debitorului, în ordinea prevazuta la alin. (2).

(4) Daca legea nu prevede altfel, compensarea opereaza de drept la data la care creantele exista deodata, fiind deopotriva certe, lichide si exigibile.

(5) În sensul prezentului articol, creantele sunt exigibile:

a) la data scaden?ei, potrivit art. 111;

b) la termenul prevazut de lege pentru depunerea decontului cu suma negativa de TVA cu optiune de rambursare, în limita sumei aprobate la rambursare prin decizia emisa de organul fiscal potrivit legii;

c) la data comunicarii, potrivit legii, a unei decizii de solutionare a cererii de restituire a accizei sau taxei pe valoarea adaugata, dupa caz;

d) la data comunicarii deciziei, pentru obligatiile fiscale principale, precum si pentru obligatiile fiscale accesorii stabilite de organele competente prin decizie;

e) la data depunerii la organul fiscal a declaratiilor fiscale rectificative, pentru diferentele de obligatii fiscale principale stabilite de contribuabil;

f) la data comunicarii actului de individualizare a sumei, pentru obliga?iile de plata de la buget;

g) la data primirii, în conditiile legii, de catre organul fiscal a titlurilor executorii emise de alte institutii, în vederea executarii silite.

(6) Compensarea se constata de catre organul fiscalcompetent, la cererea debitorului sau din oficiu. Dispozitiile art.115 privind ordinea stingerii datoriilor sunt aplicabile în mod corespunzator.

(7) Organul fiscal competent comunica debitorului decizia cuprivire la efectuarea compensarii, în termen de 7 zile de la data efectuarii opera?iunii.

Norme metodologice

Art. 117

Restituiri de sume

(1) Se restituie, la cerere, debitorului urmatoarele sume:

a) cele platite fara existenta unui titlu de creanta;

b) cele platite în plus fata de obligatia fiscala;

c) cele platite ca urmare a unei erori de calcul;

d) cele platite ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale;

e) cele de rambursat de la bugetul de stat;

f) cele stabilite prin hotarâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii;

g) cele ramase dupa efectuarea distribuirii prevazute la art. 170;

h) cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din retinerile prin poprire, dupa caz, în temeiul hotarârii judecatoresti prin care se dispune desfiintarea executarii silite.

(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), sumele de restituit reprezentând diferente de impozite rezultate din regularizarea anuala a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice se restituie din oficiu de organele fiscale competente, în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicarii deciziei de impunere.

(3) Diferentele de impozit pe venit de restituit mai mici de 5 lei (RON) vor ramâne în evidenta fiscala spre a fi compensate cu datorii viitoare, urmând a se restitui atunci când suma cumulata a acestora depaseste limita mentionata.

(4) Prin exceptie de la alin. (3), diferentele mai mici de 5 lei (RON) se vor putea restitui în numerar numai la solicitarea contribuabilului.

(5) În cazul restituirii sumelor în valuta confiscate, aceasta se realizeaza conform legii, în lei la cursul de referinta al pietei valutare pentru euro, comunicat de Banca Nationala a României, de la data ramânerii definitive si irevocabile a hotarârii judecatoresti prin care se dispune restituirea.

(6) Daca debitorul înregistreaza obligatii fiscale restante, sumele prevazute la alin. (1) si (2) se vor restitui numai dupa efectuarea compensarii potrivit prezentului cod.

(7) În cazul în care suma de rambursat sau de restituit este mai mica decât obligatiile fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea pâna la concurenta sumei de rambursat sau de restituit.

(8) În cazul în care suma de rambursat sau de restituit este mai mare decât suma reprezentând obligatii fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea pâna la concurenta obligatiilor fiscale restante, diferenta rezultata restituindu-se debitorului.

(9) Procedura de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, inclusiv modalitatea de acordare a dobânzilor prevazute la art. 124, se aproba prin ordin al ministrului economiei si finantelor.

Art. 118

Obligatia bancilor supuse regimului de supraveghere speciala sau de administrare speciala

Bancile supuse regimului de supraveghere speciala sau de administrare speciala si care efectueaza platile dispuse în limita încasarilor vor deconta zilnic, cu prioritate, sumele reprezentând obligatii fiscale cuprinse în ordinele de plata emise de debitori si/sau creante fiscale înscrise în adresa de înfiintare a popririi transmisa de organele fiscale.

CAP. 3
Dobanzi, penalitati de intarziere sau majorari de intarziere

Art. 119

Dispozitii generale privind dobânzi si penalitati de întârziere

(1) Pentru neachitarea la termenul de scadenta de catre debitor a obligatiilor de plata, se datoreaza dupa acest termen dobânzi si penalitati de întârziere.

(2) Nu se datoreaza dobânzi si penalitati de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de amenzi de orice fel, obligatii fiscale accesorii stabilite potrivit legii, cheltuieli de executare silita, cheltuieli judiciare, sumele confiscate, precum si sumele reprezentând echivalentul în lei al bunurilor si sumelor confiscate care nu sunt gasite la locul faptei.

(3) Dobânzile si penalitatile de întârziere se fac venit la bugetul caruia îi apartine creanta principala.

(4) Dobânzile si penalitatile de întârziere se stabilesc prin decizii întocmite în conditiile aprobate prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, cu exceptia situatiei prevazute la art. art. 142 alin. (6).

Norme metodologice

Art. 120

Dobânzi

(1). Dobânzile se calculeaza pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat urmatoare termenului de scadenta si pâna la data stingerii sumei datorate inclusiv.

(2) Pentru diferentele suplimentare de creante fiscale rezultate din corectarea declaratiilor sau modificarea unei decizii de impunere, dobânzile se datoreaza începând cu ziua imediat urmatoare scadentei creantei fiscale pentru care s-a stabilit diferenta si pâna la data stingerii acesteia inclusiv.

(3) În situatia în care diferentele rezultate din corectarea declaratiilor sau modificarea unei decizii de impunere sunt negative în raport cu sumele stabilite initial, se datoreaza dobânzi pentru suma datorata dupa corectare ori modificare, începând cu ziua imediat urmatoare scadentei si pâna la data stingerii acesteia inclusiv.

(4) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), se datoreaza dobânzi dupa cum urmeaza:

a) pentru impozitele, taxele si contributiile stinse prin executare silita, pâna la data întocmirii procesului-verbal de distribuire inclusiv. În cazul platii pretului în rate, dobânzile se calculeaza pâna la data întocmirii procesului-verbal de distribuire a avansului. Pentru suma ramasa de plata, dobânzile sunt datorate de catre cumparator;

b) pentru impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat de catre debitorul declarat insolvabil care nu are venituri si bunuri urmaribile, pâna la data trecerii în evidenta separata, potrivit prevederilor art. 176.

(5) Modul de calcul al dobânzilor aferente sumelor reprezentând eventuale diferente între impozitul pe profit platit la data de 25 ianuarie a anului urmator celui de impunere si impozitul pe profit datorat conform declaratiei de impunere întocmite pe baza situatiei financiare anuale va fi reglementat prin norme metodologice aprobate prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

(6) Pentru obligatiile fiscale neachitate la termenul de plata, reprezentând impozitul pe venit, se datoreaza dobânzi dupa cum urmeaza:

a) pentru anul fiscal de impunere, dobânzile pentru platile anticipate stabilite de organul fiscal prin decizii de plati anticipate se calculeaza pâna la data platii debitului sau, dupa caz, pâna la data de 31 decembrie;

b) dobânzile pentru sumele neachitate în anul de impunere potrivit lit. a), se calculeaza începând cu data de 1 ianuarie a anului urmator pâna la data stingerii acestora inclusiv;

c) în cazul în care impozitul pe venit stabilit prin decizia de impunere anuala este mai mic decât cel stabilit prin deciziile de plati anticipate, dobânzile se recalculeaza, începând cu data de 1 ianuarie a anului urmator celui de impunere, la soldul neachitat în raport cu impozitul anual stabilit prin decizia de impunere anuala, urmând a se face regularizarea dobânzilor în mod corespunzator.

(7) Nivelul dobânzii de întârziere este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere si poate fi modificat prin legile bugetare anuale.

Norme metodologice

Art. 1201

Penalitati de întârziere

(1) Plata cu întârziere a obligatiilor fiscale se sanctioneaza cu o penalitate de întârziere datorata pentru neachitarea la scadenta a obligatiilor fiscale principale.

(2) Nivelul penalitatii de întârziere se stabileste astfel:

a) daca stingerea se realizeaza în primele 30 de zile de la scadenta, nu se datoreaza si nu se calculeaza penalitati de întârziere pentru obligatiile fiscale principale stinse;

b) daca stingerea se realizeaza în urmatoarele 60 de zile, nivelul penalitatii de întârziere este de 5% din obligatiile fiscale principale stinse;

c) dupa împlinirea termenului prevazut la lit. b), nivelul penalitatii de întârziere este de 15% din obligatiile fiscale principale ramase nestinse.

(3) Penalitatea de întârziere nu înlatura obligatia de plata a dobânzilor

Art. 121

Dobanzi si penalitati de întârziere în cazul platilor efectuate prin decontare bancara

(1) Nedecontarea de catre unitatile bancare a sumelor cuvenite bugetului general consolidat în termen de 3 zile lucratoare de la data debitarii contului platitorului nu îl exonereaza pe platitor de obligatia de plata a sumelor respective si atrage pentru acesta dobânzi si penalitati de întârziere la nivelul celor prevazute la art. 120 si 1201, dupa termenul de 3 zile.

(2) Pentru recuperarea sumelor datorate bugetului si nedecontate de unitatile bancare, precum si a dobânzilor si penalitatilor de întârziere prevazute la alin. (1), platitorul se poate îndrepta împotriva unitatii bancare respective.

Art. 122

Dobânzi si penalitati de întârziere în cazul compensarii

În cazul creantelor fiscale stinse prin compensare, dobânzile si penalitatile de întârziere sau majorarile de întârziere, dupa caz, se calculeaza pâna la data prevazuta la art. 116 alin. (4).

Art. 1221

Dobânzi si penalitati de întârziere în cazul deschiderii procedurii insolventei

Pentru creantele fiscale nascute anterior sau ulterior datei deschiderii procedurii insolventei nu se datoreaza si nu se calculeaza dobânzi si penalitati de întârziere dupa data deschiderii procedurii insolvente.

Art. 1222

Dobânzi si penalitati de întârziere în cazul contribuabililor pentru care s-a pronuntat o hotarâre de dizolvare

(1) Pentru creantele fiscale nascute anterior sau ulterior datei înregistrarii hotarârii de dizolvare a contribuabilului la registrul comertului, începând cu aceasta data nu se mai datoreaza si nu se calculeaza dobânzi si penalitati de întârziere.

(2) În cazul în care prin hotarâre judecatoreasca irevocabila a fost desfiintat actul care a stat la baza înregistrarii dizolvarii, se calculeaza dobânzi si penalitati de întârziere între data înregistrarii la registrul comertului a actelor de dizolvare si data ramânerii irevocabile a hotarârii de desfiintare.

Art. 123

Dobânzi în cazul înlesnirilor la plata

Pe perioada pentru care au fost acordate înlesniri la plata obligatiilor fiscale restante se datoreaza dobânzi pentru obligatiile fiscale ce fac obiectul înlesnirii la plata, cu exceptia celor prevazute la art. 119 alin. (2).

Norme metodologice

Art. 124

Dobânzi în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget

(1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua urmatoare expirarii termenului prevazut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, dupa caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.

(2) Nivelul dobânzii este cel prevazut la art. 120 alin. (7) si se suporta din acelasi buget din care se restituie ori se ramburseaza, dupa caz, sumele solicitate de platitori.

Norme metodologice

Art 1241

Majorari de întârziere în cazul creantelor datorate bugetelor locale

(1) Prin exceptie de la prevederile art. 119 alin. (1) si art. 1201, pentru neachitarea la termenul de scadenta de catre debitor a obligatiilor de plata datorate bugetelor locale, se datoreaza dupa acest termen majorari de întârziere.

(2) Nivelul majorarii de întârziere este de 2% din cuantumul obligatiilor fiscale principale neachitate în termen, calculata pentru fiecare luna sau fractiune de luna, începând cu ziua imediat urmatoare termenului de scadenta si pâna la data stingerii sumei datorate inclusiv.

(3) Prevederile art. 119—124 sunt aplicabile în mod corespunzator.

(4) Pentru sumele de restituit de la bugetul local se datoreaza dobânda. Nivelul si modul de calcul al dobânzii sunt cele prevazute la alin. (2)

CAP. 4
Înlesniri la plata

Art. 125

Înlesniri la plata obligatiilor fiscale

(1) La cererea temeinic justificata a contribuabililor, organul fiscal competent poate acorda pentru obligatiile fiscale restante, atât înaintea începerii executarii silite, cât si în timpul efectuarii acesteia, înlesniri la plata, în conditiile legii.

(2) La cererea temeinic justificata a debitorilor, persoane fizice sau juridice, creditorii bugetari locali, prin autoritatile administratiei publice locale care administreaza aceste bugete, pot acorda, pentru obligatiile bugetare restante pe care le administreaza, urmatoarele înlesniri la plata:

a) esalonari la plata impozitelor, taxelor, chiriilor, redeventelor, contributiilor si a altor obligatii la bugetul local;

b) amânari la plata impozitelor, taxelor, chiriilor, contributiilor si a altor obligatii la bugetul local;

c) esalonari la plata majorarilor de întârziere de orice fel, cu exceptia majorarilor de întârziere datorate pe perioada de esalonare;

d) amânari si/sau scutiri ori amânari si/sau reduceri de majorari de întârziere, cu exceptia majorarilor de întârziere datorate pe perioada de amânare;

e) scutiri sau reduceri de impozite si taxe locale, în conditiile legii.

(3) Procedura de acordare a înlesnirilor la plata pentru creantele bugetare locale se stabileste prin acte normative speciale.

(4) Pentru acordarea înlesnirilor la plata creditorii bugetari locali vor cere debitorilor constituirea de garantii.

(5) Pentru obligatiile la bugetul local, datorate si neachitate dupa data de 1 iulie 2003 de catre persoanele fizice, garantia este:

a) o suma egala cu doua rate medii din esalonare, reprezentând obligatii bugetare locale esalonate si majorari de întârziere calculate, în cazul esalonarilor la plata;

b) o suma rezultata din raportul dintre contravaloarea debitelor amânate si majorarile de întârziere calculate si numarul de luni aprobate pentru amânare la plata, în cazul amânarilor la plata.

(6) Pentru obligatiile la bugetul local, datorate si neachitate dupa data de 1 iulie 2003 de catre persoanele juridice, garantia este de 100% din totalul creantei bugetare locale pentru care s-a acordat înlesnirea.

CAP. 5
Constituirea de garantii

Art. 126

Constituirea de garantii

Organul fiscal solicita constituirea unei garantii pentru:

a) suspendarea executarii silite în conditiile art. 148 alin. (7);

b) ridicarea masurilor asiguratorii;

c) asumarea obligatiei de plata de catre alta persoana prin angajament de plata, în conditiile art. 25 alin. (2) lit. d);

d) în alte cazuri prevazute de lege.

Art. 127

Tipuri de garantii

Garantiile pentru luarea masurilor prevazute la art. 126 se pot constitui, în conditiile legii, prin:

a) consemnarea de mijloace banesti la o unitate a Trezoreriei Statului;

b) scrisoare de garantie bancara;

c) ipoteca asupra unor bunuri imobile din tara;

d) gaj asupra unor bunuri mobile;

e) fidejusiune.

Norme metodologice

Art. 128

Valorificarea garantiilor

Organul competent, în conditiile legii, se îndestuleaza din garantiile depuse, daca nu s-a realizat scopul pentru care acestea au fost solicitate.

Norme metodologice

CAP. 6
Masuri asiguratorii

Art. 129

Poprirea si sechestrul asiguratoriu

(1) Masurile asiguratorii prevazute în prezentul capitol se dispun si se duc la îndeplinire, prin procedura administrativa, de organele fiscale competente.

(2) Se dispun masuri asiguratorii sub forma popririi asiguratorii si sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile si/sau imobile proprietate a debitorului, precum si asupra veniturilor acestuia, când exista pericolul ca acesta sa se sustraga, sa îsi ascunda ori sa îsi risipeasca patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.

(3) Aceste masuri pot fi luate si înainte de emiterea titlului de creanta, inclusiv în cazul efectuarii de controale sau al antrenarii raspunderii solidare. Masurile asiguratorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât si de instantele judecatoresti ori de alte organe competente, daca nu au fost desfiintate în conditiile legii, ramân valabile pe toata perioada executarii silite, fara îndeplinirea altor formalitati. Odata cu individualizarea creantei si ajungerea acesteia la scadenta, în cazul neplatii, masurile asiguratorii se transforma în masuri executorii.

(4) Masurile asiguratorii se dispun prin decizie emisa de organul fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului ca prin constituirea unei garantii la nivelul creantei stabilite sau estimate, dupa caz, masurile asiguratorii vor fi ridicate.

(5) Decizia de instituire a masurilor asiguratorii trebuie motivata si semnata de catre conducatorul organului fiscal competent.

(6) Masurile asiguratorii dispuse potrivit alin. (2), precum si cele dispuse de instantele judecatoresti sau de alte organe competente se duc la îndeplinire în conformitate cu dispozitiile referitoare la executarea silita, care se aplica în mod corespunzator.

(7) Bunurile perisabile si/sau degradabile sechestrate asiguratoriu pot fi valorificate:

a) de catre debitor cu acordul organului de executare, sumele obtinute consemnându-se la dispozitia organului de executare;

b) prin vânzare în regim de urgenta în conditiile art. 159 alin. (4).

(8) În cazul înfiintarii sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor imobile, un exemplar al procesului-verbal întocmit de organul de executare se comunica pentru înscriere Biroului de carte funciara.

(9) Înscrierea face opozabil sechestrul tuturor acelora care, dupa înscriere, vor dobândi vreun drept asupra imobilului respectiv. Actele de dispozitie ce ar interveni ulterior înscrierii prevazute la alin. (7) sunt lovite de nulitate absoluta.

10) Daca valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acopera integral creanta fiscala a bugetului general consolidat, masurile asiguratorii pot fi înfiintate si asupra bunurilor detinute de catre debitor în proprietate comuna cu terte persoane, pentru cota-parte detinuta de acesta.

(11) Împotriva actelor prin care se dispun si se duc la îndeplinire masurile asiguratorii cel interesat poate face contestatie în conformitate cu prevederile art. 172.

Norme metodologice

Art. 130

Ridicarea masurilor asiguratorii

Masurile asiguratorii instituite potrivit art. 129 se ridica, prin decizie motivata, de catre creditorii fiscali, când au încetat motivele pentru care au fost dispuse sau la constituirea garantiei prevazute la art. 127, dupa caz.

Norme metodologice

CAP. 7
Prescriptia dreptului de a cere executarea silita si a dreptului de a cere compensarea sau restituirea

Art. 131

Începerea termenului de prescriptie

(1) Dreptul de a cere executarea silita a creantelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui în care a luat nastere acest drept.

(2) Termenul de prescriptie prevazut la alin. (1) se aplica si creantelor provenind din amenzi contraventionale.

Art. 132

Suspendarea termenului de prescriptie

Termenul de prescriptie prevazut la art. 131 se suspenda:

a) în cazurile si în conditiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescriptie a dreptului la actiune;

b) în cazurile si în conditiile în care suspendarea executarii este prevazuta de lege ori a fost dispusa de instanta judecatoreasca sau de alt organ competent, potrivit legii;

c) pe perioada valabilitatii înlesnirii acordate potrivit legii;

d) cât timp debitorul îsi sustrage veniturile si bunurile de la executarea silita;

e) în alte cazuri prevazute de lege.

Art. 133

Întreruperea termenului de prescriptie

Termenul de prescriptie prevazut la art. 131 se întrerupe:

a) în cazurile si în conditiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescriptie a dreptului la actiune;

b) pe data îndeplinirii de catre debitor, înainte de începerea executarii silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de plata a obligatiei prevazute în titlul executoriu ori a recunoasterii în orice alt mod a datoriei;

c) pe data îndeplinirii, în cursul executarii silite, a unui act de executare silita;

d) în alte cazuri prevazute de lege.

Art. 134

Efecte ale împlinirii termenului de prescriptie

(1) Daca organul de executare constata împlinirea termenului de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita a creantelor fiscale, acesta va proceda la încetarea masurilor de realizare si la scaderea acestora din evidenta analitica pe platitori.

(2) Sumele achitate de debitor în contul unor creante fiscale, dupa împlinirea termenului de prescriptie, nu se restituie.

Norme metodologice

Art. 135

Prescriptia dreptului de a cere compensarea sau restituirea

Dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creantelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui în care a luat nastere dreptul la compensare sau restituire.

CAP. 8
Stingerea creantelor fiscale prin executare silita

SECTIUNEA 1
Dispozitii generale

Art. 136

Organele de executare silita

(1) În cazul în care debitorul nu îsi plate?te de bunavoie obligatiile fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, procedeaza la actiuni de executare silita, potrivit prezentului cod, cu exceptia cazului în care exista o cerere de restituire/rambursare în curs de solutionare, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai mare decât crean?a fiscala datorata de debitor.

(2) Organele fiscale care administreaza creante fiscale sunt abilitate sa duca la îndeplinire masurile asiguratorii si sa efectueze procedura de executare silita.

(3) Creantele bugetare care se încaseaza, se administreaza, se contabilizeaza si se utilizeaza de institutiile publice, provenite din venituri proprii si cele rezultate din raporturi juridice contractuale, precum si creantele care se încaseaza, se administreaza, se contabilizeaza si se utilizeaza de Banca de Export-Import a României EXIMBANK – S.A., provenite din fondurile alocate de la bugetul de stat, se executa prin organe proprii, acestea fiind abilitate sa duca la îndeplinire masurile asiguratorii si sa efectueze procedura de executare silita, potrivit prevederilor prezentului cod.

(4) Organele prevazute la alin. (2) si (3) sunt denumite în continuare organe de executare silita.

(5) Pentru efectuarea procedurii de executare silita este competent organul de executare în a carui raza teritoriala se gasesc bunurile urmaribile, coordonarea întregii executari revenind organului de executare în a carui raza teritoriala îsi are domiciliul fiscal debitorul sau organul de executare competent, desemnat potrivit art. 33, dupa caz. În cazul în care executarea silita se face prin poprire, aplicarea masurii de executare silita se face de catre organul de executare coordonator.

(6) În cazul în care, potrivit legii, s-a dispus atragerea raspunderii membrilor organelor de conducere, în conformitate cu dispozitiile cap. IV din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, si pentru creante fiscale, prin derogare de la prevederile art. 142 din Legea nr. 85/2006, executarea silita se efectueaza de organul de executare în conditiile prezentului cod.

(7) Atunci când se constata ca exista pericolul evident de înstrainare, substituire sau de sustragere de la executare silita a bunurilor si veniturilor urmaribile ale debitorului, organul de executare în a carui raza teritoriala se afla domiciliul fiscal al debitorului poate proceda la indisponibilizarea si executarea silita a acestora, indiferent de locul în care se gasesc bunurile.

(8) Organul de executare coordonator va sesiza în scris celelalte organe prevazute la alin. (5), comunicându-le titlul executoriu în copie certificata, situatia debitorului, contul în care se vor vira sumele încasate, precum si orice alte date utile pentru identificarea debitorului si a bunurilor ori veniturilor urmaribile.

(9) În cazul în care asupra acelorasi venituri ori bunuri ale debitorului a fost pornita executarea, atât pentru realizarea titlurilor executorii privind creante fiscale, cât si pentru titluri ce se executa în conditiile prevazute de alte dispozitii legale, executarea silita se va face, potrivit dispozitiilor prezentului cod, de catre organele de executare prevazute de acesta.

(10) Când se constata ca domiciliul fiscal al debitorului se afla în raza teritoriala a altui organ de executare, titlul executoriu împreuna cu dosarul executarii vor fi trimise acestuia, înstiintându-se, daca este cazul, organul de la care s-a primit titlul executoriu.

Art. 137

Executarea silita în cazul debitorilor solidari

(1) Organul de executare coordonator, în cazul debitorilor solidari, este cel în a carui raza teritoriala îsi are domiciliul fiscal debitorul despre care exista indicii ca detine mai multe venituri sau bunuri urmaribile.

(11) Coordonarea executarii silite în cazul în care s-a dispus atragerea raspunderii solidare în conditiile art. 27 si 28 revine organului de executare în a carui raza teritoriala îsi are domiciliul fiscal debitorul aflat în stare de insolvabilitate sau insolventa sau organul de executare competent, desemnat potrivit art. 33, dupa caz.

(2) Organul de executare coordonator înscrie în întregime debitul în evidentele sale si ia masuri de executare silita, comunicând întregul debit organelor de executare în a caror raza teritoriala se afla domiciliile fiscale ale celorlalti codebitori, aplicându-se dispozitiile art. 136.

(3) Organele de executare sesizate, carora li s-a comunicat debitul, dupa înscrierea acestuia într-o evidenta nominala, vor lua masuri de executare silita si vor comunica organului de executare coordonator sumele realizate în contul debitorului, în termen de 10 zile de la realizarea acestora.

(4) Daca organul de executare coordonator, care tine evidenta întregului debit, constata ca acesta a fost realizat prin actele de executare silita facute de el însusi si de celelalte organe sesizate potrivit alin. (3), el este obligat sa ceara în scris acestora din urma sa înceteze de îndata executarea silita.

Art. 138

Executorii fiscali

(1) Executarea silita se face de organul de executare competent prin intermediul executorilor fiscali. Acestia trebuie sa detina o legitimatie de serviciu pe care trebuie sa o prezinte în exercitarea activitatii.

(2) Executorul fiscal este împuternicit în fata debitorului si a tertilor prin legitimatia de executor fiscal si delegatie emisa de organul de executare silita.

(3) În exercitarea atributiilor ce le revin, pentru aplicarea procedurilor de executare silita, executorii fiscali pot:

a) sa intre în orice incinta de afaceri a debitorului, persoana juridica, sau în alte incinte unde acesta îsi pastreaza bunurile, în scopul identificarii bunurilor sau valorilor care pot fi executate silit, precum si sa analizeze evidenta contabila a debitorului în scopul identificarii tertilor care datoreaza sau detin în pastrare venituri ori bunuri ale debitorului;

b) sa intre în toate încaperile în care se gasesc bunuri sau valori ale debitorului, persoana fizica, precum si sa cerceteze toate locurile în care acesta îsi pastreaza bunurile;

c) sa solicite si sa cerceteze orice document sau element material care poate constitui o proba în determinarea bunurilor proprietate a debitorului.

(4) Executorul fiscal poate intra în încaperile ce reprezinta domiciliul sau resedinta unei persoane fizice, cu consimtamântul acesteia, iar în caz de refuz, organul de executare va cere autorizarea instantei judecatoresti competente potrivit dispozitiilor Codului de procedura civila.

(5) Accesul executorului fiscal în locuinta, în incinta de afaceri sau în orice alta încapere a debitorului, persoana fizica sau juridica, se poate efectua între orele 6,00 – 20,00, în orice zi lucratoare. Executarea începuta va putea continua în aceeasi zi sau în zilele urmatoare. În cazuri temeinic justificate de pericolul înstrainarii unor bunuri, accesul în încaperile debitorului va avea loc si la alte ore decât cele mentionate, precum si în zilele nelucratoare, în baza autorizatiei prevazute la alin. (4).

(6) În absenta debitorului sau daca acesta refuza accesul în oricare dintre încaperile prevazute la alin. (3), executorul fiscal poate sa patrunda în acestea în prezenta unui reprezentant al politiei ori al jandarmeriei sau a altui agent al fortei publice si a doi martori majori, fiind aplicabile prevederile alin. (4) si (5).

Art. 139

Executarea silita împotriva veniturilor bugetului general consolidat

Impozitele, taxele, contributiile si orice alte venituri ale bugetului general consolidat nu pot fi urmarite de nici un creditor pentru nici o categorie de creante în cadrul procedurii de executare silita.

Art. 140

Executarea silita împotriva unei asocieri fara personalitate juridica

Pentru executarea silita a creantelor fiscale datorate de o asociere fara personalitate juridica, chiar daca exista un titlu executoriu pe numele asocierii, pot fi executate silit atât bunurile mobile si imobile ale asocierii, cât si bunurile personale ale membrilor acesteia.

Art. 141

Titlul executoriu si conditiile pentru începerea executarii silite

(1) Executarea silita a creantelor fiscale se efectueaza în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de catre organul de executare competent în a carui raza teritoriala îsi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.

(11) În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevazut la alin. (1) se înscriu toate creantele fiscale neachitate la scadenta, reprezentând impozite, taxe, contributii si alte venituri ale bugetului general consolidat, precum si accesoriile aferente acestora, stabilite în conditiile legii.

(2) Titlul de creanta devine titlu executoriu la data la care creanta fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata prevazut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevazut de lege.

(3) Modificarea titlului de creanta atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzator.

(4) Titlul executoriu emis potrivit alin. (1) de organul de executare competent va contine, pe lânga elementele prevazute la art. 43 alin. (2), urmatoarele: codul de identificare fiscala, domiciliul fiscal al acestuia, precum si orice alte date de identificare; cuantumul si natura sumelor datorate si neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului.

(5) Pentru debitorii obligati în mod solidar la plata creantelor fiscale se va întocmi un singur titlu executoriu.

(6) Titlurile executorii emise de alte organe competente, care privesc creante fiscale, se transmit în termen de cel mult 30 de zile de la emitere, spre executare silita, potrivit legii, organelor prevazute la art. 136.

(7) Netransmiterea titlurilor executorii provenite în urma sanctionarii contraventionale, în termen de 90 de zile de la emiterea de catre organele competente, conduce la anularea acestora. Conducatorul organului emitent al titlului executoriu are obligatia emiterii deciziei de imputare a contravalorii contraventiei personalului care se face vinovat de întârziere. Termenul de 90 de zile se prelungeste cu perioada scursa în procedura de contestare a proceselor-verbale de constatare a contraventiei.

(8) În cazul în care titlurile executorii emise de alte organe decât cele prevazute la art. 33 alin. (1) nu cuprind unul dintre urmatoarele elemente: numele si prenumele sau denumirea debitorului, codul numeric personal, codul unic de înregistrare, domiciliul sau sediul, cuantumul sumei datorate, temeiul legal, semnatura organului care l-a emis si dovada comunicarii acestora, organul de executare va restitui de îndata titlurile executorii organelor emitente.

(9) În cazul în care titlul executoriu i-a fost transmis spre executare de catre un alt organ, organul de executare îi va confirma primirea, în termen de 30 de zile.

(10) Institutiile publice care nu au organe de executare proprii pot transmite titluri executorii privind veniturile proprii, spre executare silita, organelor fiscale, în baza unei conventii încheiate cu Agentia Nationala de Administrare Fiscala sau cu autoritatile administratiei publice locale, dupa caz. (se aplica procedurilor de executare silita începute dupa data intrarii în vigoare a OG 47/2007).

(11) Pentru realizarea creantelor prevazute la alin. (10), Agentia Nationala de Administrare Fiscala sau autoritatile administratiei publice locale, dupa caz, retin o cota de 15% din valoarea creantelor fiscale stinse. Sumele se utilizeaza de Agentia Nationala de Administrare Fiscala sau autoritatile administratiei publice locale, dupa caz, ca venituri proprii, în conditiile legii, pentru finantarea cheltuielilor necesare îmbunatatirii activitatii de administrare a creantelor fiscale. (se aplica procedurilor de executare silita începute dupa data intrarii în vigoare a OG 47/2007).

(12) Prevederile alin. (11) se aplica si în cazul în care prin legi speciale se stabilesc atributii de executare silita pentru Agentia Nationala de Administrare Fiscala, prin unitatile sale subordonate si pentru alte venituri decât cele mentionate în prezentul cod.(se aplica procedurilor de executare silita începute dupa data intrarii în vigoare a OG 47/2007).

Norme metodologice

Art. 142

Reguli privind executarea silita

(1) Executarea silita se poate întinde asupra veniturilor si bunurilor proprietate a debitorului, urmaribile potrivit legii, iar valorificarea acestora se efectueaza numai în masura necesara pentru realizarea creantelor fiscale si a cheltuielilor de executare. Executarea silita a bunurilor proprietate a debitorului, urmaribile potrivit legii, se efectueaza, de regula, în limita a 150% din valoarea creantelor fiscale, inclusiv a cheltuielilor de executare.

(11) Sunt supuse sechestrarii si valorificarii bunurile urmaribile proprietate a debitorului, prezentate de acesta si/sau identificate de catre organul de executare, în urmatoarea ordine:

a) bunurile mobile si imobile care nu sunt direct folosite în activitatea ce constituie principala sursa de venit;

b) bunuri care nu sunt nemijlocit predestinate pentru desfasurarea activitatii care constituie principala sursa de venit;

c) bunurile mobile si imobile ce se afla temporar în detinerea altor persoane în baza contractelor de arenda, de împrumut, de închiriere, de concesiune, de leasing si altele;

d) ansamblu de bunuri în conditiile prevederilor art. 158;

e) masini-unelte, utilaje, materii prime si materiale si alte bunuri mobile, precum si bunuri imobile ce servesc activitatii care constituie principala sursa de venit;

f) produse finite.

(12) Organul fiscal poate trece la sechestrarea bunurilor din urmatoarea categorie din cele prevazute la alin. (11) ori de câte ori valorificarea nu este posibila.

(2) Bunurile supuse unui regim special de circulatie pot fi urmarite numai cu respectarea conditiilor prevazute de lege.

(3) În cadrul procedurii de executare silita se pot folosi succesiv sau concomitent modalitatile de executare silita prevazute de prezentul cod.

(4) Executarea silita a creantelor fiscale nu se perimeaza.

(5) Executarea silita se desfasoara pâna la stingerea creantelor fiscale înscrise în titlul executoriu, inclusiv a dobânzilor, penalitatilor de întârziere sau majorarilor de întârziere, dupa caz, ori a altor sume, datorate sau acordate potrivit legii prin acesta, precum si a cheltuielilor de executare.

(6) În cazul în care prin titlul executoriu sunt prevazute, dupa caz, dobânzi, penalitati de întârziere, majorari de întârziere sau alte sume, fara sa fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de catre organul de executare si consemnate într-un proces-verbal care constituie titlu executoriu, care se comunica debitorului

(7) Fata de terti, inclusiv fata de stat, o garantie reala si celelalte sarcini reale asupra bunurilor au un grad de prioritate care se stabileste de la momentul în care acestea au fost facute publice prin oricare dintre metodele prevazute de lege.

Art. 143

Obligatia de informare

În vederea începerii executarii silite, organul de executare competent se poate folosi de mijloacele de proba prevazute la art. 49, în vederea determinarii averii si a venitului debitorului. La cererea organului fiscal, debitorul este obligat sa furnizeze în scris, pe propria raspundere, informatiile solicitate.

Art. 144

Precizarea naturii debitului

În toate actele de executare silita trebuie sa se indice titlul executoriu si sa se arate natura si cuantumul debitului ce face obiectul executarii.

Art. 145

Somatia

(1) Executarea silita începe prin comunicarea somatiei. Daca în termen de 15 zile de la comunicarea somatiei nu se stinge debitul, se continua masurile de executare silita. Somatia este însotita de un exemplar al titlului executoriu.

(2) Somatia cuprinde, pe lânga elementele prevazute la art. 43 alin. (2), urmatoarele: numarul dosarului de executare; suma pentru care se începe executarea silita; termenul în care cel somat urmeaza sa plateasca suma prevazuta în titlul executoriu, precum si indicarea consecintelor nerespectarii acesteia.

Art. 146

Drepturi si obligatii ale tertului

Tertul nu se poate opune sechestrarii unui bun al debitorului, invocând un drept de gaj, drept de ipoteca sau un privilegiu. Tertul va participa la distribuirea sumelor rezultate din valorificarea bunului, potrivit legii.

Art. 147

Evaluarea bunurilor supuse executarii silite

(1) Înaintea valorificarii bunurilor, acestea vor fi evaluate. Evaluarea se efectueaza de organul de executare prin experti evaluatori proprii sau prin experti evaluatori independenti. Evaluatorii independenti sunt desemnati în conditiile art. 55. Atât evaluatorii proprii, cât si evaluatorii independenti sunt obligati sa îsi îndeplineasca atributiile ce le revin, astfel cum reies din prezentul cod, din actul prin care s-a dispus expertiza, precum si din actul prin care au fost numiti.

(2) Organul de executare va actualiza pretul de evaluare tinând cont de rata inflatiei.

(3) Atunci când se considera necesar, organul de executare va proceda la o noua evaluare.

Norme metodologice

Art. 148

Suspendarea, întreruperea sau încetarea executarii silite

(1) Executarea silita se poate suspenda, întrerupe sau poate înceta în cazurile prevazute de prezentul cod.

(2) Executarea silita se suspenda:

a) când suspendarea a fost dispusa de instanta sau de creditor, în conditiile legii;

b) la data comunicarii aprobarii înlesnirii la plata, în conditiile legii;

c) în cazul prevazut la art. 156;

d) pe o perioada de cel mult 6 luni, în cazuri exceptionale, si doar o singura data pentru acelasi debitor, prin hotarâre a Guvernului;

d) în alte cazuri prevazute de lege.

(21) Executarea silita se suspenda si în cazul în care, ulterior începerii executarii silite, se depune o cerere derestituire/rambursare, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai mare decât creanta fiscala pentru care s-a început executarea silita. În acest caz, executarea silita se suspenda la data depunerii cererii.

(3) Executarea silita se întrerupe în cazurile prevazute expres de lege. Executarea silita nu se întrerupe pe perioada în care un contribuabil este declarat insolvabil.

(4) Executarea silita înceteaza daca:

a) s-au stins integral obligatiile fiscale prevazute în titlul executoriu, inclusiv obligatiile de plata accesorii, cheltuielile de executare si orice alte sume stabilite în sarcina debitorului, potrivit legii;

b) a fost desfiintat titlul executoriu;

c) în alte cazuri prevazute de lege.

(5) Masurile de executare silita aplicate în conditiile prezentului cod se ridica prin decizie întocmita în cel mult doua zile de la data la care a încetat executarea silita, de catre organul de executare.

(51) În masura în care creantele fiscale înscrise în titluri executorii se sting prin plata, prin poprire sau prin alte modalitati prevazute de prezentul cod, sechestrele aplicate pe acele titluri asupra bunurilor, cu valoare mai mica sau egala cu suma creantelor fiscale astfel stinse, se ridica, prin decizie întocmita de organul de executare, în cel mult doua zile de la data stingerii.

(6) În cazul în care popririle înfiintate de organul de executare genereaza imposibilitatea debitorului de a-si continua activitatea economica, cu consecinte sociale deosebite, creditorul fiscal poate dispune, la cererea debitorului si tinând seama de motivele invocate de acesta, fie suspendarea temporara totala, fie suspendarea temporara partiala a executarii silite prin poprire. Suspendarea se poate dispune pentru o perioada de cel mult 6 luni de la data comunicarii catre banca sau alt tert poprit a suspendarii popririi de catre organul fiscal.

(7) Odata cu cererea de suspendare prevazuta la alin. (6) debitorul va indica bunurile libere de orice sarcini, oferite în vederea sechestrarii, sau alte garantii prevazute de lege, la nivelul sumei pentru care s-a început executarea silita.

(8) Dispozitiile alin. (7) nu se aplica în cazul în care valoarea bunurilor deja sechestrate de creditorul fiscal acopera valoarea creantei pentru care s-a început executarea silita prin poprire.

Norme metodologice

SECTIUNEA a 2-a
Executarea silita prin poprire

Art. 149

Executarea silita a sumelor ce se cuvin debitorilor

(1) Sunt supuse executarii silite prin poprire orice sume urmaribile reprezentând venituri si disponibilitati banesti în lei si în valuta, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, detinute si/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de catre terte persoane sau pe care acestia le vor datora si/sau detine în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.

(2) Sumele reprezentând credite nerambursabile sau finantari primite de la institutii sau organizatii internationale pentru derularea unor programe ori proiecte nu sunt supuse executarii silite prin poprire, în cazul în care împotriva beneficiarului acestora a fost pornita procedura executarii silite.

(3) În cazul sumelor urmaribile reprezentând venituri si disponibilitati în valuta, bancile sunt autorizate sa efectueze convertirea în lei a sumelor în valuta, fara consimtamântul titularului de cont, la cursul de schimb afisat de acestea pentru ziua respectiva.

(4) Sumele ce reprezinta venituri banesti ale debitorului persoana fizica, realizate ca angajat, pensiile de orice fel, precum si ajutoarele sau indemnizatiile cu destinatie speciala sunt supuse urmaririi numai în conditiile prevazute de Codul de procedura civila.

(5) Poprirea asupra veniturilor debitorilor persoane fizice sau persoane juridice se înfiinteaza de catre organul de executare, printr-o adresa care va fi comunicata tertului poprit, dispozitiile art. 44 cu privire la comunicarea actului administrativ fiscal aplicându-se în mod corespunzator. Totodata, va fi înstiintat si debitorul despre înfiintarea popririi.

(6) Poprirea nu este supusa validarii.

(7) Poprirea înfiintata anterior, ca masura asiguratorie, devine executorie prin comunicarea copiei certificate de pe titlul executoriu, facuta tertului poprit, si înstiintarea despre aceasta a debitorului.

(8) Poprirea se considera înfiintata din momentul primirii adresei de înfiintare de catre tertul poprit. În acest sens, tertul poprit este obligat sa înregistreze atât ziua, cât si ora primirii adresei de înfiintare a popririi.

(9) Dupa înfiintarea popririi, tertul poprit este obligat:

a) sa plateasca, de îndata sau dupa data la care creanta devine exigibila, organului fiscal, suma retinuta si cuvenita, în contul indicat de organul de executare;

b) sa indisponibilizeze bunurile mobile necorporale poprite, înstiintând despre aceasta organul de executare.

(10) În cazul în care sumele datorate debitorului sunt poprite de mai multi creditori, tertul poprit îi va anunta în scris despre aceasta pe creditori si va proceda la distribuirea sumelor potrivit ordinii de preferinta prevazute la art. 170.

(11) Pentru stingerea creantelor fiscale, debitorii titulari de conturi bancare pot fi urmariti prin poprire asupra sumelor din conturile bancare, prevederile alin. (5) aplicându-se în mod corespunzator. În acest caz, odata cu comunicarea somatiei si a titlului executoriu, facuta debitorului potrivit art. 44, o copie certificata de pe acest titlu va fi comunicata bancii la care se afla deschis contul debitorului. Despre aceasta masura va fi înstiintat si debitorul.

(12) În masura în care este necesar, pentru achitarea sumei datorate la data sesizarii bancii, potrivit alin. (11), sumele existente, precum si cele viitoare provenite din încasarile zilnice în conturile în lei si în valuta sunt indisponibilizate. Din momentul indisponibilizarii, respectiv de la data si ora primirii adresei de înfiintare a popririi asupra disponibilitatilor banesti, bancile nu vor proceda la decontarea documentelor de plata primite, respectiv la debitarea conturilor debitorilor, si nu vor accepta alte plati din conturile acestora pâna la achitarea integrala a obligatiilor fiscale înscrise în adresa de înfiintare a popririi, cu exceptia sumelor necesare platii drepturilor salariale.

(13) Încalcarea prevederilor alin. (9), (10), (12) si (15) atrage nulitatea oricarei plati.

(14) Daca debitorul face plata în termenul prevazut în somatie, organul de executare va înstiinta de îndata în scris bancile pentru sistarea totala sau partiala a indisponibilizarii conturilor si retinerilor. În caz contrar banca este obligata sa procedeze conform dispozitiilor alin. (12).

(15) În situatia în care titlurile executorii nu pot fi onorate în aceeasi zi, bancile vor urmari executarea acestora din încasarile zilnice realizate în contul debitorului.

(16) Dispozitiile alin. (10) se aplica în mod corespunzator.

Norme metodologice

Art. 150

Executarea silita a tertului poprit

(1) Daca tertul poprit înstiinteaza organul de executare ca nu datoreaza vreo suma de bani debitorului urmarit, precum si în cazul în care se invoca alte neregularitati privind înfiintarea popririi, instanta judecatoreasca în a carei raza teritoriala se afla domiciliul sau sediul tertului poprit, la cererea organului de executare ori a altei parti interesate, pe baza probelor administrate, va pronunta mentinerea sau desfiintarea popririi.

(2) Judecata se face de urgenta si cu precadere.

(3) Pe baza hotarârii de mentinere a popririi, care constituie titlu executoriu, organul de executare poate începe executarea silita a tertului poprit, în conditiile prezentului cod.

SECTIUNEA a 3-a
Executarea silita a bunurilor mobile

Art. 151

Executarea silita a bunurilor mobile

(1) Sunt supuse executarii silite orice bunuri mobile ale debitorului, cu exceptiile prevazute de lege.

(2) În cazul debitorului persoana fizica nu pot fi supuse executarii silite, fiind necesare vietii si muncii debitorului, precum si familiei sale:

a) bunurile mobile de orice fel care servesc la continuarea studiilor si la formarea profesionala, precum si cele strict necesare exercitarii profesiei sau a altei ocupatii cu caracter permanent, inclusiv cele necesare desfasurarii activitatii agricole, cum sunt uneltele, semintele, îngrasamintele, furajele si animalele de productie si de lucru;

b) bunurile strict necesare uzului personal sau casnic al debitorului si familiei sale, precum si obiectele de cult religios, daca nu sunt mai multe de acelasi fel;

c) alimentele necesare debitorului si familiei sale pe timp de doua luni, iar daca debitorul se ocupa exclusiv cu agricultura, alimentele strict necesare pâna la noua recolta;

d) combustibilul necesar debitorului si familiei sale pentru încalzit si pentru prepararea hranei, socotit pentru 3 luni de iarna;

e) obiectele necesare persoanelor cu handicap sau destinate îngrijirii persoanelor bolnave;

f) bunurile declarate neurmaribile prin alte dispozitii legale.

(3) Bunurile debitorului persoana fizica necesare desfasurarii activitatii de comert nu sunt exceptate de la executare silita.

(4) Executarea silita a bunurilor mobile se face prin sechestrarea si valorificarea acestora, chiar daca acestea se afla la un tert. Sechestrul se instituie printr-un proces-verbal.

(5) Pentru bunurile mobile anterior sechestrate ca masura asiguratorie nu este necesara o noua sechestrare.

(6) Executorul fiscal, la începerea executarii silite, este obligat sa verifice daca bunurile prevazute la alin. (5) se gasesc la locul aplicarii sechestrului si daca nu au fost substituite sau degradate, precum si sa sechestreze alte bunuri ale debitorului, în cazul în care cele gasite la verificare nu sunt suficiente pentru stingerea creantei.

(7) Bunurile nu vor fi sechestrate daca prin valorificarea acestora nu s-ar putea acoperi decât cheltuielile executarii silite.

(8) Prin sechestrul înfiintat asupra bunurilor mobile, creditorul fiscal dobândeste un drept de gaj care confera acestuia în raport cu alti creditori aceleasi drepturi ca si dreptul de gaj în sensul prevederilor dreptului comun.

(9) De la data întocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cât timp dureaza executarea silita debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea data, potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdictii atrage raspunderea, potrivit legii, a celui în culpa.

(10) Actele de dispozitie care ar interveni ulterior indisponibilizarii prevazute la alin. (9) sunt lovite de nulitate absoluta.

(11) În cazurile în care nu au fost luate masuri asiguratorii pentru realizarea integrala a creantei fiscale si la începerea executarii silite se constata ca exista pericolul evident de înstrainare, substituire sau sustragere de la urmarire a bunurilor urmaribile ale debitorului, sechestrarea lor va fi aplicata o data cu comunicarea somatiei.

Norme metodologice

Art. 152

Procesul-verbal de sechestru

(1) Procesul-verbal de sechestru va cuprinde:

a) denumirea organului de executare, indicarea locului, a datei si a orei când s-a facut sechestrul;

b) numele si prenumele executorului fiscal care aplica sechestrul, numarul legitimatiei si al delegatiei;

c) numarul dosarului de executare, data si numarul de înregistrare a somatiei, precum si titlul executoriu în baza caruia se face executarea silita;

d) temeiul legal în baza caruia se face executarea silita;

e) sumele datorate pentru a caror executare silita se aplica sechestrul, inclusiv cele reprezentând dobânzi, penalitati de întârziere sau majorari de întârziere, dupa caz, mentionându-se si cota acestora, precum si actul normativ în baza caruia a fost stabilita obligatia de plata;

f) numele, prenumele si domiciliul debitorului persoana fizica ori, în lipsa acestuia, ale persoanei majore ce locuieste împreuna cu debitorul sau denumirea si sediul debitorului, numele, prenumele si domiciliul altor persoane majore care au fost de fata la aplicarea sechestrului, precum si alte elemente de identificare a acestor persoane;

g) descrierea bunurilor mobile sechestrate si indicarea valorii estimative a fiecaruia, dupa aprecierea executorului fiscal, pentru identificarea si individualizarea acestora, mentionându-se starea de uzura si eventualele semne particulare ale fiecarui bun, precum si daca s-au luat masuri spre neschimbare, cum sunt punerea de sigilii, custodia ori ridicarea de la locul unde se afla, sau de administrare ori conservare a acestora, dupa caz;

h) mentiunea ca evaluarea se va face înaintea începerii procedurii de valorificare, în cazul în care executorul fiscal nu a putut evalua bunul deoarece acesta necesita cunostinte de specialitate;

i) mentiunea facuta de debitor privind existenta sau inexistenta unui drept de gaj, ipoteca ori privilegiu, dupa caz, constituit în favoarea unei alte persoane pentru bunurile sechestrate;

j) numele, prenumele si adresa persoanei careia i s-au lasat bunurile, precum si locul de depozitare a acestora, dupa caz;

k) eventualele obiectii facute de persoanele de fata la aplicarea sechestrului;

l) mentiunea ca, în cazul în care în termen de 15 zile de la data încheierii procesului-verbal de sechestru debitorul nu plateste obligatiile fiscale, se va trece la valorificarea bunurilor sechestrate;

m) semnatura executorului fiscal care a aplicat sechestrul si a tuturor persoanelor care au fost de fata la sechestrare. Daca vreuna dintre aceste persoane nu poate sau nu vrea sa semneze, executorul fiscal va mentiona aceasta împrejurare.

(2) Câte un exemplar al procesului-verbal de sechestru se preda debitorului sub semnatura sau i se comunica la domiciliul ori sediul acestuia, precum si, atunci când este cazul, custodelui, acesta din urma semnând cu mentiunea de primire a bunurilor în pastrare.

(3) În vederea valorificarii organul de executare este obligat sa verifice daca bunurile sechestrate se gasesc la locul mentionat în procesul-verbal de sechestru, precum si daca nu au fost substituite sau degradate.

(4) Când bunurile sechestrate gasite cu ocazia verificarii nu sunt suficiente pentru realizarea creantei fiscale, organul de executare va face investigatiile necesare pentru identificarea si urmarirea altor bunuri ale debitorului.

(5) Daca se constata ca bunurile nu se gasesc la locul mentionat în procesul-verbal de sechestru sau daca au fost substituite sau degradate, executorul fiscal încheie proces-verbal de constatare. Pentru bunurile gasite cu prilejul investigatiilor efectuate conform alin. (4) se va încheia procesul-verbal de sechestru.

(6) Daca se sechestreaza si bunuri gajate pentru garantarea creantelor altor creditori, organul de executare le va trimite si acestora câte un exemplar din procesul-verbal de sechestru.

(7) Executorul fiscal care constata ca bunurile fac obiectul unui sechestru anterior va consemna aceasta în procesul-verbal, la care va anexa o copie de pe procesele-verbale de sechestru respective. Prin acelasi proces-verbal executorul fiscal va declara sechestrate, când este necesar, si alte bunuri pe care le va identifica.

(8) Bunurile înscrise în procesele-verbale de sechestru încheiate anterior se considera sechestrate si în cadrul noii executari silite.

(9) În cazul în care executorul fiscal constata ca în legatura cu bunurile sechestrate s-au savârsit fapte care pot constitui infractiuni va consemna aceasta în procesul-verbal de sechestru si va sesiza de îndata organele de urmarire penala competente.

Art. 153

Custodele

(1) Bunurile mobile sechestrate vor putea fi lasate în custodia debitorului, a creditorului sau a altei persoane desemnate de organul de executare sau de executorul fiscal, dupa caz, ori vor fi ridicate si depozitate de catre acesta. Atunci când bunurile sunt lasate în custodia debitorului sau a altei persoane desemnate conform legii si când se constata ca exista pericol de substituire ori de degradare, executorul fiscal poate aplica sigiliul asupra bunurilor.

(2) În cazul în care bunurile sechestrate constau în sume de bani în lei sau în valuta, titluri de valoare, obiecte de metale pretioase, pietre pretioase, obiecte de arta, colectii de valoare, acestea se ridica si se depun, cel târziu a doua zi lucratoare, la unitatile specializate.

(3) Cel care primeste bunurile în custodie va semna procesul-verbal de sechestru.

(4) În cazul în care custodele este o alta persoana decât debitorul sau creditorul, organul de executare îi va stabili acestuia o remuneratie tinând seama de activitatea depusa.

SECTIUNEA a 4-a
Executarea silita a bunurilor imobile

Art. 154

Executarea silita a bunurilor imobile

(1) Sunt supuse executarii silite bunurile imobile proprietate a debitorului. În situatia în care debitorul detine bunuri în proprietate comuna cu alte persoane, executarea silita se va întinde numai asupra bunurilor atribuite debitorului în urma partajului judiciar, respectiv asupra sultei.

(2) Executarea silita imobiliara se întinde de plin drept si asupra bunurilor accesorii bunului imobil, prevazute de Codul civil. Bunurile accesorii nu pot fi urmarite decât odata cu imobilul.

(3) În cazul debitorului persoana fizica nu poate fi supus executarii silite spatiul minim locuit de debitor si familia sa, stabilit în conformitate cu normele legale în vigoare.

(4) Dispozitiile alin. (3) nu sunt aplicabile în cazurile în care executarea silita se face pentru stingerea creantelor fiscale rezultate din savârsirea de infractiuni.

(5) Executorul fiscal care aplica sechestrul încheie un proces-verbal de sechestru, dispozitiile art. 151 alin. (9) si (10) si ale art. 152 alin. (1) si (2) fiind aplicabile.

(6) Sechestrul aplicat asupra bunurilor imobile în temeiul alin. (5) constituie ipoteca legala.

(7) Dreptul de ipoteca confera creditorului fiscal în raport cu alti creditori aceleasi drepturi ca si dreptul de ipoteca, în sensul prevederilor dreptului comun.

(8) Pentru bunurile imobile sechestrate organul de executare care a instituit sechestrul va solicita de îndata biroului de carte funciara efectuarea inscriptiei ipotecare, anexând un exemplar al procesului-verbal de sechestru.

(9) Biroul de carte funciara va comunica organelor de executare, la cererea acestora, în termen de 10 zile, celelalte drepturi reale si sarcini care greveaza imobilul urmarit, precum si titularii acestora, care vor fi înstiintati de catre organul de executare si chemati la termenele fixate pentru vânzarea bunului imobil si distribuirea pretului.

(10) Creditorii debitorului, altii decât titularii drepturilor mentionate la alin. (9), sunt obligati ca, în termen de 30 de zile de la înscrierea procesului-verbal de sechestru al bunului imobil în evidentele de publicitate imobiliara, sa comunice în scris organului de executare titlurile pe care le au pentru bunul imobil respectiv.

Norme metodologice

Art. 155

Instituirea administratorului-sechestru

(1) La instituirea sechestrului si în tot cursul executarii silite, organul de executare poate numi un administrator-sechestru, daca aceasta masura este necesara pentru administrarea imobilului urmarit, a chiriilor, a arendei si a altor venituri obtinute din administrarea acestuia, inclusiv pentru apararea în litigii privind imobilul respectiv.

(2) Administrator-sechestru poate fi numit creditorul, debitorul ori alta persoana fizica sau juridica.

(3) Administratorul-sechestru va consemna veniturile încasate potrivit alin. (1) la unitatile abilitate si va depune recipisa la organul de executare.

(4) Când administrator-sechestru este numita o alta persoana decât creditorul sau debitorul, organul de executare îi va fixa o remuneratie tinând seama de activitatea depusa.

Norme metodologice

Art. 156

Suspendarea executarii silite a bunurilor imobile

(1) Dupa primirea procesului-verbal de sechestru, debitorul poate solicita organului de executare, în termen de 15 zile de la comunicare, sa îi aprobe ca plata integrala a creantelor fiscale sa se faca din veniturile bunului imobil urmarit sau din alte venituri ale sale pe timp de cel mult 6 luni.

(2) De la data aprobarii cererii debitorului, executarea silita începuta asupra bunului imobil se suspenda.

(3) Pentru motive temeinice organul de executare poate relua executarea silita imobiliara înainte de expirarea termenului de 6 luni.

(4) Daca debitorul persoana juridica caruia i s-a aprobat suspendarea conform prevederilor alin. (2) se sustrage ulterior de la executare silita sau îsi provoaca insolvabilitatea, se vor aplica în mod corespunzator prevederile art. 27.

SECTIUNEA a 5-a
Executarea silita a altor bunuri

Art. 157

Executarea silita a fructelor neculese si a recoltelor prinse de radacini

(1) Executarea silita a fructelor neculese si a recoltelor prinse de radacini, care sunt ale debitorului, se efectueaza în conformitate cu prevederile prezentului cod privind bunurile imobile.

(2) Pentru executarea silita a recoltelor si a fructelor culese sunt aplicabile prevederile prezentului cod privind bunurile mobile.

(3) Organul de executare va hotarî, dupa caz, valorificarea fructelor neculese sau a recoltelor asa cum sunt prinse de radacini sau dupa ce vor fi culese.

Art. 158

Executarea silita a unui ansamblu de bunuri

(1) Bunurile mobile si/sau imobile, proprietate a debitorului, pot fi valorificate individual si/sau în ansamblu daca organul de executare apreciaza ca astfel acestea pot fi vândute în conditii mai avantajoase.

(2) Organul de executare îsi poate schimba optiunea în orice faza a executarii, cu reluarea procedurii.

(3) Pentru executarea silita a bunurilor prevazute la alin. (1) organul de executare va proceda la sechestrarea acestora, potrivit prevederilor prezentului cod.

(4) Prevederile sectiunii a 3-a privind executarea silita a bunurilor mobile si ale sectiunii a 4-a privind executarea silita a bunurilor imobile, precum si ale art. 165 privind plata în rate se aplica în mod corespunzator.

SECTIUNEA a 6-a
Valorificarea bunurilor

Art. 159

Valorificarea bunurilor sechestrate

(1) În cazul în care creanta fiscala nu este stinsa în termen de 15 zile de la data încheierii procesului-verbal de sechestru, se va proceda, fara efectuarea altei formalitati, la valorificarea bunurilor sechestrate, cu exceptia situatiilor în care, potrivit legii, s-a dispus desfiintarea sechestrului, suspendarea sau amânarea executarii silite.

(2) Pentru a realiza executarea silita cu rezultate cât mai avantajoase, tinând seama atât de interesul legitim si imediat al creditorului, cât si de drepturile si obligatiile debitorului urmarit, organul de executare va proceda la valorificarea bunurilor sechestrate în una dintre modalitatile prevazute de dispozitiile legale în vigoare si care, fata de datele concrete ale cauzei, se dovedeste a fi mai eficienta.

(3) În sensul alin. (2) organul de executare competent va proceda la valorificarea bunurilor sechestrate prin:

a) întelegerea partilor;

b) vânzare în regim de consignatie a bunurilor mobile;

c) vânzare directa;

d) vânzare la licitatie;

e) alte modalitati admise de lege, inclusiv valorificarea bunurilor prin case de licitatii, agentii imobiliare sau societati de brokeraj, dupa caz.

(4) Daca au fost sechestrate bunuri perisabile sau supuse degradarii, acestea pot fi vândute în regim de urgenta. Evaluarea si valorificarea acestor bunuri se vor face de catre organele fiscale, la pretul pietei. Procedura de evaluare si valorificare se aproba prin ordin al ministrului finantelor publice, la propunerea presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

(5) Daca din cauza unei contestatii sau a unei învoieli între parti data, locul sau ora vânzarii directe sau la licitatie a fost schimbata de organul de executare, se vor face alte publicatii si anunturi, potrivit art. 162.

(6) Vânzarea bunurilor sechestrate se face numai catre persoane fizice sau juridice care nu au obligatii fiscale restante.

(7) În sensul alin. (6), în categoria obligatiilor fiscale restante nu se cuprind obligatiile fiscale pentru care s-au acordat, potrivit legii, reduceri, amânari sau esalonari la plata.

Norme metodologice

Art. 160

Valorificarea bunurilor potrivit întelegerii partilor

(1) Valorificarea bunurilor potrivit întelegerii partilor se realizeaza de debitorul însusi, cu acordul organului de executare, astfel încât sa se asigure o recuperare corespunzatoare a creantei fiscale. Debitorul este obligat sa prezinte în scris organului de executare propunerile ce i s-au facut si nivelul de acoperire a creantelor fiscale, indicând numele si adresa potentialului cumparator, precum si termenul în care acesta din urma va achita pretul propus.

(2) Pretul propus de cumparator si acceptat de organul de executare nu poate fi mai mic decât pretul de evaluare.

(3) Organul de executare, dupa analiza propunerilor prevazute la alin. (1), va comunica aprobarea indicând termenul si contul bugetar în care pretul bunului va fi virat de cumparator.

(4) Indisponibilizarea prevazuta la art. 151 alin. (9) si (10) se ridica dupa creditarea contului bugetar mentionat la alin. (3).

Art. 161

Valorificarea bunurilor prin vânzare directa

(1) Valorificarea bunurilor prin vânzare directa se poate realiza în urmatoarele cazuri:

a) pentru bunurile prevazute la art. 159 alin. (4);

b) înaintea începerii procedurii de valorificare prin licitatie, daca se recupereaza integral creanta fiscala;

c) dupa finalizarea unei licitatii, daca bunul/bunurile sechestrate nu au fost vândute si se ofera cel putin pretul de evaluare.

(2) Vânzarea directa se realizeaza prin încheierea unui proces-verbal care constituie titlu de proprietate.

(3) În cazul în care organul de executare înregistreaza în conditiile prevazute la alin. (1) mai multe cereri, va vinde bunul persoanei care ofera cel mai mare pret fata de pretul de evaluare.

Norme metodologice

Art. 162

Vânzarea bunurilor la licitatie

(1) Pentru valorificarea bunurilor sechestrate prin vânzare la licitatie organul de executare este obligat sa efectueze publicitatea vânzarii cu cel putin 10 zile înainte de data fixata pentru desfasurarea licitatiei.

(2) Publicitatea vânzarii se realizeaza prin afisarea anuntului privind vânzarea la sediul organului de executare, al primariei în a carei raza teritoriala se afla bunurile sechestrate, la sediul si domiciliul debitorului, la locul vânzarii, daca acesta este altul decât cel unde se afla bunurile sechestrate, pe imobilul scos la vânzare, în cazul vânzarii bunurilor imobile, si prin anunturi într-un cotidian national de larga circulatie, într-un cotidian local, în pagina de Internet sau, dupa caz, în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, precum si prin alte modalitati prevazute de lege.

(3) Despre data, ora si locul licitatiei vor fi înstiintati si debitorul, custodele, administratorul-sechestru, precum si titularii drepturilor reale si ai sarcinilor care greveaza bunul urmarit.

(4) Anuntul privind vânzarea cuprinde urmatoarele elemente:

a) denumirea organului fiscal emitent;

b) data la care a fost emis;

c) numele si semnatura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, si stampila organului fiscal emitent;

d) numarul dosarului de executare silita;

e) bunurile care se ofera spre vânzare si descrierea lor sumara;

f) pretul de evaluare ori pretul de pornire a licitatiei, în cazul vânzarii la licitatie, pentru fiecare bun oferit spre vânzare;

g) indicarea, daca este cazul, a drepturilor reale si a privilegiilor care greveaza bunurile;

h) data, ora si locul vânzarii;

i) invitatia, pentru toti cei care pretind vreun drept asupra bunurilor, sa înstiinteze despre aceasta organul de executare înainte de data stabilita pentru vânzare;

j) invitatia catre toti cei interesati în cumpararea bunurilor sa se prezinte la termenul de vânzare la locul fixat în acest scop si pâna la acel termen sa prezinte oferte de cumparare;

k) mentiunea ca ofertantii sunt obligati sa depuna în cazul vânzarii la licitatie, pâna la termenul prevazut la alin. (7), o taxa de participare ori o scrisoare de garantie bancara, reprezentând 10% din pretul de pornire a licitatiei;

l) mentiunea ca toti cei interesati în cumpararea bunurilor trebuie sa prezinte dovada emisa de organele fiscale ca nu au obligatii fiscale restante;

m) data afisarii publicatiei de vânzare.

(5) Licitatia se tine la locul unde se afla bunurile sechestrate sau la locul stabilit de organul de executare, dupa caz.

(6) Debitorul este obligat sa permita tinerea licitatiei în spatiile pe care le detine, daca sunt adecvate acestui scop.

(7) Pentru participarea la licitatie ofertantii depun, cu cel putin o zi înainte de data licitatiei, urmatoarele documente:

a) oferta de cumparare;

b) dovada platii taxei de participare sau a constituirii garantiei sub forma scrisorii de garantie bancara, potrivit alin. (11) ori (12);

c) împuternicirea persoanei care îl reprezinta pe ofertant;

d) pentru persoanele juridice de nationalitate româna, copie de pe certificatul unic de înregistrare eliberat de oficiul registrului comertului;

e) pentru persoanele juridice straine, actul de înmatriculare tradus în limba româna;

f) pentru persoanele fizice române, copie de pe actul de identitate;

g) pentru persoanele fizice straine, copie de pe pasaport;

h) dovada, emisa de organele fiscale, ca nu are obligatii fiscale restante fata de acestea.

(8) Pretul de pornire a licitatiei este pretul de evaluare pentru prima licitatie, diminuat cu 25% pentru a doua licitatie si cu 50% pentru a treia licitatie.

(9) Licitatia începe de la cel mai mare pret din ofertele de cumparare scrise, daca acesta este superior celui prevazut la alin. (8), iar în caz contrar va începe de la acest din urma pret.

(10) Adjudecarea se face în favoarea participantului care a oferit cel mai mare pret, dar nu mai putin decât pretul de pornire. În cazul prezentarii unui singur ofertant la licitatie, comisia poate sa îl declare adjudecatar daca acesta ofera cel putin pretul de pornire a licitatiei.

(11) Taxa de participare reprezinta 10% din pretul de pornire a licitatiei si se plateste în lei la unitatea teritoriala a Trezoreriei Statului. În termen de 5 zile de la data întocmirii procesului-verbal de licitatie, organul fiscal va restitui taxa de participare participantilor care au depus oferte de cumparare si care nu au fost declarati adjudecatari, iar în cazul adjudecarii, taxa se retine în contul pretului. Taxa de participare nu se restituie ofertantilor care nu s-au prezentat la licitatie, celui care a refuzat încheierea procesului-verbal de adjudecare, precum si adjudecatarului care nu a platit pretul. Taxa de participare care nu se restituie se face venit la bugetul de stat, cu exceptia cazului în care executarea silita este organizata de organele fiscale prevazute la art. 35, caz în care taxa de participare se face venit la bugetele locale.

(12) Pentru participarea la licitatie, ofertantii pot constitui si garantii, în conditiile legii, sub forma scrisorii de garantie bancara.

(13) Scrisoarea de garantie bancara, constituita în conditiile alin. (12), se valorifica de organul de executare în cazul în care ofertantul este declarat adjudecatar si/sau în situatiile prevazute la alin. (11) teza a treia.

Norme metodologice

Art. 163

Comisia de licitatie

(1) Vânzarea la licitatie a bunurilor sechestrate este organizata de o comisie condusa de un presedinte.

(2) Comisia de licitatie este constituita din 3 persoane desemnate de organul de conducere al creditorului bugetar.

(3) Comisia de licitatie verifica si analizeaza documentele de participare si afiseaza la locul licitatiei, cu cel putin o ora înaintea începerii acesteia, lista cuprinzând ofertantii care au depus documentatia completa de participare.

(4) Ofertantii se identifica dupa numarul de ordine de pe lista de participare, dupa care presedintele comisiei anunta obiectul licitatiei, precum si modul de desfasurare a acesteia.

(5) La termenele fixate pentru tinerea licitatiei executorul fiscal va da citire mai întâi anuntului de vânzare si apoi ofertelor scrise primite pâna la data prevazuta la art. 162 alin. (7).

(6) Daca la prima licitatie nu s-au prezentat ofertanti sau nu s-a obtinut cel putin pretul de pornire a licitatiei conform art. 162 alin. (8), organul de executare va fixa un termen în cel mult 30 de zile, în vederea tinerii celei de-a doua licitatii.

(7) În cazul în care nu s-a obtinut pretul de pornire nici la a doua licitatie ori nu s-au prezentat ofertanti, organul de executare va fixa un termen în cel mult 30 de zile, în vederea tinerii celei de-a treia licitatii.

(8) La a treia licitatie creditorii urmaritori sau intervenienti nu pot sa adjudece bunurile oferite spre vânzare la un pret mai mic de 50% din pretul de evaluare.

(9) Pentru fiecare termen de licitatie se va face o noua publicitate a vânzarii, conform prevederilor art. 162.

(10) Dupa licitarea fiecarui bun se va întocmi un proces-verbal privind desfasurarea si rezultatul licitatiei.

(11) În procesul-verbal prevazut la alin. (10) se vor mentiona, pe lânga elementele prevazute la art. 43 alin. (2), si urmatoarele: numele si prenumele sau denumirea cumparatorului, precum si domiciliul fiscal al acestuia; numarul dosarului de executare silita; indicarea bunurilor adjudecate, a pretului la care bunul a fost adjudecat si a taxei pe valoarea adaugata, daca este cazul; toti cei care au participat la licitatie si sumele oferite de fiecare participant, precum si, daca este cazul, mentionarea situatiilor în care vânzarea nu s-a realizat.

Norme metodologice

Art. 164

Adjudecarea

(1) Dupa adjudecarea bunului adjudecatarul este obligat sa plateasca pretul, diminuat cu contravaloarea taxei de participare, în lei, în numerar la o unitate a Trezoreriei Statului sau prin decontare bancara, în cel mult 5 zile de la data adjudecarii.

(2) Daca adjudecatarul nu plateste pretul, licitatia se va relua în termen de 10 zile de la data adjudecarii. În acest caz, adjudecatarul este obligat sa plateasca cheltuielile prilejuite de noua licitatie si, în cazul în care pretul obtinut la noua licitatie este mai mic, diferenta de pret. Adjudecatarul va putea sa achite pretul oferit initial si sa faca dovada achitarii acestuia pâna la termenul prevazut la art. 162 alin. (7), caz în care va fi obligat numai la plata cheltuielilor cauzate de noua licitatie.

(3) Cu sumele încasate din eventuala diferenta de pret, percepute în temeiul alin. (2), se vor stinge creantele fiscale înscrise în titlul executoriu în baza caruia s-a început executarea silita.

(4) Daca la urmatoarea licitatie bunul nu a fost vândut, fostul adjudecatar este obligat sa plateasca toate cheltuielile prilejuite de urmarirea acestuia.

(41) Suma reprezentând diferenta de pret si/sau cheltuielile prevazute la alin. (1) si (4) se stabilesc de organul de executare, prin proces-verbal, care constituie titlu executoriu potrivit prezentului cod. Contestarea procesului-verbal se face potrivit procedurii prevazute la titlul IX.

(5) Termenul prevazut la alin. (1) se aplica si în cazul valorificarii conform întelegerii partilor sau prin vânzare directa.

Art. 165

Plata în rate

(1). În cazul vânzarii la licitatie a bunurilor imobile cumparatorii pot solicita plata pretului în rate, în cel mult 12 rate lunare, cu un avans de minimum 50% din pretul de adjudecare a bunului imobil si cu plata unei dobânzi sau majorari de întârziere, dupa caz, stabilite conform prezentului cod. Organul de executare va stabili conditiile si termenele de plata a pretului în rate.

(2) Cumparatorul nu va putea înstraina bunul imobil decât dupa plata pretului în întregime si a dobânzii sau majorarii de întârziere stabilite.

(3) În cazul neplatii avansului prevazut la alin. (1), dispozitiile art. 164 se aplica în mod corespunzator.

(4) Suma reprezentând dobânda sau majorarea de întârziere, dupa caz, nu stinge creantele fiscale pentru care s-a început executarea silita si constituie venit al bugetului corespunzator creantei principale.

Art. 166

Procesul-verbal de adjudecare

(1) În cazul vânzarii bunurilor imobile, organul de executare va încheia procesul-verbal de adjudecare, în termen de cel mult 5 zile de la plata în întregime a pretului sau a avansului prevazut la art. 165 alin. (1), daca bunul a fost vândut cu plata în rate. Procesul-verbal de adjudecare constituie titlu de proprietate, transferul dreptului de proprietate operând la data încheierii acestuia. Un exemplar al procesului-verbal de adjudecare a bunului imobil va fi trimis, în cazul vânzarii cu plata în rate, biroului de carte funciara pentru a înscrie interdictia de înstrainare si grevare a bunului pâna la plata integrala a pretului si a dobânzii sau majorarii de întârziere, dupa caz, stabilite pentru imobilul transmis, pe baza caruia se face înscrierea în cartea funciara.

(2) Procesul-verbal de adjudecare întocmit în conditiile alin. (1) va cuprinde, pe lânga elementele prevazute la art. 43 alin. (2), si urmatoarele mentiuni:

a) numarul dosarului de executare silita;

b) numarul si data procesului-verbal de desfasurare a licitatiei;

c) numele si domiciliul sau, dupa caz, denumirea si sediul cumparatorului;

d) codul de identificare fiscala a debitorului si cumparatorului;

e) pretul la care s-a adjudecat bunul si taxa pe valoarea adaugata, daca este cazul;

f) modalitatea de plata a diferentei de pret în cazul în care vânzarea s-a facut cu plata în rate;

g) datele de identificare a bunului;

h) mentiunea ca acest document constituie titlu de proprietate si ca poate fi înscris în cartea funciara;

i) mentiunea ca pentru creditor procesul-verbal de adjudecare constituie documentul pe baza caruia se emite titlu executoriu împotriva cumparatorului care nu plateste diferenta de pret, în cazul în care vânzarea s-a facut cu plata pretului în rate;

j) semnatura cumparatorului sau a reprezentantului sau legal, dupa caz.

(3) În cazul în care cumparatorul caruia i s-a încuviintat plata pretului în rate nu plateste restul de pret în conditiile si la termenele stabilite, el va putea fi executat silit pentru plata sumei datorate în temeiul titlului executoriu emis de organul de executare competent pe baza procesului-verbal de adjudecare.

(4) În cazul vânzarii bunurilor mobile, dupa plata pretului, executorul fiscal întocmeste în termen de 5 zile un proces-verbal de adjudecare care constituie titlu de proprietate.

(5) Procesul-verbal de adjudecare întocmit în conditiile alin. (4) va cuprinde, pe lânga elementele prevazute la art. 43 alin. (2), si elementele prevazute la alin. (2) din prezentul articol, cu exceptia lit. f), h) si i), precum si mentiunea ca acest document constituie titlu de proprietate. Câte un exemplar al procesului-verbal de adjudecare se va transmite organului de executare coordonator si cumparatorului.

Art. 167

Reluarea procedurii de valorificare

(1) Daca bunurile supuse executarii silite nu au putut fi valorificate prin modalitatile prevazute la art. 159, acestea vor fi restituite debitorului cu mentinerea masurii de indisponibilizare, pâna la împlinirea termenului de prescriptie. În cadrul acestui termen organul de executare poate relua oricând procedura de valorificare si va putea, dupa caz, sa ia masura numirii, mentinerii ori schimbarii administratorului-sechestru ori custodelui.

(2) În cazul bunurilor sechestrate ce nu au putut fi valorificate nici la a treia licitatie, cu ocazia reluarii procedurii în cadrul termenului de prescriptie, daca organul de executare considera ca nu se impune o noua evaluare, pretul de pornire a licitatiei nu poate fi mai mic decât 50% din pretul de evaluare a bunurilor.

(3) În cazul în care debitorii carora urma sa li se restituie bunuri potrivit alin. (1) nu se mai afla la domiciliul fiscal declarat si, în urma demersurilor întreprinse, nu au putut fi identificati, organul fiscal va proceda la înstiintarea acestora, cu procedura prevazuta pentru comunicarea prin publicitate potrivit art. 44 alin. (3), ca bunul în cauza este pastrat la dispozitia proprietarului pâna la împlinirea termenului de prescriptie, dupa care va fi valorificat potrivit dispozitiilor legale privind valorificarea bunurilor intrate în proprietatea privata a statului, daca legea nu prevede altfel.

(4) Cele aratate la alin. (3) vor fi consemnate într-un proces-verbal întocmit de organul fiscal.

(5) În cazul bunurilor imobile, în baza procesului-verbal prevazut la alin. (4) în conditiile legii se va sesiza instanta judecatoreasca competenta cu actiune în constatarea dreptului de proprietate privata a statului asupra bunului respectiv.

CAP. 9
Cheltuieli

Art. 168

Cheltuieli de executare silita

(1) Cheltuielile ocazionate cu efectuarea procedurii de executare silita sunt în sarcina debitorului.

(2) Suma cheltuielilor cu executarea silita se stabileste de organul de executare, prin proces-verbal, care constituie titlu executoriu potrivit prezentului cod, care are la baza documente privind cheltuielile efectuate.

(3) Cheltuielile de executare silita a creantelor fiscale se avanseaza de organele de executare, din bugetul acestora.

(4) Cheltuielile de executare silita care nu au la baza documente care sa ateste ca au fost efectuate în scopul executarii silite nu sunt în sarcina debitorului urmarit.

(5) Sumele recuperate în contul cheltuielilor de executare silita se fac venit la bugetul din care au fost avansate, cu exceptia sumelor reprezentând cheltuieli de executare silita a creantelor fiscale administrate de Ministerul Economiei si Finantelor, care se fac venit la bugetul de stat, daca legea nu prevede altfel.

Norme metodologice

CAP. 10
Eliberarea si distribuirea sumelor realizate prin executare silita

Art. 169

Sumele realizate din executare silita

(1) Suma realizata în cursul procedurii de executare silita reprezinta totalitatea sumelor încasate dupa comunicarea somatiei prin orice modalitate prevazuta de prezentul cod.

(2) Creantele fiscale înscrise în titlul executoriu se sting cu sumele realizate conform alin. (1), în ordinea vechimii, mai întâi creanta principala si apoi accesoriile acesteia.

(3) Daca suma ce reprezinta atât creanta fiscala, cât si cheltuielile de executare este mai mica decât suma realizata prin executare silita, cu diferenta se va proceda la compensare, potrivit art. 116, sau se restituie, la cerere, debitorului, dupa caz.

(4) Despre sumele de restituit debitorul va fi înstiintat de îndata.

Norme metodologice

Art. 170

Ordinea de distribuire

(1) În cazul în care executarea silita a fost pornita de mai multi creditori sau când pâna la eliberarea ori distribuirea sumei rezultate din executare au depus si alti creditori titlurile lor, organele prevazute la art. 136 vor proceda la distribuirea sumei potrivit urmatoarei ordini de preferinta, daca legea nu prevede altfel:

a) creantele reprezentând cheltuielile de orice fel, facute cu urmarirea si conservarea bunurilor al caror pret se distribuie;

b) creantele reprezentând salarii si alte datorii asimilate acestora, pensiile, sumele cuvenite somerilor, potrivit legii, ajutoarele pentru întretinerea si îngrijirea copiilor, pentru maternitate, pentru incapacitate temporara de munca, pentru prevenirea îmbolnavirilor, refacerea sau întarirea sanatatii, ajutoarele de deces, acordate în cadrul asigurarilor sociale de stat, precum si creantele reprezentând obligatia de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii;

c) creantele rezultând din obligatii de întretinere, alocatii pentru copii sau de plata a altor sume periodice destinate asigurarii mijloacelor de existenta;

d) creantele fiscale provenite din impozite, taxe, contributii si din alte sume stabilite potrivit legii, datorate bugetului de stat, bugetului Trezoreriei Statului, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetelor locale si bugetelor fondurilor speciale;

e) creantele rezultând din împrumuturi acordate de stat;

f) creantele reprezentând despagubiri pentru repararea pagubelor pricinuite proprietatii publice prin fapte ilicite;

g) creantele rezultând din împrumuturi bancare, din livrari de produse, prestari de servicii sau executari de lucrari, precum si din chirii sau arenzi;

h) creantele reprezentând amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale;

i) alte creante.

(2) Pentru plata creantelor care au aceeasi ordine de preferinta, daca legea nu prevede altfel, suma realizata din executare se repartizeaza între creditori proportional cu creanta fiecaruia.

Art. 171

Reguli privind eliberarea si distribuirea

(1) Creditorii fiscali care au un privilegiu prin efectul legii si care îndeplinesc conditia de publicitate sau posesie a bunului mobil au prioritate, în conditiile prevazute la art. 142 alin. (7), la distribuirea sumei rezultate din vânzare fata de alti creditori care au garantii reale asupra bunului respectiv.

(2) Accesoriile creantei principale prevazute în titlul executoriu vor urma ordinea de preferinta a creantei principale.

(3) Daca exista creditori care, asupra bunului vândut, au drepturi de gaj, ipoteca sau alte drepturi reale, despre care organul de executare a luat cunostinta în conditiile art. 152 alin. (6) si ale art. 154 alin. (9), la distribuirea sumei rezultate din vânzarea bunului, creantele lor vor fi platite înaintea creantelor prevazute la art. 170 alin. (1) lit. b). În acest caz, organul de executare este obligat sa îi înstiinteze din oficiu pe creditorii în favoarea carora au fost conservate aceste sarcini, pentru a participa la distribuirea pretului.

(4) Creditorii care nu au participat la executarea silita pot depune titlurile lor în vederea participarii la distribuirea sumelor realizate prin executare silita, numai pâna la data întocmirii de catre organele de executare a procesului-verbal privind eliberarea sau distribuirea acestor sume.

(5) Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silita se va face numai dupa trecerea unui termen de 15 zile de la data depunerii sumei, când organul de executare va proceda, dupa caz, la eliberarea sau distribuirea sumei, cu înstiintarea partilor si a creditorilor care si-au depus titlurile.

(6) Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silita se va consemna de executorul fiscal de îndata într-un proces-verbal, care se va semna de toti cei îndreptatiti.

(7) Cel nemultumit de modul în care se face eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silita poate cere executorului fiscal sa consemneze în procesul-verbal obiectiile sale.

(8) Dupa întocmirea procesului-verbal prevazut la alin. (6) nici un creditor nu mai este în drept sa ceara sa participe la distribuirea sumelor rezultate din executarea silita.

Norme metodologice

CAP. 11
Contestatia la executare silita

Art. 172

Contestatia la executare silita

(1) Persoanele interesate pot face contestatie împotriva oricarui act de executare efectuat cu încalcarea prevederilor prezentului cod de catre organele de executare, precum si în cazul în care aceste organe refuza sa îndeplineasca un act de executare în conditiile legii.

(2) Dispozitiile privind suspendarea provizorie a executarii silite prin ordonanta presedintiala prevazute de art. 403 alin. (4) din Codul de procedura civila nu sunt aplicabile.

(3) Contestatia poate fi facuta si împotriva titlului executoriu în temeiul caruia a fost pornita executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotarâre data de o instanta judecatoreasca sau de alt organ jurisdictional si daca pentru contestarea lui nu exista o alta procedura prevazuta de lege.

(4) Contestatia se introduce la instanta judecatoreasca competenta si se judeca în procedura de urgenta.

Art. 173

Termen de contestare

(1) Contestatia se poate face în termen de 15 zile, sub sanctiunea decaderii, de la data când:

a) contestatorul a luat cunostinta de executarea ori de actul de executare pe care le contesta, din comunicarea somatiei sau din alta înstiintare primita ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuarii executarii silite sau în alt mod;

b) contestatorul a luat cunostinta, potrivit lit. a), de refuzul organului de executare de a îndeplini un act de executare;

c) cel interesat a luat cunostinta, potrivit lit. a), de eliberarea sau distribuirea sumelor pe care le contesta.

(2) Contestatia prin care o terta persoana pretinde ca are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmarit poate fi introdusa cel mai târziu în termen de 15 zile dupa efectuarea executarii.

(3) Neintroducerea contestatiei în termenul prevazut la alin. (2) nu îl împiedica pe cel de-al treilea sa îsi realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, potrivit dreptului comun.

Art. 174

Judecarea contestatiei

(1) La judecarea contestatiei instanta va cita si organul de executare în a carui raza teritoriala se gasesc bunurile urmarite ori, în cazul executarii prin poprire, îsi are sediul sau domiciliul tertul poprit.

(2) La cererea partii interesate instanta poate decide, în cadrul contestatiei la executare, asupra împartirii bunurilor pe care debitorul le detine în proprietate comuna cu alte persoane.

(3) Daca admite contestatia la executare, instanta, dupa caz, poate dispune anularea actului de executare contestat sau îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea executarii însesi, anularea sau lamurirea titlului executoriu ori efectuarea actului de executare a carui îndeplinire a fost refuzata.

(4) În cazul anularii actului de executare contestat sau al încetarii executarii însesi si al anularii titlului executoriu, instanta poate dispune prin aceeasi hotarâre sa i se restituie celui îndreptatit suma ce i se cuvine din valorificarea bunurilor sau din retinerile prin poprire.

(5) În cazul respingerii contestatiei contestatorul poate fi obligat, la cererea organului de executare, la despagubiri pentru pagubele cauzate prin întârzierea executarii, iar când contestatia a fost exercitata cu rea-credinta, el va fi obligat si la plata unei amenzi de la 50 lei (RON) la 1.000 lei (RON).

CAP. 12
Stingerea creantelor fiscale prin alte modalitati

Art. 175

Darea în plata

(1) Creantele fiscale administrate de Ministerul Economiei si Finantelor prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala, cu exceptia celor cu retinere la sursa si a accesoriilor aferente acestora, precum si creantele bugetelor locale pot fi stinse, la cererea debitorului, oricând, cu acordul creditorului fiscal, prin trecerea în proprietatea publica a statului sau, dupa caz, a unitatii administrativ-teritoriale a bunurilor imobile, inclusiv a celor supuse executarii silite.

(2) În scopul prevazut la alin. (1), organul fiscal va transmite cererea, însotita de propunerile sale, comisiei numite prin ordin al ministrului economiei si finantelor sau, dupa caz, de catre unitatea administrativ-teritoriala. Cererea va fi însotita de documentatia care se stabileste prin ordin al ministrului economiei si finantelor.

(3) Comisia prevazuta la alin. (2) va analiza cererea numai în conditiile existentei unor solicitari de preluare în administrare, potrivit legii, a acestor bunuri si va hotarî, prin decizie, asupra modului de solutionare a cererii. În cazul admiterii cererii, comisia va dispune organului fiscal competent încheierea procesului-verbal de trecere în proprietatea publica a bunului imobil si stingerea creantelor fiscale. Comisia poate respinge cererea în situatia în care bunurile imobile oferite nu sunt de uz sau de interes public.

(4) Procesul-verbal de trecere în proprietatea publica a bunului imobil constituie titlu de proprietate. Operatiunea de transfer al dreptului de proprietate, ca efect al darii în plata, este scutita de taxa pe valoarea adaugata.

(41) În cazul în care operatiunea de transfer al proprietatii bunurilor imobile prin dare în plata este taxabila, cu valoarea stabilita, potrivit legii, plus taxa pe valoarea adaugata, se stinge cu prioritate taxa pe valoarea adaugata aferenta operatiunii de dare în plata.

(5) Bunurile imobile trecute în proprietatea publica conform alin. (1) vor fi date în administrare în conditiile legii. Pâna la intrarea în vigoare a actului prin care s-a dispus darea în administrare, imobilul se afla în custodia institutiei care a solicitat preluarea în administrare.

(6) La data întocmirii procesului-verbal pentru trecerea în proprietatea publica a statului a bunului imobil înceteaza masura de indisponibilizare a acestuia, precum si calitatea de administrator-sechestru a persoanelor desemnate conform legii, daca este cazul.

(7) Eventualele cheltuieli de administrare efectuate în perioada cuprinsa între data încheierii procesului-verbal de trecere în proprietatea publica a statului a bunurilor imobile si preluarea în administrare prin hotarâre a Guvernului sunt suportate de institutia publica solicitanta. În cazul în care Guvernul hotaraste darea în administrare catre alta institutie publica decât cea solicitanta, cheltuielile de administrare se suporta de institutia publica careia i-a fost atribuit bunul în administrare.

(8) În cazul în care bunurile imobile trecute în proprietatea publica conform prezentului cod au fost revendicate si restituite, potrivit legii, tertelor persoane, debitorul va fi obligat la plata sumelor stinse prin aceasta modalitate. Creantele fiscale renasc la data la care bunurile imobile au fost restituite tertului.

(9) În cazul în care, în interiorul termenului de prescriptie a creantelor fiscale, comisia prevazuta la alin. (3) ia cunostinta despre unele aspecte privind bunurile imobile, necunoscute la data aprobarii cererii debitorului, aceasta poate decide, pe baza situatiei de fapt, revocarea, în tot sau în parte, a deciziei prin care s-a aprobat stingerea unor creante fiscale prin trecerea bunurilor imobile în proprietatea publica, dispozitiile alin. (8) aplicându-se în mod corespunzator.

(10). În situatiile prevazute la alin. (8) si (9), pentru perioada cuprinsa între data trecerii în proprietatea publica si data la care au renascut creantele fiscale, respectiv data revocarii deciziei prin care s-a aprobat darea în plata, nu se datoreaza dobânzi, penalitati de întârziere sau majorari de întârziere, dupa caz

ART. 1751  *** Abrogat

Art. 176

Insolvabilitatea

(1) În sensul prezentului cod, este insolvabil debitorul ale carui venituri sau bunuri urmaribile au o valoare mai mica decât obligatiile fiscale de plata sau care nu are venituri ori bunuri urmaribile.

(2) Pentru creantele fiscale ale debitorilor declarati în stare de insolvabilitate care nu au venituri sau bunuri urmaribile, conducatorul organului de executare dispune scoaterea creantei din evidenta curenta si trecerea ei într-o evidenta separata.

(3) În cazul debitorilor prevazuti la alin. (2), prin exceptie de la dispozitiile art. 148 alin. (3), executarea silita se întrerupe. Organele fiscale au obligatia ca cel putin o data pe an sa efectueze o investigatie asupra starii acestor contribuabili, care nu constituie acte de executare silita.

(4) În cazurile în care se constata ca debitorii au dobândit venituri sau bunuri urmaribile, organele de executare vor lua masurile necesare de trecere din evidenta separata în evidenta curenta si de executare silita.

(5) Daca la sfârsitul perioadei de prescriptie nu se constata dobândirea unor bunuri sau venituri urmaribile, organele de executare vor proceda la scaderea creantelor fiscale din evidenta analitica pe platitor, potrivit art. 134. Scaderea se face si în cursul perioadei de prescriptie în cazul debitorilor, persoane fizice, decedati sau disparuti, pentru care nu exista mostenitori care au acceptat succesiunea.

(6) Creantele fiscale datorate de debitori, persoane juridice, radiati din registrul comertului, se scad din evidenta analitica pe platitor dupa radiere, indiferent daca s-a atras sau nu raspunderea altor persoane pentru plata obligatiilor fiscale, în conditiile legii.

Norme metodologice

Art. 177

Deschiderea procedurii insolventei

(1) În vederea recuperarii creantelor fiscale de la debitorii care se afla în stare de insolventa, Agentia Nationala de Administrare Fiscala si unitatile sale subordonate, respectiv compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale, vor declara lichidatorilor creantele existente, la data declararii, în evidenta fiscala pe platitor.

(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si în vederea recuperarii creantelor fiscale de la debitorii aflati în lichidare în conditiile legii.

(3) Cererile organelor fiscale privind începerea procedurii insolventei se vor înainta instantelor judecatoresti si sunt scutite de consemnarea vreunei cautiuni.

(4) În situatia în care organul fiscal din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala detine cel putin 50% din valoarea totala a creantelor, Agentia Nationala de Administrare Fiscala poate decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i si remuneratia. Confirmarea administratorului judiciar/lichidatorului desemnat de Agentia Nationala de Administrare Fiscala de catre judecatorul-sindic se va face în cadrul primei sedinte, conform art. 11 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006, cu modificarile ulterioare.

(5) În dosarele în care organul fiscal detine cel putin 50% din valoarea totala a creantelor, acesta are dreptul sa verifice activitatea administratorului judiciar/lichidatorului si sa îi solicite prezentarea documentelor referitoare la activitatea desfasurata si onorariile încasate.

Art. 178

Anularea creantelor fiscale

(1) În situatiile în care cheltuielile de executare, exclusiv cele privind comunicarea prin posta, sunt mai mari decât creantele fiscale supuse executarii silite, conducatorul organului de executare poate aproba anularea debitelor respective. Cheltuielile generate de comunicarea somatiei prin posta sunt suportate de organul fiscal.

(2) Creantele fiscale restante aflate în sold la data de 31 decembrie a anului, mai mici de 10 lei (RON), se anuleaza. Anual, prin hotarâre a Guvernului se stabileste plafonul creantelor fiscale care pot fi anulate.

(3) În cazul creantelor fiscale datorate bugetelor locale, suma prevazuta la alin. (2) reprezinta limita maxima pâna la care, prin hotarâre, autoritatile deliberative pot stabili plafonul creantelor fiscale care pot fi anulate.

CAP. 13
Aspecte internationale

SECTIUNEA 1
Dispozitii generale

Art. 179

Scopul

Prezentul capitol stabileste norme pentru recuperarea în România a unor creante stabilite într-un alt stat membru al Uniunii Europene, precum si pentru recuperarea într-un alt stat membru al Uniunii Europene a creantelor stabilite în România.

Art. 180

Sfera de aplicare

(1) Prezentul capitol se aplica tuturor creantelor aferente:

a) restitutiilor, interventiilor si altor masuri care fac parte din sistemul de finantare integrala sau partiala a Fondului European de Garantare a Agriculturii (FEGA) si a Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurala (FEADR), inclusiv sumelor datorate în cadrul acestor actiuni;

b) contributiilor, cotizatiilor si altor drepturi prevazute în cadrul organizarii comune a pietelor din sectorul zaharului;

c) drepturilor de import reprezentând taxele vamale si taxele cu efect echivalent prevazute la importul de marfuri, precum si taxele la import prevazute în cadrul politicii agricole comune sau în cadrul regimurilor specifice aplicabile anumitor marfuri care rezulta din transformarea produselor agricole;

d) drepturilor de export reprezentând taxele vamale si taxele cu efect echivalent prevazute la exportul de marfuri, precum si taxele la export prevazute în cadrul politicii agricole comune sau în cadrul regimurilor specifice aplicabile anumitor marfuri care rezulta din transformarea produselor agricole;

e) taxei pe valoarea adaugata;

f) accizelor pentru: bere, vinuri, bauturi fermentate, altele decât bere si vinuri, produse intermediare, alcool etilic, tutun prelucrat, produse energetice si energie electrica;

g) impozitelor pe venit si pe capital, astfel cum sunt definite în Codul fiscal;

h) taxelor pe primele de asigurare, inclusiv taxelor de natura identica sau similara, care completeaza ori înlocuiesc taxele pe primele de asigurare prevazute la alin. (2);

i) dobânzilor, majorarilor de întârziere, penalitatilor si amenzilor administrative si cheltuielilor privind creantele mentionate la lit. a) – h), cu exceptia oricarei sanctiuni penale prevazute de legislatia în vigoare în statul membru în care îsi are sediul autoritatea solicitata.

(2) Taxele pe primele de asigurari prevazute la alin. (1) lit. h) sunt cele prevazute de legea nationala, cunoscute ca:

a) în Austria: “Versicherungssteuer” si “Feuerschutzsteuer”;

b) în Belgia: “Taxe annuelle sur les contrats d’assurance” si “Jaarlijkse taks op de verzekeringscontracten”;

c) în Germania: “Versicherungssteuer” si “Feuerschutzsteuer”;

d) în Danemarca: “Afgift af lysfartøjsforsikringer”, “Afgift af ansvarsforsikringer for motorkøretøjer m.v.” si “Stempelafgift af forsikringspraemier”;

e) în Spania: “Impuesto sobre la prima de seguros”;

f)  în  Grecia:  “Fò?????????  e??as???  (F.?.?)”  si  “????

?a?t?s?µ??”;

g) în Franta: “Taxe sur les conventions d’assurances”;

h) în Finlanda: “Eräistä vakuutusmaksuista suoritettava vero/skatt på vissa försäkringspremier” si “Palosuojelumaksu/brandskyddsavgift”;

i) în Italia: “Imposte sulle assicurazioni private ed i contratti vitalizi di cui alla legge 29.10.1967 no 1216”;

j) în Irlanda: “Levy on insurance premiums”;

k) în Luxemburg: “Impôt sur les assurances” si “Impôt dans l’interêt du service d’incendie”;

l) în Tarile de Jos: “Assurantiebelasting”;

m) în Portugalia: “Imposto de selo sobre os prémios de seguros”;

n) în Suedia: nici unul;

o) în Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord: “insurance premium tax (IPT)”;

p) în Malta: “Taxxa fuq Dokumenti u Trasferimenti”;

q) în Slovenia: “davek od prometa zavarovalnih poslov” si “požarna taksa”.

Art. 181

Autoritatea competenta din România

(1) Autoritatile competente din România pentru aplicarea prevederilor prezentului capitol sunt:

a) pentru creantele prevazute la art. 180 alin. (1) lit. a), e), f) si h), Agentia Nationala de Administrare Fiscala;

b) pentru creantele prevazute la art. 180 alin. (1) lit. b), Agentia de Plati si Interventie pentru Agricultura;

c) pentru creantele prevazute la art. 180 alin. (1) lit. c) – f) care se datoreaza în cadrul operatiunilor vamale, Autoritatea Nationala a Vamilor;

d) pentru creantele prevazute la art. 180 alin. (1) lit. g), Agentia Nationala de Administrare Fiscala si autoritatile administratiei publice locale, dupa caz;

(2) Autoritatile prevazute la alin. (1) sunt competente si pentru recuperarea dobânzilor, majorarilor de întârziere, penalitatilor si amenzilor administrative, precum si cheltuielilor prevazute la art. 180 alin. (1) lit. i), aferente creantelor principale pentru a caror recuperare sunt competente.

SECTIUNEA a 2-a
Asistenta pentru recuperarea în România a creantelor stabilite prin titluri de creanta emise într-un alt stat membru

Art. 182

Furnizarea de informatii

(1) Autoritatile competente prevazute la art. 181 vor furniza, la cererea autoritatii competente dintr-un alt stat membru, denumit în prezenta sectiune autoritate solicitanta, toate informatiile utile pentru recuperarea unei creante, cu exceptia cazului în care:

a) informatia nu poate fi furnizata potrivit dispozitiilor prezentului cod;

b) informatia constituie secret comercial, industrial sau profesional;

c) furnizarea informatiei ar aduce atingere securitatii sau ordinii publice din România.

(2) Autoritatea competenta din România confirma în scris primirea cererii de informatii, de îndata, sau, în cazuri justificate, în termen de cel mult 7 zile de la data primirii.

(3) Pentru a obtine informatiile solicitate, autoritatea competenta din România exercita atributiile prevazute de lege ca si în cazul recuperarii unor creante similare stabilite în România. Prevederile prezentului cod cu privire la furnizarea de informatii se aplica în mod corespunzator.

(4) Autoritatea competenta prevazuta la art. 181 va informa autoritatea solicitanta în legatura cu motivele care o împiedica sa furnizeze informatiile solicitate, de îndata sau în cel mult 3 luni de la data confirmarii de primire a cererii.

(5) În cazul în care considera necesar, autoritatea competenta din România poate solicita autoritatii solicitante furnizarea de informatii suplimentare necesare solutionarii cererii.

(6) Autoritatea competenta din România transmite autoritatii solicitante informatiile pe masura ce sunt obtinute, iar în cazul în care nu au fost obtinute va informa autoritatea solicitanta cu privire la aceasta si la motivele care au determinat aceasta situatie.

(7) În termen de 6 luni de la confirmarea de primire a cererii de furnizare de informatii, daca cererea nu a fost solutionata, autoritatea competenta din România informeaza autoritatea solicitanta asupra rezultatului  cercetarilor efectuate pentru obtinerea informatiilor cerute.

(8) Daca autoritatea solicitanta cere, în scris, în termen de doua luni de la primirea informarii prevazute la alin. (7), ca cercetarile sa fie continuate, autoritatea competenta din România solutioneaza cererea conform prevederilor aplicabile cererii initiale.

Art. 183

Comunicarea actelor emise în statul membru în care se afla autoritatea solicitanta

(1) La cererea autoritatii solicitante, autoritatea competenta din România comunica destinatarului toate actele si deciziile, inclusiv judiciare, privind o creanta sau recuperarea acesteia, emise în statul membru în care se afla sediul autoritatii solicitante. Prevederile art. 182 alin. (2) se aplica în mod corespunzator.

(2) Autoritatea prevazuta la art. 181 va comunica actele astfel cum acestea au fost emise, fara a pune în cauza valabilitatea acestora.

(3) Imediat dupa primirea cererii de comunicare, autoritatea prevazuta la art. 181 ia toate masurile necesare pentru realizarea comunicarii. Dispozitiile privind comunicarea actelor administrative din prezentul cod se aplica în mod corespunzator. Daca îi sunt necesare, autoritatea competenta din România poate solicita informatii suplimentare, fara a periclita data limita de comunicare indicata în cererea autoritatii solicitante.

(4) Imediat dupa efectuarea comunicarii, autoritatea competenta din România informeaza autoritatea solicitanta despre aceasta si despre data la care au fost comunicate actele destinatarului, prin certificarea corespunzatoare pe verso-ul celui de-al doilea exemplar al cererii de comunicare si transmiterea acestuia catre autoritatea solicitanta.

Art. 184

Recuperarea creantei si aplicarea masurilor asiguratorii

(1) La cererea autoritatii solicitante, autoritatea competenta din România procedeaza, potrivit dispozitiilor privind executarea creantelor fiscale din prezentul cod, la recuperarea creantelor care fac obiectul titlului executoriu transmis de autoritatea solicitanta, precum si la ducerea la îndeplinire, dupa caz, a masurilor asiguratorii.

(2) Autoritatea competenta din România va confirma în scris primirea cererii, în conditiile art. 182 alin. (2), putând solicita autoritatii solicitante completarea cererii în cazul în care nu sunt mentionate informatiile si elementele prevazute la art. 192.

(3) În aplicarea prevederilor alin. (1), orice creanta care face obiectul unei cereri de recuperare este considerata ca fiind o creanta fiscala în sensul prezentului cod, cu exceptia situatiilor în care sunt aplicabile dispozitiile art. 198. Sumele recuperate vor intra la distribuire împreuna cu creantele fiscale, dispozitiile art. 170 si 171 aplicându-se în mod corespunzator.

(4) Daca este cazul, autoritatea competenta din România va retine suma solicitata a fi recuperata din sumele cuvenite debitorului cu titlu de restituiri sau rambursari, dupa efectuarea compensarii în conditiile art. 116. Eventualele diferente urmeaza sa fie restituite debitorului sau sa fie recuperate de la acesta si transferate autoritatii solicitante, dupa caz.

Art. 185

Titlul executoriu

(1) Titlul transmis de autoritatea solicitanta, anexat la cererea de recuperare, reprezinta titlu executoriu în conformitate cu dispozitiile art. 141 alin. (2). În conditiile în care titlul executoriu anexat la cererea de recuperare nu contine elementele unui titlu executoriu necesar pentru recuperarea, potrivit prezentului cod, a creantelor fiscale, autoritatea competenta din România va aplica în mod corespunzator prevederile art. 141 alin. (1).

(2) În termen de 3 luni de la data primirii cererii, autoritatea prevazuta la art. 181 va finaliza formalitatile de emitere si transmitere a titlului executoriu. În cazul depasirii termenului de 3 luni, autoritatea competenta din România informeaza autoritatea solicitanta asupra motivelor care au determinat depasirea, în cel mai scurt timp si, în orice caz, în termen de 7 zile de la expirarea celor 3 luni.

(3) Recuperarea creantei se face în moneda nationala a României. Întregul cuantum al creantei recuperate se transfera, în moneda nationala a României, autoritatii solicitante în luna urmatoare datei la care s-a realizat recuperarea.

(4) Pentru creanta înscrisa în titlul executoriu, debitorul datoreaza dobânzi si penalitati de întârziere, începând cu ziua urmatoare datei comunicarii titlului executoriu catre debitor si pâna la data stingerii sumei datorate inclusiv. Dispozitiile prezentului cod privind stabilirea si calculul dobânzilor si penalitatilor de întârziere sunt aplicabile în mod corespunzator. Dobânzile si penalitatile de întârziere recuperate de autoritatea competenta din România se transfera autoritatii solicitante, în conditiile alin. (3).

(5) Autoritatea prevazuta la art. 181 informeaza în cel mai scurt timp autoritatea solicitanta despre cursul dat cererii de recuperare, astfel:

a) în cazul în care, în functie de circumstantele fiecarui caz, nu este posibila recuperarea integrala sau partiala a creantei ori ducerea la îndeplinire a unor masuri asiguratorii în termene rezonabile, autoritatea competenta din România informeaza autoritatea solicitanta, indicând motivele care au determinat aceasta situatie;

b) cel târziu la expirarea fiecarei perioade de 6 luni de la data confirmarii de primire a cererii, autoritatea prevazuta la art. 181 informeaza autoritatea solicitanta asupra situatiei sau rezultatului procedurii de recuperare ori de ducere la îndeplinire a unor masuri asiguratorii.

Art. 186

Modificarea ulterioara a creantei

(1) În situatia în care autoritatea competenta din România este informata de autoritatea solicitanta asupra modificarii în minus a cuantumului creantei a carei recuperare s-a solicitat, aceasta va continua actiunea pe care a întreprins-o pentru recuperare sau pentru ducerea la îndeplinire a unor masuri asiguratorii, cu limitarea actiunii la suma ramasa de recuperat. Daca, în momentul în care este informata asupra reducerii valorii creantei, autoritatea din România a recuperat deja o suma care depaseste valoarea ramasa de perceput, fara sa fi initiat procedura de transfer catre autoritatea solicitanta, autoritatea competenta prevazuta la art. 181 restituie suma perceputa în plus persoanei îndreptatite, potrivit legii.

(2) Daca autoritatea solicitanta informeaza asupra modificarii în plus a cuantumului creantei, prin transmiterea unei cereri suplimentare de recuperare sau de ducere la îndeplinire a unor masuri asiguratorii, autoritatea competenta din România va solutiona cererea suplimentara, în masura în care este posibil, împreuna cu cererea initiala. În situatia în care, tinând seama de stadiul de realizare a procedurii în curs, cererea suplimentara nu poate fi conexata cu cererea initiala, autoritatea competenta din România va da curs cererii suplimentare numai daca aceasta are ca obiect o creanta în valoare egala sau mai mare decât valoarea prevazuta la art. 203.

Art. 187

Posibilitatea de a refuza acordarea asistentei

(1) Autoritatea competenta din România nu este obligata:

a) sa acorde asistenta la recuperare, ori de câte ori executarea silita ar implica venituri si bunuri care, potrivit reglementarilor legale în vigoare, sunt exceptate de la executare silita;

b) sa acorde asistenta prevazuta la art. 182-186 , în cazul în care cererea initiala formulata pentru furnizare de informatii, pentru comunicare sau pentru recuperare vizeaza creante pentru care perioada dintre momentul în care titlul executoriu care permite recuperarea este emis în conformitate cu dispozitiile legale, reglementarile sau practicile administrative în vigoare în statul membru în care îsi are sediul autoritatea solicitanta si data cererii depaseste 5 ani. Cu toate acestea, în cazul în care creanta sau titlul face obiectul unei contestatii, termenul începe sa curga din momentul în care statul solicitant stabileste ca acestea nu mai pot fi contestate.

(2) Autoritatea competenta din România informeaza autoritatea solicitanta în legatura cu motivele refuzului de a nu acorda asistenta. Refuzul motivat este, de asemenea, comunicat Comisiei Europene.

Art. 188

Confidentialitatea asupra documentelor si informatiilor primite

Documentele si informatiile comunicate autoritatii competente din România pentru punerea în aplicare a prezentului capitol nu pot fi comunicate de catre aceasta decât:

a) persoanei fizice sau juridice vizate de cererea de asistenta;

b) persoanelor si autoritatilor însarcinate cu recuperarea creantelor, numai în scopul recuperarii;

c) autoritatilor judiciare sesizate în legatura cu cazurile referitoare la recuperarea creantelor.

Art. 189

Cheltuielile privind asistenta

(1) Cheltuielile pentru acordarea în România a asistentei privind furnizarea de informatii sau comunicarea prevazute de prezenta sectiune se suporta de autoritatea competenta din România.

(2) Cheltuielile efectuate de autoritatea competenta din România ca urmare a primirii unei cereri de recuperare a creantei sau de masuri asiguratorii sunt în sarcina debitorului. Dispozitiile art. 168 alin. (2) – (5) se aplica în mod corespunzator.

SECTIUNEA a 3-a
Asistenta pentru recuperarea într-un stat membru a creantelor stabilite prin titluri de creanta emise în România

Art. 190

Solicitarea de informatii

(1) În vederea recuperarii într-un alt stat membru a unei creante stabilite printr-un titlu de creanta emis în România, autoritatile competente prevazute la art. 181 vor solicita, în legatura cu o persoana fizica sau juridica dintr-un alt stat membru, orice informatii utile pentru recuperarea acestei creante, de la autoritatea competenta a statului membru, denumita în prezenta sectiune autoritate solicitata. Solicitarea priveste atât debitorul, cât si oricare alta persoana din acel stat membru, care este obligata la plata creantei potrivit prezentului cod sau care detine bunuri apartinând debitorului ori persoanei obligate la plata.

(2) În cererea de informatii se indica numele, adresa si orice alta informatie utila identificarii persoanelor prevazute la alin. (1), detinuta de autoritatea competenta din România, precum si tipul de creanta si valoarea creantei pentru care se formuleaza cererea.

(3) Cererea de informatii va contine, pe lânga elementele prevazute la alin. (2), semnatura persoanei împuternicite, precum si stampila autoritatii emitente.

(4) În masura în care acest lucru este posibil, cererea va fi transmisa prin mijloace electronice, caz în care nu mai sunt necesare semnatura si stampila prevazute la alin. (3). Cu toate acestea, în toate cazurile în care cererea se transmite prin mijloace electronice, aceasta va fi redactata în mod obligatoriu si în scris, în conditiile prevazute la alin. (3).

(5) Autoritatea competenta din România poate sa retraga în orice moment cererea de informatii pe care a transmis-o autoritatii solicitate. Decizia de retragere se comunica în scris autoritatii solicitate.

(6) Daca autoritatea competenta din România a adresat unei alte autoritati o cerere de informatii similara, va mentiona în cererea întocmita în conditiile prezentului articol si numele acestei din urma autoritati.

(7) Tinând seama de informatiile primite de la autoritatea solicitata, autoritatea competenta din România îi poate cere acesteia sa continue cercetarile. Cererea se face în scris, în termen de doua luni de la data comunicarii rezultatelor cercetarilor efectuate de autoritatea solicitata.

Art. 191

Comunicarea actelor emise în România

(1) În scopul recuperarii unei creante, precum si în scopul comunicarii oricarui act emis în România privind o creanta dintre cele prevazute la art. 180, inclusiv a deciziilor judiciare, în legatura cu o persoana fizica sau juridica careia, potrivit legii, trebuie sa i se comunice aceste acte, autoritatea prevazuta la art.181 va transmite autoritatii solicitate o cerere de comunicare, însotita de documentele pentru a caror comunicare se solicita asistenta. Cererea si documentele anexate se transmit în dublu exemplar.

(2) Cererea va cuprinde numele, adresa si orice alta informatie utila identificarii destinatarului, detinuta de autoritatea competenta din România, natura si obiectul actului sau deciziei care urmeaza sa fie comunicata si, daca este cazul, numele si adresa debitorului si creanta mentionata în act sau în decizie, precum si alte informatii utile.

(3) În cerere se va face trimitere la prevederile legale în vigoare privind procedura de contestare a creantei sau de recuperare a acesteia, ori de câte ori actul administrativ comunicat nu contine acest lucru.

(4) Cererea de comunicare va contine, pe lânga elementele prevazute la alin. (2), semnatura persoanelor împuternicite de autoritatea competenta din România, precum si stampila acestei autoritati.

(5) În situatia în care autoritatea solicitata cere autoritatii competente din România informatii suplimentare, aceasta va comunica toate informatiile suplimentare pe care le detine sau pe care le poate obtine potrivit legii.

Art. 192

Recuperarea creantelor stabilite în România

(1) Pentru recuperarea într-un alt stat membru a unei creante stabilite în România, autoritatea competenta prevazuta la art. 181 adreseaza autoritatii solicitate o cerere de recuperare sau de ducere la îndeplinire a unor masuri asiguratorii, însotita de exemplarul original sau de o copie certificata conforma a titlului care permite executarea, emis în România, si, dupa caz, de exemplarul original sau de o copie certificata conforma a altor documente necesare pentru recuperare sau privind instituirea masurilor asiguratorii.

(2) Autoritatea prevazuta la art. 181 nu poate formula o cerere de recuperare decât daca:

a) creanta sau titlul executoriu nu este contestat în România, cu exceptia cazurilor în care se aplica prevederile art. 198;

b) a realizat, potrivit dispozitiilor legale în vigoare în România, procedurile de recuperare în temeiul titlului executoriu, iar masurile luate nu au condus la plata integrala a creantei.

(3) Cererea de recuperare sau de masuri asiguratorii indica:

a) numele, adresa si orice alte informatii utile pentru identificarea persoanei în cauza si/sau a oricarei terte persoane care detine bunurile acesteia;

b) numele, adresa si orice alte informatii utile privind autoritatea competenta din România;

c) titlul care permite executarea creantei, emis în România, potrivit legii;

d) natura si cuantumul creantei, cu indicarea separata a creantei principale, majorarilor de întârziere, dobânzilor si celorlalte penalitati, amenzi si cheltuieli datorate, dupa caz. Cuantumul creantei va fi indicat atât în moneda nationala a României, cât si în moneda nationala a autoritatii solicitate, la cursul de schimb comunicat de Banca Nationala a României, valabil în ziua semnarii cererii;

e) data la care titlul a fost comunicat destinatarului de catre autoritatea din România si/sau de autoritatea solicitata;

f) data de la care si perioada în cursul careia este posibila executarea, în conformitate cu dispozitiile legale în vigoare din România;

g) orice alte informatii utile.

(4) Cererea de recuperare sau de masuri asiguratorii contine, de asemenea, o declaratie a autoritatii competente din România, prin care se confirma îndeplinirea conditiilor prevazute la alin. (2), precum si semnatura persoanelor împuternicite de autoritatea competenta si stampila acestei autoritati.

(5) În situatia în care autoritatea solicitata cere autoritatii competente din România sa completeze cererea de recuperare sau de masuri asiguratorii cu informatii suplimentare, aceasta va comunica autoritatii solicitate, imediat ce le obtine, orice informatii utile în legatura cu obiectul cererii de recuperare.

(6) Cererea de recuperare sau de masuri asiguratorii poate privi oricare dintre persoanele prevazute la art. 190 alin. (1).

Art. 193

Cheltuielile privind asistenta

(1) Cheltuielile pentru acordarea asistentei privind furnizarea de informatii sau comunicarea prevazute de prezenta sectiune se suporta de autoritatea solicitata.

(2) Cheltuielile efectuate de autoritatea solicitata ca urmare a primirii unei cereri de recuperare a creantei sau de masuri asiguratorii, transmisa de autoritatea competenta din România, sunt în sarcina debitorului, urmând ca autoritatea solicitata sa le recupereze de la acesta.

Art. 194

Imposibilitatea recuperarii

În cazul în care nu a fost posibila recuperarea integrala sau partiala a creantei ori ducerea la îndeplinire a unor masuri asiguratorii, tinând seama de informatiile comunicate de autoritatea solicitata, autoritatea competenta din România îi poate cere acesteia sa redeschida procedura de recuperare sau de ducere la îndeplinire a unor masuri asiguratorii. Cererea se face în scris, în termen de doua luni de la primirea comunicarii privind rezultatul procedurii.

Art. 194

Modificarea sau stingerea creantei

(1) În cazul în care valoarea creantei care face obiectul cererii de recuperare sau de masuri asiguratorii a fost modificata, autoritatea competenta din România informeaza de îndata autoritatea solicitata, în scris, si, daca este necesar, emite si comunica un nou titlu executoriu.

(2) În situatia în care valoarea creantei se modifica în plus, autoritatea competenta din România va adresa în cel mai scurt timp posibil autoritatii solicitate o cerere suplimentara de recuperare sau de masuri asiguratorii. Dispozitiile art. 192 alin. (3) lit. d) sunt aplicabile.

(3) Daca cererea de recuperare ori de masuri asiguratorii ramâne fara obiect ca urmare a încasarii creantei, a anularii ei sau din orice alt motiv, autoritatea competenta din România va informa de îndata autoritatea solicitata cu privire la acest lucru, în scris, pentru ca aceasta din urma sa înceteze actiunea întreprinsa.

Art. 196

Limba utilizata în procedura de asistenta

Cererile de asistenta întocmite în temeiul prezentei sectiuni, inclusiv titlul executoriu si celelalte documente anexate, vor fi însotite de traducerea în limba oficiala sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru în care se afla autoritatea solicitata ori într-o alta limba convenita cu autoritatea solicitata.

Art. 197

Formularistica

Modelul cererilor întocmite de autoritatile competente din România, în conditiile prezentei sectiuni, se aproba prin ordin al ministrului economiei si finantelor.

SECTIUNEA a 4-a
Dispozitii finale

Art. 198

Contestarea creantei sau a titlului executoriu

(1) Daca, în cursul procedurii de recuperare, creanta sau titlul care permite recuperarea sa, emis în statul membru în care se afla sediul autoritatii solicitante, este contestat de o persoana interesata, aceasta depune contestatia la instanta sau la autoritatea competenta pentru solutionarea contestatiilor din statul membru în care se afla sediul autoritatii solicitante, în conformitate cu dispozitiile legale în vigoare în statul respectiv. Autoritatea solicitanta notifica de îndata autoritatii solicitate aceasta actiune. Persoana interesata poate, de asemenea, sa notifice aceasta actiune autoritatii solicitate.

(2) De îndata ce autoritatea solicitata primeste notificarea prevazuta la alin. (1) fie din partea autoritatii solicitante, fie din partea persoanei interesate, ea suspenda procedura de executare si asteapta decizia instantei sau a autoritatii competente pentru solutionarea contestatiei, cu exceptia cazurilor în care autoritatea solicitanta formuleaza o cerere contrara, în conditiile alin. (3). În cazul în care considera necesar acest lucru, autoritatea solicitata poate dispune masuri asiguratorii pentru a garanta recuperarea, în masura în care dispozitiile legale sau reglementarile în vigoare în statul membru în care se afla sediul sau permit acest lucru pentru creante similare.

(3) În conformitate cu dispozitiile legale, reglementarile si cu practicile administrative în vigoare în statul membru în care îsi are sediul, autoritatea solicitanta poate cere autoritatii solicitate sa recupereze o creanta contestata, în masura în care dispozitiile legale, reglementarile si practicile administrative în vigoare în statul membru în care îsi are sediul autoritatea solicitata permit acest lucru; daca acest lucru nu este permis, autoritatea solicitata informeaza autoritatea solicitanta în cel mai scurt timp si în orice caz în termen de o luna de la primirea cererii de recuperare a unei creante contestate. Daca rezultatul contestatiei este favorabil persoanei interesate, autoritatea solicitanta trebuie sa ramburseze orice suma recuperata, precum si sa plateasca orice compensatie datorata, în conformitate cu legislatia în vigoare în statul membru în care îsi are sediul autoritatea solicitata.

(4) Orice actiune initiata în statul membru al autoritatii solicitate pentru rambursarea sumelor recuperate sau compensare, în ceea ce priveste recuperarea creantelor constatate în temeiul alin. (3), trebuie notificata autoritatii solicitante în scris de catre autoritatea solicitata, de îndata ce aceasta din urma este informata asupra actiunii în cauza. În masura în care este posibil, autoritatea solicitata implica autoritatea solicitanta în procedurile de regularizare a sumei de rambursat si a compensatiei datorate. Pe baza unei motivari scrise a autoritatii solicitate, autoritatea solicitanta transfera sumele rambursate si compensatia platita, în termen de doua luni de la primirea cererii.

(5) În cazul în care contestatia se refera la masurile de executare luate în statul membru în care se afla sediul autoritatii solicitate, contestatia este depusa în fata instantei sau a autoritatii competente pentru solutionarea contestatiilor din statul membru respectiv, în conformitate cu dispozitiile legale si cu reglementarile din acest stat.

(6) În cazul în care autoritatea competenta la care a fost depusa contestatia, în conformitate cu alin. (1), este un tribunal judiciar sau administrativ, decizia acestuia, daca este favorabila autoritatii solicitante si daca permite recuperarea creantei în statul membru în care se afla sediul autoritatii solicitante, constituie titlu executoriu, iar recuperarea creantei la care se refera cererea de asistenta se efectueaza pe baza acestei decizii.

Art. 199

Prescriptia dreptului de a cere executarea silita

(1) Prescriptia dreptului de a cere executarea silita opereaza în conformitate cu dispozitiile legale în vigoare în statul membru în care se afla sediul autoritatii solicitante.

(2) Actele de recuperare efectuate de autoritatea solicitata în conformitate cu cererea de asistenta, care, daca ar fi fost efectuate de autoritatea solicitanta ar fi avut drept efect suspendarea ori întreruperea termenului de prescriptie în conformitate cu dispozitiile legale în vigoare în statul membru în care se afla sediul autoritatii solicitante, sunt considerate, în ceea ce priveste acest efect, ca fiind realizate în statul membru respectiv.

Art. 200

Rambursarea cheltuielilor de recuperare

(1) Autoritatea solicitata va cere autoritatii solicitante rambursarea cheltuielilor de recuperare în urmatoarele situatii:

a) în situatia în care autoritatea solicitata a efectuat actiuni recunoscute ca fiind nejustificate din punctul de vedere al realitatii creantei sau al valabilitatii titlului emis de autoritatea solicitanta;

b) atunci când statul membru în care îsi are sediul autoritatea solicitata convine cu statul membru în care îsi are sediul autoritatea solicitanta asupra unor modalitati specifice de rambursare, în cazul în care recuperarea creantei pune probleme deosebite, implica cheltuieli foarte mari sau se înscrie în cadrul luptei împotriva crimei organizate. În aceasta situatie, autoritatea solicitata formuleaza o cerere motivata si anexeaza o estimare detaliata a costurilor cerute a fi rambursate de autoritatea solicitanta. Aceasta confirma în scris primirea cererii de rambursare în cel mai scurt timp si în orice caz în termen de 7 zile de la primire. În termen de doua luni de la data confirmarii de primire a cererii, autoritatea solicitanta anunta autoritatea solicitata daca si în ce masura accepta modalitatile de rambursare propuse. În cazul în care autoritatea solicitata si autoritatea solicitanta nu ajung la un acord, autoritatea solicitata va continua procedurile de recuperare prevazute de legislatia în vigoare în statul membru în care aceasta din urma îsi are sediul.

(2) În cazul în care recuperarea creantelor de catre autoritatile solicitate din celelalte state membre se face în conditiile alin. (1) lit. b), aprobarea costurilor cerute a fi rambursate se face de catre conducatorii autoritatilor competente prevazute la art. 181.

Art. 201

Transmiterea informatiilor pe cale electronica

(1) Toate informatiile comunicate în scris potrivit prezentului capitol sunt transmise, în masura în care este posibil, doar prin mijloace electronice, cu urmatoarele exceptii:

a) cererea de comunicare, precum si actul sau decizia a carei comunicare este solicitata;

b) cererile de recuperare sau de masuri asiguratorii si titlul executoriu ori un alt act care le însoteste.

(2) În conditii de reciprocitate, se poate conveni transmiterea/primirea pe cale electronica si a actelor prevazute la alin. (1).

(3) Prin transmitere pe cale electronica se întelege transmiterea prin intermediul unor echipamente electronice de prelucrare a datelor, inclusiv compresie digitala, prin cablu, radio, procedee optice sau orice alt procedeu electromagnetic.

(4) Autoritatile competente prevazute la art. 181, care prelucreaza informatiile primite conform prezentului capitol în baze de date electronice si fac schimb de astfel de informatii prin mijloace electronice, iau toate masurile necesare pentru pastrarea confidentialitatii acestor informatii si pentru ca orice transmitere pe cale electronica sa fie autorizata în mod corespunzator.

Art. 202

Biroul central si birourile de legatura

(1) În scopul transmiterii si/sau primirii pe cale electronica, în conditiile art. 201, a informatiilor privind acordarea asistentei potrivit prezentului capitol, se înfiinteaza Biroul central în conditiile prevazute prin ordin al ministrului economiei si finantelor.

(2) În scopul aplicarii prevederilor prezentului capitol, la nivelul fiecarei autoritati competente prevazute la art. 181, cu exceptia autoritatilor administratiei publice locale, se înfiinteaza birouri de legatura.

(3) Procedura de realizare a schimbului de informatii dintre autoritatile competente din România se aproba prin ordin comun al ministrului economiei si finantelor, al ministrului agriculturii, padurilor si dezvoltarii rurale si al ministrului  internelor si reformei administrative.

Art. 203

Conditii de admitere a cererii de asistenta

Cererea de asistenta poate viza fie o singura creanta, fie mai multe creante, cu conditia ca acestea sa fie în sarcina aceleiasi persoane. Nu se poate formula o cerere de asistenta daca valoarea totala a creantei sau creantelor este mai mica decât echivalentul în lei a 1.500 euro, la cursul de schimb comunicat de Banca Nationala a României din ziua semnarii cererii de recuperare.

Art. 204

Instructiuni de aplicare

În aplicarea prezentului capitol, ministrul finantelor publice emite instructiuni în conditiile legii.

TITLUL IX
Solutionarea contestatiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale

CAP. 1
Dreptul la contestatie

Art. 205

Posibilitatea de contestare

(1) Împotriva titlului de creanta, precum si împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestatie potrivit legii. Contestatia este o cale administrativa de atac si nu înlatura dreptul la actiune al celui care se considera lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în conditiile legii.

(2) Este îndreptatit la contestatie numai cel care considera ca a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.

(3) Baza de impunere si impozitul, taxa sau contributia stabilite prin decizie de impunere se contesta numai împreuna.

(4) Pot fi contestate în conditiile alin. (3) si deciziile de impunere prin care nu sunt stabilite impozite, taxe, contributii sau alte sume datorate bugetului general consolidat.

(5) În cazul deciziilor referitoare la baza de impunere, reglementate potrivit art. 89 alin. (1), contestatia se poate depune de orice persoana care participa la realizarea venitului.

(6) Bazele de impunere constatate separat într-o decizie referitoare la baza de impunere pot fi atacate numai prin contestarea acestei decizii.

Art. 206

Forma si continutul contestatiei

(1) Contestatia se formuleaza în scris si va cuprinde:

a) datele de identificare a contestatorului;

b) obiectul contestatiei;

c) motivele de fapt si de drept;

d) dovezile pe care se întemeiaza;

e) semnatura contestatorului sau a împuternicitului acestuia, precum si stampila în cazul persoanelor juridice. Dovada calitatii de împuternicit al contestatorului, persoana fizica sau juridica, se face potrivit legii.

(2) Obiectul contestatiei îl constituie numai sumele si masurile stabilite si înscrise de organul fiscal în titlul de creanta sau în actul administrativ fiscal atacat, cu exceptia contestatiei împotriva refuzului nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal.

(3) Contestatia se depune la organul fiscal, respectiv vamal, al carui act administrativ este atacat si nu este supusa taxelor de timbru.

Norme metodologice

Art. 207

Termenul de depunere a contestatiei

(1) Contestatia se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicarii actului administrativ fiscal, sub sanctiunea decaderii.

(2) În cazul în care competenta de solutionare nu apartine organului emitent al actului administrativ fiscal atacat, contestatia va fi înaintata de catre acesta, în termen de 5 zile de la înregistrare, organului de solutionare competent.

(3) În cazul în care contestatia este depusa la un organ fiscal necompetent, aceasta va fi înaintata, în termen de 5 zile de la data primirii, organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.

(4) Daca actul administrativ fiscal nu contine elementele prevazute la art. 43 alin. (2) lit. i), contestatia poate fi depusa, în termen de 3 luni de la data comunicarii actului administrativ fiscal, organului de solutionare competent.

Art. 208

Retragerea contestatiei

(1) Contestatia poate fi retrasa de contestator pâna la solutionarea acesteia. Organul de solutionare competent va comunica contestatorului decizia prin care se ia act de renuntarea la contestatie.

(2) Prin retragerea contestatiei nu se pierde dreptul de a se înainta o noua contestatie în interiorul termenului general de depunere a acesteia.

CAP. 2
Competenta de solutionare a contestatiilor. Decizia de solutionare

Art. 209

Organul competent

(1) Contestatiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, deciziilor pentru regularizarea situatiei emise în conformitate cu legislatia în materie vamala, a masurii de diminuare a pierderii fiscale stabilite prin dispozitie de masuri, se solutioneaza de catre:

a) structura specializata de solutionare a contestatiilor din cadrul directiilor generale ale finantelor publice judetene sau a municipiului Bucuresti, dupa caz, în a caror raza teritoriala îsi au domiciliul fiscal contestatarii, pentru contestatiile care au ca obiect impozite, taxe, contributii, datorie vamala, accesorii ale acestora, precum si masura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de pâna la 3 milioane lei;

b) structura specializata de solutionare a contestatiilor din cadrul directiei generale a finantelor publice judetene sau a municipiului Bucuresti, dupa caz, competenta conform art. 36 alin. (3) pentru administrarea contribuabililor nerezidenti care nu au pe teritoriul României un sediu permanent, pentru contestatiile formulate de acestia, ce au ca obiect impozite, taxe, contributii, datorie vamala, accesorii ale acestora, precum si masura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de pâna la 3 milioane lei;

c) Directia generala de solutionare a contestatiilor din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, pentru contestatiile care au ca obiect impozite, taxe, contributii, datorie vamala, accesoriile acestora, precum si masura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de 3 milioane lei sau mai mare, pentru contestatiile formulate de marii contribuabili, precum si cele formulate împotriva actelor enumerate în prezentul articol, emise de organele centrale cu atributii de inspectie fiscala, indiferent de cuantum.

(2) Contestatiile formulate împotriva altor acte administrative fiscale se solutioneaza de catre organele fiscale emitente.

(3) Contestatiile formulate de cei care se considera lezati de refuzul nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal se solutioneaza de catre organul ierarhic superior organului fiscal competent sa emita acel act.

(4) Contestatiile formulate împotriva actelor administrative fiscale emise de autoritatile administratiei publice locale, precum si de alte autoritati publice care, potrivit legii, administreaza creante fiscale se solutioneaza de catre aceste autoritati.

(5) Cuantumul sumelor prevazute la alin. (1) se actualizeaza prin hotarâre a Guvernului.

Norme metodologice

Art. 210

Decizia sau dispozitia de solutionare

(1) În solutionarea contestatiei, organul competent se pronunta prin decizie sau dispozitie, dupa caz.

(2) Decizia sau dispozitia emisa în solutionarea contestatiei este definitiva în sistemul cailor administrative de atac.

Norme metodologice

Art. 211

Forma si continutul deciziei de solutionare a contestatiei

(1) Decizia de solutionare a contestatiei se emite în forma scrisa si va cuprinde: preambulul, considerentele si dispozitivul.

(2) Preambulul cuprinde: denumirea organului învestit cu solutionarea, numele sau denumirea contestatorului, domiciliul fiscal al acestuia, numarul de înregistrare a contestatiei la organul de solutionare competent, obiectul cauzei, precum si sinteza sustinerilor partilor atunci când organul competent de solutionare a contestatiei nu este organul emitent al actului atacat.

(3) Considerentele cuprind motivele de fapt si de drept care au format convingerea organului de solutionare competent în emiterea deciziei.

(4) Dispozitivul cuprinde solutia pronuntata, calea de atac, termenul în care aceasta poate fi exercitata si instanta competenta.

(5) Decizia se semneaza de catre conducatorul directiei generale, directorul general al organului competent constituit la nivel central, conducatorul organului fiscal emitent al actului administrativ atacat sau de înlocuitorii acestora, dupa caz.

CAP. 3
Dispozitii procedurale

Art. 212

Introducerea altor persoane în procedura de solutionare

(1) Organul de solutionare competent poate introduce, din oficiu sau la cerere, în solutionarea contestatiei, dupa caz, alte persoane ale caror interese juridice de natura fiscala sunt afectate în urma emiterii deciziei de solutionare a contestatiei. Înainte de introducerea altor persoane, contestatorul va fi ascultat conform art. 9.

(2) Persoanele care participa la realizarea venitului în sensul art. 205 alin. (5) si nu au înaintat contestatie vor fi introduse din oficiu.

(3) Persoanei introduse în procedura de contestatie i se vor comunica toate cererile si declaratiile celorlalte parti. Aceasta persoana are drepturile si obligatiile partilor rezultate din raportul de drept fiscal ce formeaza obiectul contestatiei si are dreptul sa înainteze propriile sale cereri.

(4) Dispozitiile Codului de procedura civila referitoare la interventia fortata si voluntara sunt aplicabile.

Art. 213

Solutionarea contestatiei

(1) În solutionarea contestatiei organul competent va verifica motivele de fapt si de drept care au stat la baza emiterii actului administrativ fiscal. Analiza contestatiei se face în raport de sustinerile partilor, de dispozitiile legale invocate de acestea si de documentele existente la dosarul cauzei. Solutionarea contestatiei se face în limitele sesizarii.

(2) Organul de solutionare competent pentru lamurirea cauzei poate solicita punctul de vedere al directiilor de specialitate din minister sau al altor institutii si autoritati.

(3) Prin solutionarea contestatiei nu se poate crea o situatie mai grea contestatorului în propria cale de atac.

(4) Contestatorul, intervenientii sau împuternicitii acestora pot sa depuna probe noi în sustinerea cauzei. În aceasta situatie, organului fiscal emitent al actului administrativ fiscal atacat sau organului care a efectuat activitatea de control, dupa caz, i se va oferi posibilitatea sa se pronunte asupra acestora.

(5) Organul de solutionare competent se va pronunta mai întâi asupra exceptiilor de procedura si asupra celor de fond, iar când se constata ca acestea sunt întemeiate, nu se va mai proceda la analiza pe fond a cauzei.

Norme metodologice

Art. 214

Suspendarea procedurii de solutionare a contestatiei pe cale administrativa

(1) Organul de solutionare competent poate suspenda, prin decizie motivata, solutionarea cauzei atunci când:

a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenta indiciilor savârsirii unei infractiuni a carei constatare ar avea o înrâurire hotarâtoare asupra solutiei ce urmeaza sa fie data în procedura administrativa;

b) solutionarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenta sau inexistenta unui drept care face obiectul unei alte judecati.

(2) Organul de solutionare competent poate suspenda procedura, la cerere, daca sunt motive întemeiate. La aprobarea suspendarii, organul de solutionare competent va stabili si termenul pâna la care se suspenda procedura. Suspendarea poate fi solicitata o singura data.

(3) Procedura administrativa este reluata la încetarea motivului care a determinat suspendarea sau, dupa caz, la expirarea termenului stabilit de organul de solutionare competent potrivit alin. (2), indiferent daca motivul care a determinat suspendarea a încetat sau nu.

(4) Hotarârea definitiva a instantei penale prin care se solutioneaza actiunea civila este opozabila organelor fiscale competente pentru solutionarea contestatiei, cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civila.

Art. 215

Suspendarea executarii actului administrativ fiscal

(1) Introducerea contestatiei pe calea administrativa de atac nu suspenda executarea actului administrativ fiscal.

(2) Dispozitiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executarii actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile ulterioare. Instanta competenta poate suspenda executarea, daca se depune o cautiune de pâna la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al caror obiect nu este evaluabil în bani, o cautiune de pâna la 2.000 lei.

CAP. 4
Solutii asupra contestatiei

Art. 216

Solutii asupra contestatiei

(1) Prin decizie contestatia va putea fi admisa, în totalitate sau în parte, ori respinsa.

(2) În cazul admiterii contestatiei se decide, dupa caz, anularea totala sau partiala a actului atacat.

(3) Prin decizie se poate desfiinta total sau partial actul administrativ atacat, situatie în care urmeaza sa se încheie un nou act administrativ fiscal care va avea în vedere strict considerentele deciziei de solutionare.

(4) Prin decizie se poate suspenda solutionarea cauzei, în conditiile prevazute de art. 214.

Art. 217

Respingerea contestatiei pentru neîndeplinirea conditiilor procedurale

(1) Daca organul de solutionare competent constata neîndeplinirea unei conditii procedurale, contestatia va fi respinsa fara a se proceda la analiza pe fond a cauzei.

(2) Contestatia nu poate fi respinsa daca poarta o denumire gresita.

Art. 218

Comunicarea deciziei si calea de atac

(1) Decizia privind solutionarea contestatiei se comunica contestatorului, persoanelor introduse, în conditiile art. 44, precum si organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.

(2) Deciziile emise în solutionarea contestatiilor pot fi atacate de catre contestatar sau de catre persoanele introduse în procedura de solutionare a contestatiei potrivit art. 212, la instanta judecatoreasca de contencios administrativ competenta, în conditiile legii.

TITLUL X
Sanctiuni

Art. 219

Contraventii

(1) Constituie contraventii urmatoarele fapte:

a) nedepunerea la termenele prevazute de lege a declaratiilor de înregistrare fiscala sau de mentiuni;

b) neîndeplinirea la termen a obligatiilor de declarare prevazute de lege, a bunurilor si veniturilor impozabile sau, dupa caz, a impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume;

b1) abrogat.

c) nerespectarea obligatiilor prevazute la art. 56 si art. 57 alin. (2);

d) nerespectarea obligatiei prevazute la art. 105 alin. (8);

e) neducerea la îndeplinire a masurilor stabilite potrivit art. 79 alin. (2), art. 80 alin. (4) si  art. 105 alin. (9); (intra în vigoare la 30 zile dupa data publicarii)

f) nerespectarea obligatiilor prevazute la art. 53;

g) nerespectarea obligatiei înscrierii codului de identificare fiscala pe documente, potrivit art. 73;

h) nerespectarea de catre platitorii de salarii si venituri asimilate salariilor a obligatiilor privind completarea si pastrarea fiselor fiscale;

i) neîndeplinirea obligatiilor privind transmiterea la organul fiscal competent sau, dupa caz, la terte persoane a formularelor si documentelor prevazute de legea fiscala, altele decât declaratiile fiscale si declaratiile de înregistrare fiscala sau de mentiuni;

j) nerespectarea de catre banci a obligatiilor privind furnizarea informatiilor si a obligatiilor de decontare prevazute de prezentul cod;

k) nerespectarea obligatiilor ce-i revin tertului poprit, potrivit prezentului cod;

k) nerespectarea obligatiei de comunicare prevazute la art. 154 alin. (9);

m) refuzul debitorului supus executarii silite de a preda bunurile organului de executare spre a fi sechestrate sau de a le pune la dispozitie acestuia pentru a fi identificate si evaluate;

n) refuzul de a prezenta organului financiar-fiscal bunurile materiale supuse impozitelor, taxelor, contributiilor datorate bugetului general consolidat, în vederea stabilirii realitatii declaratiei fiscale;

o) neretinerea, potrivit legii, de catre platitorii obligatiilor fiscale, a sumelor reprezentând impozite si contributii cu retinere la sursa;

o) retinerea si nevarsarea în totalitate, de catre platitorii obligatiilor fiscale, a sumelor reprezentând impozite si contributii cu retinere la sursa, daca nu sunt savârsite în astfel de conditii încât, potrivit legii, sa fie considerate infractiuni;

r) refuzul de a îndeplini obligatia prevazuta la art. 52 alin. (1).

(2) Contraventiile prevazute la alin. (1) se sanctioneaza astfel (intra în vigoare la 30 zile dupa data publicarii):

a) cu amenda de la 6.000 lei la 8.000 lei, pentru persoanele fizice, si cu amenda de la 25.000 lei la 27.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul savârsirii faptelor prevazute la alin. (1) lit. c);

b) cu amenda de la 1.000 lei la 1.500 lei, pentru persoanele fizice, si cu amenda de la 5.000 lei la 7.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul savârsirii faptei prevazute la alin. (1) lit. d);

c) cu amenda de la 2.000 lei la 3.500 lei, pentru persoanele fizice, si cu amenda de la 12.000 lei la 14.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul savârsirii faptei prevazute la alin. (1) lit. e) si f);

d) cu amenda de la 500 lei la 1.000 lei, pentru persoanele fizice, si cu amenda de la 1.000 lei la 5.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul savârsirii faptelor prevazute la alin. (1) lit. a), b), g) – m);

e) cu amenda de la 1.000 lei la 1.500 lei, pentru persoanele fizice, si cu amenda de la 4.000 lei la 6.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul savârsirii faptelor prevazute la alin. (1) lit. n) – r), daca obligatiile fiscale sustrase la plata sunt de pâna la 50.000 lei inclusiv;

f) cu amenda de la 4.000 lei la 6.000 lei, pentru persoanele fizice, si cu amenda de la 12.000 lei la 14.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul savârsirii faptelor prevazute la alin. (1) lit. n) – r), daca obligatiile fiscale sustrase la plata sunt cuprinse între 50.000 lei si 100.000 lei inclusiv;

g) cu amenda de la 6.000 lei la 8.000 lei, pentru persoanele fizice, si cu amenda de la 25.000 lei la 27.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul savârsirii faptelor prevazute la alin. (1) lit. n) – r), daca obligatiile fiscale sustrase la plata sunt mai mari de 100.000 lei;

h) abrogat.

(3) În cazul persoanelor fizice nedepunerea la termenele prevazute de lege a declaratiilor de venit constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 10 lei la 100 lei.

(4) În cazul asocierilor si al altor entitati fara personalitate juridica, contraventiile prevazute la alin. (1) se sanctioneaza cu amenda prevazuta pentru persoanele fizice.

(5) Nedepunerea la termen a declaratiilor fiscale pentru obligatiile datorate bugetelor locale se sanctioneaza potrivit Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare.

(6) Sumele încasate în conditiile prezentului titlu se fac venit la bugetul de stat sau bugetele locale, dupa caz.

Art. 2191

Contraventii în cazul declaratiilor recapitulative

(1) Constituie contraventie nedepunerea la termenele prevazute de lege a declaratiilor recapitulative reglementate la titlul VI din Legea nr. 571/2003, cu modificarile ?i completarile ulterioare, sau depunerea de astfel de declaratii cu sume incorecte ori incomplete.

(2) Fapta prevazuta la alin. (1) se sanctioneaza cu amenda de 2% din suma totala a achizitiilor/livrarilor intracomunitare de bunuri nedeclarate sau, dupa caz, din diferentele nedeclarate rezultate ca urmare a declaratiilor incorecte ori incomplete.

(3) Nu se sanctioneaza contraventional persoanele care corecteaza declaratiile recapitulative pâna la împlinirea termenului legal de depunere a acestora.

(4) Nu se sanctioneaza contraventional persoanele care, ulterior termenului legal de depunere, corecteaza declara?iile ca urmare a unui fapt neimputabil persoanei impozabile.

(5) Amenda prevazuta la alin. (2) se reduce cu 50% în situatia în care persoana impozabila corecteaza declaratia recapitulativa pâna la termenul legal de depunere a urmatoarei declaratii recapitulative.

(6) Dispozitiile art. 221 alin. (1) ?i (5) se aplica în mod corespunzator.

NOTA: OUG 34/2009 prevede:

Art. 34. — (1) Prevederile art. 219 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, se aplica faptelor constatate dupa data intrarii în vigoare a prezentei ordonante de urgenta.

(2) În cazul declaratiilor recapitulative cu termene de depunere anterioare intrarii în vigoare a prezentei ordonan?e de urgenta, dispozitiile art. 12 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraven?iilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, se aplica în mod corespunzator.

(3) Nu se sanctioneaza contraventional persoanele care corecteaza, în termen de 30 de zile de la data intrarii în vigoare a prezentei ordonante de urgen?a, declaratiile recapitulative cu termene de depunere anterioare intrarii în vigoare a prezentei ordonante de urgenta.

Art. 2192

Contraventii si sanctiuni la regimul «Registrului operatorilor intracomunitari»

(1) Constituie contraventie efectuarea de operatiuni intracomunitare de catre persoanele care au obligatia înscrierii în Registrul operatorilor intracomunitari fara a fi înscrise, conform legii, în acest registru.

(2) Contraventia pentru fapta prevazuta la alin. (1) se sanctioneaza cu amenda de la 1.000 lei la 5.000 lei.

Art. 220

Contraventii si sanctiuni la regimul produselor accizabile

(1) Constituie contraventii urmatoarele fapte:

a) detinerea de produse accizabile în afara regimului suspensiv, care nu au fost introduse în sistemul de accizare conform titlului VII din Codul fiscal;

b) neanuntarea autoritatii fiscale competente, în termenul legal, despre modificarile aduse datelor initiale avute în vedere la eliberarea autorizatiei;

c) detinerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcarii, potrivit titlului VII din Codul fiscal, fara a fi marcate sau marcate necorespunzator ori cu marcaje false sub limitele prevazute la art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare;

d) nerespectarea programului de lucru al antrepozitului fiscal de productie de alcool etilic si de distilate, asa cum a fost aprobat de autoritatea fiscala competenta;

e) practicarea, cu exceptia situatiilor prevazute de lege, de catre producatori, importatori sau de catre persoane care comercializeaza, sub orice forma, de preturi de vânzare mai mici decât costurile ocazionate de producerea, importul sau desfacerea produselor vândute, la care se adauga acciza si taxa pe valoarea adaugata, daca fapta nu a fost savârsita astfel încât sa constituie infractiune;

f) neînscrierea distincta în facturi a valorii accizelor sau a impozitului la titeiul si gazele naturale din productia interna, în cazurile prevazute la titlul VII din Codul fiscal;

g) neutilizarea documentelor fiscale prevazute de titlul VII din Codul fiscal;

h) neefectuarea, prin unitati bancare, a decontarilor între furnizori si cumparatori, ca persoane juridice, de produse accizabile;

i) amplasarea mijloacelor de masurare a productiei si a concentratiei de alcool si distilate în alte locuri decât cele prevazute expres în titlul VIII din Codul fiscal sau deteriorarea sigiliilor aplicate de catre supraveghetorul fiscal si nesesizarea organului fiscal în cazul deteriorarii lor;

j) nesolicitarea desemnarii supraveghetorului fiscal în vederea desigilarii cisternelor sau recipientelor în care se transporta alcoolul si distilatele în vrac;

k) transportul de produse accizabile care nu sunt însotite de documentul administrativ de însotire a marfii – DAI – prevazut la titlul VII din Codul fiscal sau pentru care documentul este completat cu date incorecte ori incomplete referitoare la cantitate, cod NC sau mijlocul de transport, precum si transportul de produse accizabile efectuat prin cisterne ori recipiente care nu poarta sigiliile supraveghetorului fiscal ori au sigilii deteriorate; (intra în vigoare începând cu 1 aprilie 2008)

l) fabricarea de alcool sanitar de catre alte persoane decât antrepozitarii autorizati pentru productie de alcool etilic;

m) comercializarea în vrac, pe piata interna, a alcoolului sanitar;

n) circulatia si comercializarea în vrac a alcoolului etilic rafinat si a distilatelor în alte scopuri decât cele expres prevazute în titlul VIII din Codul fiscal;

o) neevidentierea corecta în registrul special a cantitatilor de alcool si distilate importate în vrac;

p) neevidentierea la organele fiscale teritoriale a situatiilor privind modul de valorificare a alcoolului si distilatelor;

q) nesolicitarea organului fiscal teritorial în vederea desigilarii instalatiilor de fabricatie, precum si neevidentierea în registrul destinat acestui scop a informatiilor privind capacitatile reale de distilare, data si ora sigilarii si desigilarii cazanelor sau a celorlalte instalatii de fabricatie a tuicii si a rachiurilor de fructe;

r) comercializarea, la preturi mai mari decât preturile maxime de vânzare cu amanuntul declarate, a produselor pentru care s-au stabilit astfel de preturi;

s) comercializarea produselor ce nu se regasesc în listele cuprinzând preturile maxime de vânzare cu amanuntul declarate de catre operatorii economici producatori si importatori;

s) refuzul operatorilor economici producatori de tigarete de a prelua si de a distruge, în conditiile prevazute de lege, cantitatile de produse din tutun confiscate;

t) *** Abrogat;

t) comercializarea în vrac si utilizarea ca materie prima, pentru fabricarea bauturilor alcoolice, a alcoolului etilic si a distilatelor cu concentratia alcoolica sub 96,0% în volum;

u) desfasurarea activitatilor de distribuire si comercializare angro a bauturilor alcoolice si produselor din tutun fara îndeplinirea conditiilor prevazute de art. 2441 alin. (1) din Legea nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare;

v) comercializarea, prin pompele statiilor de distributie, a altor uleiuri minerale decât cele din categoria gazelor petroliere lichefiate, benzinelor si motorinelor auto, precum si a petrolului lampant, care corespund standardelor nationale de calitate;

x) functionarea instalatiilor de producere alcool etilic si de distilate, fara program aprobat;

y) comercializarea produselor accizabile într-un antrepozit fiscal în perioada în care autorizatia a fost suspendata, revocata sau anulata, fara acordul autoritatii fiscale competente pentru valorificarea stocurilor de produse, acordat în conditiile prevazute de lege, precum si nerespectarea prevederilor art. 178 alin. (3) din Codul fiscal. (intra în vigoare începând cu 1 aprilie 2008)

(2) Contraventiile prevazute la alin. (1) se sanctioneaza cu amenda de la 20.000 lei (RON) la 100.000 lei (RON), precum si cu:

a) confiscarea produselor, iar în situatia în care acestea au fost vândute, confiscarea sumelor rezultate din aceasta vânzare, în cazurile prevazute la alin. (1) lit. a), c), k), l), m), n), v), x) si y);

b) confiscarea cisternelor, recipientelor si a mijloacelor de transport utilizate în transportul produselor accizabile, în cazul prevazut la alin. (1) lit. k); (intra în vigoare începând cu 1 aprilie 2008)

c) oprirea activitatii de comercializare a produselor accizabile pe o perioada de 1 – 3 luni, în cazul comerciantilor în sistem angro sau cu amanuntul, pentru situatiile prevazute la alin. (1) lit. c), m), u) si v);

d) oprirea activitatii de productie a produselor accizabile prin sigilarea instalatiei, în cazul producatorilor, pentru situatiile prevazute la alin. (1) lit. d), i), l), n) si x).

(21) Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 1.000 lei la 3.000 lei urmatoarele fapte:

a) netransmiterea în termenul legal a documentului administrativ de însotire a marfii catre autoritatea fiscala competenta, la momentul expedierii produselor accizabile în regim suspensiv;

b) primirea produselor accizabile fara prezentarea documentului administrativ de însotire a marfii la destinatie, cu exceptia cazului în care prin lege se prevede altfel.

(22) Fapta prevazuta la art. 20669 alin. (7) din Codul fiscal se sanctioneaza cu amenda de la 20.000 lei la 50.000 lei, confiscarea sumelor rezultate din vânzare si revocarea atestatului.

(3) Autoritatea fiscala competenta suspenda, la propunerea organului de control, autorizatia de antrepozit fiscal pentru situatiile prevazute la alin. (1) lit. d), i), m), n), t) si x).

Art. 221

Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor

(1) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de catre organele fiscale competente.

(2) Sanctiunile contraventionale prevazute la art. 219 – art. 220 se aplica, dupa caz, persoanelor fizice sau persoanelor juridice. În cazul asocierilor si al altor entitati fara personalitate juridica, sanctiunile se aplica reprezentantilor acestora.

(3) Constatarea si sanctionarea faptelor ce constituie contraventie potrivit art. 220 se fac de personalul de specialitate din cadrul Ministerului Economiei si Finantelor si al unitatilor sale teritoriale, cu exceptia sanctiunii privind suspendarea autorizatiei de antrepozit fiscal, care se dispune de autoritatea fiscala competenta, la propunerea organului de control.

(4) Contraventiile prevazute la art. 219 alin. (1) lit. b) se aplica pentru faptele constatate dupa data intrarii în vigoare a prezentului cod.

(5) În cazul aplicarii sanctiunii amenzii potrivit art. 219 si art. 220, contribuabilul are posibilitatea achitarii în termen de 48 de ore a jumatate din minimul amenzii prevazute în prezentul cod, agentul constatator facând mentiune despre aceasta posibilitate în procesul-verbal de constatare si sanctionare contraventionala.

Reproducem mai jos prevederile art. 1 si art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 93/2009

“ART. 1

(1) Prin derogare de la dispozitiile art. 221 alin. (3) teza I din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru constatarea si sanctionarea contraventiei prevazute de art. 220 alin. (1) lit. k) din aceeasi ordonanta, controlul asupra mijloacelor de transport se efectueaza de catre echipe mixte alcatuite din personalul de specialitate din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala si unitatile sale subordonate si personalul anume desemnat din cadrul Politiei Române.

(2) La solicitarea personalului anume desemnat din cadrul Politiei Române, care face parte din echipa mixta prevazuta la alin. (1), personalul de specialitate din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala si unitatile sale subordonate are obligatia de a efectua controlul de specialitate prevazut la alin. (1).

(3) Personalul anume desemnat din cadrul Politiei Române care face parte din echipa mixta prevazuta la alin. (1) va opri în trafic mijloacele de transport marfa, în vederea efectuarii controlului de specialitate, din oficiu sau la solicitarea personalului de specialitate din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala si unitatile sale subordonate.

(4) Constatarea contraventiei prevazute de art. 220 alin. (1) lit. k) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si aplicarea sanctiunilor stabilite prin dispozitiile art. 220 alin. (2) din acelasi act normativ se fac de catre personalul de specialitate din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala si unitatile sale subordonate.”

“ART. 3

(1) Veniturile rezultate din valorificarea bunurilor confiscate si ca urmare a aplicarii sanctiunilor potrivit art. 1 si art. 2 constituie venituri la bugetul de stat. Din aceste venituri se retine o cota de 15% care se constituie într-un fond de premiere la dispozitia ministrului administratiei si internelor si a ministrului finantelor publice, în cote egale.

(2) Ministerul Administratiei si Internelor si Ministerul Finantelor Publice vor emite ordine în aplicarea dispozitiilor art. 1 si art. 3 alin. (1).”

Art. 222

Actualizarea sumei amenzilor

Limitele amenzilor contraventionale prevazute în prezentul cod pot fi actualizate anual, în functie de evolutia ratei inflatiei, prin hotarâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Economiei si Finantelor.

Art. 223

Dispozitii aplicabile

Dispozitiile prezentului titlu se completeaza cu dispozitiile legale referitoare la regimul juridic al contraventiilor.

TITLUL XI
Dispozitii tranzitorii si finale

Art. 224

Dispozitii privind regimul vamal

Neplata la termenul legal a impozitelor, taxelor sau altor sume ce se datoreaza, potrivit legii, în vama atrage interzicerea efectuarii altor operatiuni de vamuire pâna la stingerea integrala a acestora.

Art. 225

Dispozitii privind stoparea ajutorului de stat

(1) Stoparea acordarii ajutoarelor de stat se realizeaza, de drept, prin:

a) emiterea unei decizii a Consiliului Concurentei în acest sens;

b) emiterea unei decizii de catre furnizorul ajutorului de stat ca urmare a exercitarii activitatii de supraveghere, când constata incompatibilitatea între ajutoarele de stat acordate si dispozitiile Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, republicata1, precum si ale actelor normative emise în aplicarea acesteia.

(2) Deciziile emise în conditiile alin. (1) trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente:

a) denumirea operatorului economic si datele de identificare a acestuia;

b) modalitatea de acordare a ajutorului de stat;

c) data la care se realizeaza stoparea.

————————————

1) Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 744 din 16 august 2005, a fost abrogata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 117/2006 privind procedurile nationale în domeniul ajutorului de stat, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.042 din 28 decembrie 2006.

Art. 226

Dispozitii privind recuperarea ajutorului de stat ilegal sau interzis

(1) Deciziile Consiliului Concurentei, precum si deciziile furnizorilor de ajutor de stat prin care se dispune recuperarea unui ajutor de stat ilegal sau interzis constituie titlu executoriu. Dispozitiile art. 141 alin. (6) – (9) se aplica în mod corespunzator.

(2) Recuperarea ajutoarelor de stat dispusa potrivit alin. (1) se realizeaza de catre unitatile teritoriale ale Ministerului Economiei si Finantelor – Agentia Nationala de Administrare Fiscala, respectiv de compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale, potrivit Codului de procedura fiscala, cu exceptia Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Statului, care va aplica propria procedura de recuperare.

(3) Pentru sumele reprezentând ajutoare de stat de recuperat se datoreaza dobânda de la data la care ajutorul de stat a fost pus la dispozitie beneficiarului si pâna la recuperarea sa.

(4) Nivelul dobânzii aferente sumelor de recuperat cu titlu de ajutor de stat ilegal sau interzis va fi stabilit anual prin hotarâre a Guvernului.

(5) Sumele recuperate reprezentând ajutoare de stat ilegale sau interzise se fac venit la bugetul de stat sau bugetele locale, dupa caz.

Art. 227

Dispozitii privind functionarii publici din cadrul organelor fiscale

(1) În exercitarea atributiilor de serviciu functionarii publici din cadrul organelor fiscale sunt învestiti cu exercitiul autoritatii publice si beneficiaza de protectie potrivit legii.

(2) Statul si unitatile administrativ-teritoriale raspund patrimonial pentru prejudiciile cauzate contribuabilului de functionarii publici din cadrul organelor fiscale, în exercitarea atributiilor de serviciu.

(3) Abrogat.

(4) Ministerul Economiei si Finantelor si unitatile administrativ-teritoriale constituie lunar fonduri pentru acordarea de stimulente personalului din aparatul propriu al Ministerului Economiei si Finantelor si al Agentiei Nationale de Administrare Fiscala si din unitatile subordonate, respectiv compartimentelor de specialitate cu atributii în administrarea creantelor fiscale locale, dupa caz, prin retinerea unei cote de 15% din:

a) sumele reprezentând valoarea creantelor fiscale stinse prin executare silita, potrivit prevederilor prezentului cod;

b) sumele încasate în cadrul procedurii insolventei;

c) sumele reprezentând impozite, taxe si contributii stabilite suplimentar ca urmare a inspectiei fiscale, stinse prin încasare sau compensare;

d) sumele reprezentând obligatii fiscale accesorii stabilite de organele fiscale, stinse prin încasare sau compensare;

e) sumele reprezentând valoarea amenzilor stinse prin încasare sau compensare;

f) sumele reprezentând valoarea bunurilor confiscate si valorificate.

(5) Agentia Nationala de Administrare Fiscala poate retine, în conditiile legii, o cota de 75% din tarifele încasate în conditiile art. 42 alin. (9), pentru constituirea unui fond de stimulare a personalului din aparatul propriu si al unitatilor subordonate.

(6) Aprobarea stimulentelor în cazul unitatilor administrativ-teritoriale se face de catre ordonatorul de credite, la propunerea conducatorului compartimentului de specialitate.

(7) Sistemul de acordare a stimulentelor pentru personalul din aparatul propriu al Ministerului Economiei si Finantelor si al Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, precum si din unitatile subordonate va fi stabilit similar sistemului de salarizare pentru personalul bugetar si va fi aprobat prin ordin al ministrului economiei si finantelor, la propunerea presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala. Pâna la data aprobarii ordinului, reglementarile privind distribuirea fondului de stimulente ramân aplicabile.

(8) Plata stimulentelor aprobate se face în cursul lunii curente pentru luna precedenta.

(9) Sumele ramase neutilizate la sfârsitul lunii, respectiv al anului, din fondul de stimulare constituit în conditiile alineatelor precedente se reporteaza lunar si anual, urmând sa fie utilizate în acelasi scop.

(10) Din fondurile prevazute la alin. (4) si (5), Agentia Nationala de Administrare Fiscala poate finanta urmatoarele cheltuieli:

a) cheltuieli pentru finalizarea obiectivelor de investitii în derulare – constructii-montaj, cuprinse în bugetul de cheltuieli al Agentiei Nationale de Administrare Fiscala si în bugetele unitatilor subordonate;

b) cheltuieli cu amenajarea unor sedii ale Agentiei Nationale de Administrare Fiscala si a unitatilor subordonate;

c) cheltuieli pentru dotari independente si achizitii de sedii ale Agentiei Nationale de Administrare Fiscala si ale unitatilor subordonate, inclusiv pentru dotari de tehnologia informatiei si comunicatii;

d) cheltuieli materiale si cheltuieli cu prestari de servicii, necesare îmbunatatirii activitatii Agentiei Nationale de Administrare Fiscala si a unitatilor subordonate.

(11) Aplicarea alin. (10) se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificarile ulterioare.

Art. 228

Acte normative de aplicare

(1) În aplicarea prezentului cod, Guvernul adopta norme metodologice de aplicare, în termen de 30 de zile de la data publicarii în Monitorul Oficial al României, Partea I, a legii de aprobare a prezentei ordonante.

(2) Formularele necesare si instructiunile de utilizare a acestora privind administrarea creantelor fiscale se aproba prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala. (intra în vigoare la 1 ianuarie 2008)

(21) Pentru aplicarea Codului de procedura fiscala, presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscala poate emite ordine.

(3)  Formularele  necesare  si  instructiunile  de  utilizare  a acestora, pentru administrarea impozitelor si taxelor locale, se aproba prin ordin comun al ministrului internelor si reformei administrative si ministrului economiei si finantelor.

(4) Formularele necesare si instructiunile de utilizare a acestora, privind realizarea creantelor bugetului general consolidat administrate de alte organe, se aproba prin  al ministrului de resort sau al conducatorului institutiei publice, dupa caz.

(5) În aplicarea dispozitiilor art. 225 si 226, Ministerul Economiei si Finantelor va emite instructiuni de aplicare, aprobate prin ordin al ministrului economiei si finantelor.

Art. 229

Scutirea organelor fiscale de plata taxelor

Organele fiscale sunt scutite de taxe, tarife, comisioane sau cautiuni pentru cererile, actiunile si orice alte masuri pe care le îndeplinesc în vederea administrarii creantelor fiscale, cu exceptia celor privind comunicarea actului administrativ fiscal.

Art. 230

Înscrierea creantelor la Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare

Pentru creantele fiscale administrate de catre Ministerul Economiei si Finantelor, acesta este autorizat ca operator care, prin unitatile sale teritoriale, ca agenti împuterniciti, sa înscrie creante cuprinse în titluri executorii la Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare.

Art. 231

Dispozitii privind termenele

Termenele în curs la data intrarii în vigoare a prezentului cod se calculeaza dupa normele legale în vigoare la data când au început sa curga.

Art. 232

Confiscari

(1) Confiscarile dispuse potrivit legii se duc la îndeplinire de catre organele care au dispus confiscarea. Confiscarile dispuse de procurori sau de instantele de judecata se duc la îndeplinire de catre Ministerul Economiei si Finantelor, Ministerul Administratiei si Internelor sau, dupa caz, de catre alte autoritati publice abilitate de lege, prin organele competente, stabilite prin ordin comun al conducatorilor institutiilor în cauza, iar valorificarea se face de organele competente ale Ministerului Economiei si Finantelor, conform legii.

(2) În situatia în care confiscarile dispuse de procurori sau de instantele de judecata privesc sume exprimate în moneda straina, sumele se vor converti în lei la cursul de schimb comunicat de Banca Nationala a României, valabil la data ramânerii definitive a masurii confiscarii.

(3) Sumele confiscate, precum si cele realizate din valorificarea bunurilor confiscate, mai putin cheltuielile impuse de ducerea la îndeplinire si de valorificare, se fac venit la bugetul de stat sau bugetele locale, dupa caz, conform legii.

Art. 233

Constatarea faptelor ce pot constitui infractiuni

Constatarea faptelor ce pot constitui infractiuni în conditiile art. 2961 din Legea nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, este de competenta organelor fiscale din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala. Procesul-verbal întocmit constituie mijloc de proba în conditiile art. 214 din Codul de procedura penala.

Art. 2331

Colaborarea cu organele de urmarire penala

(1) În situatia în care sunt date sau indicii temeinice cu privire la pregatirea sau savârsirea unor infractiuni ce vizeaza bunuri prevazute la art. 135 alin. (4) din Legea nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, ce intra în sfera de aplicare a accizei, organele de urmarire penala pot efectua activitati de constatare, cercetare si conservare de probe.

(2) În situatia prevazuta la alin. (1) organele de urmarire penala solicita de îndata organelor cu atributii de control din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala efectuarea de verificari fiscale conform obiectivelor stabilite.

(3) La solicitarea organelor de urmarire penala, când exista pericol de disparitie a unor mijloace de proba sau de schimbare a unei situatii de fapt si este necesara lamurirea urgenta a unor fapte sau împrejurari ale cauzei, personalul desemnat din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala efectueaza verificari fiscale.

(4) În cazuri temeinic justificate, dupa începerea urmaririi penale, cu avizul procurorului, poate fi solicitata Agentiei Nationale de Administrare Fiscala efectuarea de verificari fiscale, conform obiectivelor stabilite.

(5) Rezultatul verificarilor prevazute la alin. (2)—(4) se consemneaza în procese-verbale, care constituie mijloace de proba. Procesele-verbale nu constituie titlu de creanta fiscala în întelesul art. 110.

Art. 234

Dispozitii procedurale privind înregistrarea în cazul unor activitati cu produse accizabile

(1) Înregistrarea prevazuta la art. 2441 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, se face prin depunerea la organul fiscal competent a unei cereri de înregistrare.

(2) Pe baza cererii de înregistrare organul fiscal competent elibereaza un atestat care da dreptul titularului sa distribuie si sa comercializeze angro bauturi alcoolice si produse din tutun.

(3) Organul fiscal competent va elibera atestatul numai daca sunt îndeplinite toate conditiile prevazute la art. 2441 alin. (1) din Legea nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare.

(4) Organul fiscal emitent va revoca atestatul ori de câte ori constata neîndeplinirea uneia dintre conditiile prevazute la art. 2441 alin. (1) din Legea nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare.

(5) Prin derogare de la dispozitiile legale privind folosirea antrepozitelor fiscale, la cererea antrepozitarului autorizat pentru productia si îmbutelierea produsului bere, comisia competenta pentru autorizarea antrepozitelor fiscale poate aproba, prin decizie, utilizarea instalatiilor de îmbuteliere a produsului bere si pentru îmbutelierea bauturilor racoritoare si a apei plate. Celelalte prevederi privind regimul de antrepozitare fiscala sunt aplicabile în mod corespunzator.

(6) Prin decizie, comisia poate stabili conditiile de utilizare a instalatiilor.

Art. 235

Dispozitii tranzitorii privind înregistrarea fiscala

(1) Persoanele prevazute la art. 72 alin. (4), care sunt deja înregistrate, au obligatia de a depune declaratia de înregistrare fiscala în termen de 30 de zile de la data intrarii în vigoare a prezentului cod.

(2) Codurile de identificare fiscala si certificatele de înregistrare fiscala atribuite anterior intrarii în vigoare a prezentului cod ramân valabile.

(3) Persoanele înregistrate în registrul contribuabililor la data intrarii în vigoare a prezentului cod, al caror domiciliu fiscal difera de sediul social, în cazul persoanelor juridice, sau de domiciliu, în cazul persoanelor fizice, dupa caz, au obligatia de a depune declaratia de înregistrare fiscala în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului cod. În caz contrar se considera valabil ca domiciliu fiscal ultimul domiciliu sau sediu declarat.

Art. 236

Dispozitii tranzitorii privind solutionarea cererilor de rambursare a taxei pe valoarea adaugata

Cererile de rambursare a taxei pe valoarea adaugata, depuse potrivit legii privind taxa pe valoarea adaugata si nesolutionate pâna la data intrarii în vigoare a prezentului cod, se solutioneaza potrivit reglementarilor în temeiul carora au fost depuse.

Art. 237

Dispozitii tranzitorii privind inspectia fiscala

Inspectiile fiscale începute înainte de data intrarii în vigoare a prezentului cod se vor continua potrivit procedurii existente la data când au fost începute. În aceste conditii, masurile dispuse prin procesul-verbal de control au valoare de act administrativ fiscal.

Art. 238

Dispozitii tranzitorii privind solutionarea contestatiilor

(1) Contestatiile depuse înainte de data intrarii în vigoare a prezentului cod se solutioneaza potrivit procedurii administrativ-jurisdictionale existente la data depunerii contestatiei.

(2) În situatia contestatiilor aflate în curs de solutionare formulate împotriva actelor de control prin care au fost reverificate aceeasi perioada si acelasi tip de obligatie fiscala si pentru care din instrumentarea cauzelor penale de catre organele competente nu rezulta existenta prejudiciului, se vor mentine obligatiile stabilite anterior.

Art. 240

Dispozitii tranzitorii privind executarea silita

Executarile silite, în curs la data intrarii în vigoare a prezentului cod, se continua potrivit dispozitiilor acestuia, actele îndeplinite anterior ramânând valabile.

Art. 240

Intrarea în vigoare

Prezentul cod intra în vigoare la data de 1 ianuarie 2004. Dispozitiile titlului X “Sanctiuni” intra în vigoare la data de 10 ianuarie 2004.

Art. 241

Conflictul temporal al actelor normative

Reglementarile emise în temeiul ordonantelor si ordonantelor de urgenta prevazute la art. 242 ramân aplicabile pâna la data aprobarii actelor normative de aplicare a prezentului cod, prevazute la art. 228, în masura în care nu contravin prevederilor acestuia.

Norme metodologice

Art. 242

Abrogari

La data intrarii în vigoare a prezentului cod se abroga:

a) Ordonanta Guvernului nr. 82/1998 privind înregistrarea fiscala a platitorilor de impozite si taxe, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 712 din 1 octombrie 2002, cu modificarile si completarile ulterioare;

b) Ordonanta Guvernului nr. 68/1997 privind procedura de întocmire si depunere a declaratiilor de impozite si taxe, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 24 martie 1999, cu modificarile si completarile ulterioare;

c) Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creantelor bugetare, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 14 august 2003, cu modificarile si completarile ulterioare;

d) Ordonanta Guvernului nr. 70/1997 privind controlul fiscal, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 30 august 1997, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 64/1999, cu modificarile si completarile ulterioare;

e) Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind solutionarea contestatiilor împotriva masurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Economiei si Finantelor, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 6 februarie 2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 506/2001, cu modificarile si completarile ulterioare;

f) Ordonanta Guvernului nr. 39/2003 privind procedurile de administrare a creantelor bugetelor locale, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 2 februarie 2003, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 358/2003;

g) pct. 5 din cap. I al anexei la Legea nr. 117/1999 privind taxele extrajudiciare de timbru, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 321 din 6 iulie 1999, cu modificarile si completarile ulterioare;

h) art. 3 din Legea nr. 87/1994 privind combaterea evaziunii fiscale, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 20031;

i) art. IV alin. (1) – (5) din Ordonanta Guvernului nr. 29/2004 pentru reglementarea unor masuri financiare, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 116/2004, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2004;

j) art. 246 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003;

k) art. 61 alin. (3) din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 1 august 1997, cu modificarile si completarile ulterioare2;

l) cap. III “Contraventii si sanctiuni” din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003, cu modificarile ulterioare3.

_________________________

1) Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003, a fost abrogata prin  Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005.

2)  Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 1 august 1997, a fost abrogata prin Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 aprilie 2006.

3)  Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003, a fost abrogata prin  Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005.

——————————————————————-

NOTA:

Reproducem mai jos dispozitiile tranzitorii si finale ale actelor normative modificatoare ale Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005, precum si nota de transpunere a directivelor, care nu sunt încorporate în textul republicat al acesteia.

1. Art. II din Legea nr. 158/2006 privind aprobarea Ordonantei de  urgenta a Guvernului nr. 165/2005 pentru modificarea Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 444 din 23 mai 2006:

“Art. II. — (1) Dispozitiile prezentei legi intra în vigoare la 30 de zile de la data publicarii în Monitorul Oficial al României, Partea I, si se aplica actelor de procedura îndeplinite începând cu aceasta data. Prin exceptie, dispozitiile art. 1091 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare1), se aplica de la data de întâi a lunii urmatoare celei în care a intrat în vigoare prezenta lege.

(2)  Suspendarea  executarii  actului  administrativ  fiscal dispusa de organul de solutionare a contestatiei înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi continua sa îsi produca efectele pâna la solutionarea contestatiei.”

2. Art. III si IV din Ordonanta Guvernului nr. 35/2006 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 675 din 7 august 2006, rectificata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 31 august 2006, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.505/2006, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.054 din 30 decembrie 2006.

“Art. III. — Prezenta ordonanta intra în vigoare la 30 de zile de la data publicarii în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu urmatoarele exceptii:

a) dispozitiile art. 17419  si 17424  de la pct. 36 al art. I2), care intra în vigoare la 3 zile de la data publicarii în Monitorul Oficial al României, Partea I;

b) pct. 2—43), 94), 125) si 366), cu exceptiile prevazute la lit. a), ale art. I, care intra în vigoare la data de 1 ianuarie 2007. Art. IV. — (1) Pe data intrarii în vigoare a prezentei ordonante se abroga dispozitiile art. 261 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sanatatii, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006.

(2) Pe data de 1 ianuarie 2007 se abroga:

a) dispozitiile art. 70 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare;

b) dispozitiile art. 9 alin. (2) si ale art. 12 alin. (2) din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalitatilor la înregistrarea în registrul comertului a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor juridice, înregistrarea fiscala a acestora, precum si la autorizarea functionarii persoanelor juridice, cu modificarile si  completarile ulterioare, publicata  în  Monitorul  Oficial  al României, Partea I, nr. 839 din 13 septembrie 2004;

c) dispozitiile art. 1711 alin. (4) teza a doua7) din Ordonanta

Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si cu cele aduse prin prezenta ordonanta”.

3. Nota de transpunere a directivelor din cuprinsul Ordonantei Guvernului nr. 35/2006 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 675 din 7 august 2006, rectificata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 31 august 2006, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 505/2006, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1054 din 30 decembrie 2006:

“Art. I pct. 368) din prezenta ordonanta transpune Directiva Consiliului 76/308/CEE privind asistenta mutuala în materie de recuperare a creantelor privind anumite cotizatii, drepturi, taxe si alte masuri, publicata în Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene nr. L 073 din 19 martie 1976, amendata prin: Directiva Consiliului 79/1071/CEE si Directiva Consiliului 2001/44/CE.

Art. I pct. 369) din prezenta ordonanta transpune si Directiva Comisiei 2002/94/CE de stabilire a normelor de aplicare a anumitor dispozitii din Directiva Consiliului 76/308/CEE, publicata în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 337 din 13 decembrie  2002,  cu  exceptia  anexelor  I—IV,  care vor fi transpuse prin ordin al ministrului finantelor publice pentru aprobarea formularelor utilizate pentru recuperarea creantelor, în sensul cap. XIII din titlul VIII al Codului de procedura fiscala.”

1)   Art. 1091  a devenit în forma republicata art. 112.

2)  Art. 17419  si 17424  au devenit în forma republicata art. 197 si art. 202.

3)  Pct. 2 se refera la art. 31 alin. (1) lit. a1) devenit în forma republicata art. 31 alin. (1) lit. b); pct. 3 se refera la art. 31 alin. (1) lit. c) devenit în forma republicata art. 31 alin. (1) lit. d); pct. 31  se refera la art. 33 alin. (2); pct. 4 se refera la art. 36 alin. (3).

4)  Pct. 9 se refera la art. 69 alin. (1) lit. e) devenit în forma republicata art. 72 alin. (1) lit. e).

5)  Pct. 12 se refera la art. 109 alin. (7) si (8) devenit în forma republicata art. 111 alin. (7) si (8).

6)  Pct. 36 se refera la art. 1741—17426  devenite în forma republicata art. 179—204.

7)  Art. 1711  alin. (4) a devenit în forma republicata art. 175 alin. (4).

8)  Pct. 36 se refera la art. 1741—17426  devenite în forma republicata art. 179—204.

8)  Pct. 36 se refera la art. 1741—17426 devenite în forma republicata art. 179—204.

Reproducem mai jos prevederile art. II si art. III din ORDONANTA GUVERNULUI   Nr. 47 din 28 august 2007  privind reglementarea unor masuri financiar-fiscale publicata în Monitorul Oficial nr.  603 din 31 august 2007:

ART. II

(1) Articolul I intra în vigoare la 3 zile de la data publicarii prezentei ordonante, cu exceptia pct. 34 – 36, care intra în vigoare la 30 de zile de la data publicarii, si a pct. 38, care intra în vigoare la 1 ianuarie 2008.

(2) Dispozitiile art. I pct. 8 se aplica începând cu data de 1 ianuarie 2008, pentru declaratiile anuale aferente anului 2007.

(3) Dispozitiile art. I pct. 13, 18, 19, 23, 30 si 37 se aplica si procedurilor în curs la data intrarii în vigoare a prezentei ordonante.

(4) Dispozitiile art. I pct. 14 se aplica începând cu data de 1 ianuarie 2008.

(5) Dispozitiile art. I pct. 24 – 27 se aplica procedurilor de executare silita începute dupa data intrarii în vigoare a prezentei ordonante.

(6) În termen de 30 de zile de la data intrarii în vigoare a prezentei ordonante, organele fiscale vor calcula obligatiile fiscale accesorii datorate pâna la data intrarii în vigoare a prezentei ordonante de catre contribuabilii aflati în stare de insolventa, potrivit art. 41 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, cu modificarile ulterioare, si vor depune diligente pentru înscrierea creantelor în tabelul creditorilor.

(7) Dispozitiile art. I pct. 32 se aplica contestatiilor înregistrate la organul fiscal începând cu data de 1 octombrie 2007.

(8) Reglementarile emise pâna la intrarea în vigoare a prezentei ordonante în temeiul art. 228 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, ramân aplicabile pâna la data aprobarii actelor normative de aplicare prevazute în modificarile cuprinse în prezenta ordonanta.

ART. III

(1) Prevederile art. I pct. 17 se aplica începând cu data de 1 ianuarie 2008. La aceeasi data se abroga prevederile art. 114 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata.

(2) Pentru contribuabilii care platesc integral si la termenele prevazute de lege obligatiile fiscale si care nu au alte obligatii fiscale restante, prevederile art. I pct. 17 se aplica pentru plata obligatiilor fiscale începând cu cele aferente lunii septembrie 2007.

ART. IV

Obligatiile fiscale datorate bugetului general consolidat de catre contribuabili în anul 2006 si achitate de catre acestia cu indicarea eronata a numarului de evidenta a platii se sting de catre organele fiscale competente, potrivit ordinii de stingere a datoriilor în vigoare la data platii.

Norme metodologice:

Art. 5

5.1. În scopul aplicarii unitare a prevederilor legislatiei fiscale, Ministerul Finantelor Publice si Ministerul Administratiei si Internelor pot elabora ghiduri practice pentru îndrumarea functionarilor din domeniul fiscal.

Norme metodologice:

Art. 6

6.1. În aprecierea unei situatii fiscale asupra careia urmeaza a lua o decizie, organul fiscal va determina starile de fapt relevante din punct de vedere fiscal prin utilizarea mijloacelor de proba prevazute de lege.

Norme metodologice:

Art. 7

7.1. Înstiintarea contribuabililor asupra drepturilor si obligatiilor în cadrul procedurii în desfasurare se face verbal sau în scris. Daca informarea se face verbal, organul fiscal va întocmi o nota în care va consemna îndeplinirea obligatiei si orice alte detalii legate de aceasta pe care le considera relevante. Nota se va atasa la dosarul cazului.

7.2. Îndrumarea ca urmare a solicitarii contribuabililor se face de catre organul fiscal prin asistenta directa la sediul acestuia, precum si prin corespondenta scrisa, e-mail, telefon si altele asemenea.

7.3. Îndrumarea contribuabililor din initiativa organului fiscal se face prin furnizarea de servicii menite sa le faciliteze acestora îndeplinirea obligatiilor fiscale, precum si prin actiuni de educare în domeniul fiscal. Aceasta îndrumare se poate realiza atât la nivel central, cât si la nivel local, prin orice instrument aflat la dispozitia organului fiscal, cum ar fi: transmiterea formularelor de declaratii, furnizarea de programe informatice pentru completarea acestora, elaborarea si distribuirea de materiale publicitare (ghiduri, brosuri, pliante, afise si altele asemenea), difuzarea în presa scrisa de articole, comunicate si materiale de presa, întâlniri de lucru cu grupuri de contribuabili, furnizarea de informatii în cadrul emisiunilor informative ale posturilor de radio si televiziune, introducerea în programele de învatamânt a unor lectii cu subiect de fiscalitate si altele asemenea.

Norme metodologice:

Art. 8

8.1. Potrivit dispozitiilor Legii administratiei publice locale nr. 215/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, în unitatile administrativ-teritoriale în care cetatenii apartinând minoritatilor nationale au o pondere de peste 20% din numarul locuitorilor organele fiscale vor aplica prevederile legale privind dreptul cetatenilor apartinând unei minoritati nationale de a se adresa oral sau în scris si în limba materna, precum si comunicarea catre acestia a raspunsurilor atât în limba româna, cât si în limba materna. Actele administrative fiscale emise în astfel de situatii se întocmesc în mod obligatoriu în limba româna.

8.2. Organele fiscale competente teritorial sunt obligate sa asigure conditiile pentru folosirea limbii materne în toate situatiile prevazute de lege, potrivit pct. 8.1.

Norme metodologice:

Art. 11

11.1. În categoria informatiilor de natura celor considerate a fi secret fiscal intra datele referitoare la identitatea contribuabililor, natura si cuantumul obligatiilor fiscale, natura, sursa si suma veniturilor debitorului, plati, conturi, rulaje, transferuri de numerar, solduri, încasari, deduceri, credite, datorii, valoarea patrimoniului net sau orice fel de informatii obtinute din declaratii ori documente prezentate de catre contribuabili sau orice alte informatii cunoscute de organul fiscal ca urmare a exercitarii atributiilor de serviciu.

Norme metodologice:

Art. 18

18.1. Desemnarea reprezentantului fiscal de catre persoanele impozabile stabilite în strainatate, care realizeaza operatiuni supuse taxei pe valoarea adaugata pe teritoriul României, se face potrivit art. 151 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile ulterioare, denumita în continuare Codul fiscal.

Norme metodologice:

Art. 30

30.1. Cesiunea de creanta trebuie sa îndeplineasca cerintele de validitate din dreptul comun. Platile efectuate între organul fiscal si contribuabilul cedent pâna la notificarea cesiunii sunt valabile.

30.2. Din momentul notificarii cesiunii, creanta fiscala se transfera catre cesionar cu toate drepturile pe care i le conferea cedentului, inclusiv accesoriile acesteia, în conditiile legii. Cesionarul devine creditor pentru valoarea creantei înscrisa în actul de cesiune, indiferent de pretul pe care l-a platit si chiar daca cesiunea s-a facut cu titlu gratuit.

30.3. În cazul în care organul fiscal constata ca aceeasi creanta fiscala a fost cesionata mai multor cesionari, cesionarul care a notificat primul organul fiscal va deveni creditor al creantei cesionate.

Norme metodologice:

Art. 31

31.1. Domiciliul fiscal se înregistreaza la organul fiscal în toate cazurile în care acesta este diferit de domiciliul sau de sediul social.

31.2. Înregistrarea domiciliului fiscal, pentru persoanele fizice, se face prin depunerea unei cereri de înregistrare a domiciliului fiscal, însotita, dupa caz, de urmatoarele documente:

a) copie de pe actul care face dovada titlului în temeiul caruia, potrivit legii, persoana detine spatiul destinat domiciliului fiscal (calitatea de proprietar, chirias, uzufructuar si altele asemenea);

b) copie de pe actul de identitate în care a fost înscrisa, potrivit legii speciale, mentiunea de stabilire a domiciliului si a resedintei la care se solicita înregistrarea domiciliului fiscal.

31.3. În cazul persoanelor juridice, cererea de înregistrare a domiciliului fiscal va fi însotita de copii de pe actele care fac dovada detinerii legale a spatiului pentru domiciliul fiscal.

31.4. Copiile de pe documente vor fi certificate pe fiecare pagina de organul fiscal competent, pentru conformitate cu originalul.

31.5. Cererea se depune la organul fiscal în a carui raza teritoriala urmeaza a se stabili domiciliul fiscal.

31.6. La primirea cererii, aceasta va fi transmisa de îndata de catre organul fiscal prevazut la pct. 31.5 catre organul fiscal în a carui raza teritoriala contribuabilul a avut ultimul domiciliu fiscal, în vederea întocmirii formalitatilor de transfer al dosarului fiscal.

31.7. Dosarul fiscal se transmite în termen de cel mult 30 de zile de la primirea cererii si va fi însotit de certificatul de atestare fiscala, precum si de fisa de evidenta pe platitor.

31.8. La primirea dosarului fiscal, organul fiscal în a carui raza teritoriala se afla noul domiciliu fiscal va emite de îndata decizia de înregistrare a noului domiciliu fiscal, care se va comunica contribuabilului potrivit art. 43 din Codul de procedura fiscala.

31.9. Înregistrarea în registrul contribuabililor de la noul organ fiscal, precum si scoaterea din registrul contribuabililor de la vechiul organ fiscal se opereaza cu data comunicarii deciziei prevazute la pct. 31.8. Pâna la data la care s-au operat modificarile în registrul contribuabililor, competenta pentru solutionarea oricarei probleme privind administrarea revine organului fiscal de la vechiul domiciliu fiscal.

Norme metodologice:

Art. 32

32.1. Ministerul Finantelor Publice, prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala, si unitatile sale teritoriale au competenta generala în ceea ce priveste administrarea, exercitarea controlului si emiterea normelor de aplicare cu privire la creantele fiscale ce se cuvin bugetului general consolidat, care, potrivit legii, sunt date în competenta lor de administrare. În scopul administrarii unitare a acestor creante, presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscala emite instructiuni în conditiile legii.

32.2. Unitatile administrativ-teritoriale au competenta generala în ceea ce priveste administrarea creantelor fiscale care, potrivit legii, sunt date în competenta lor de administrare.

Norme metodologice:

Art. 34

34.1. În cazul în care prin lege se stabilesc în sarcina contribuabililor obligatii de plata la sedii secundare, inclusiv pentru obligatiile conexe acestora, cum ar fi obligatii de declarare, obligatii de depunere de documente, cereri, fise fiscale, precum si orice alte obligatii prevazute de lege, competenta teritoriala pentru administrarea acestor obligatii apartine organului fiscal în a carui raza teritoriala se afla sediul secundar.

34.2. Pentru impozitul pe venitul din salarii, datorat de sediul secundar, înregistrat ca platitor al obligatiei fiscale la alt organ fiscal teritorial decât al contribuabilului persoana juridica, platitor este sediul secundar. Plata se face în acest caz la unitatea teritoriala a Trezoreriei Statului în a carei raza se afla sediul secundar, documentele de plata cuprinzând obligatoriu si urmatoarele informatii:

a) codul de identificare fiscala si denumirea persoanei juridice;

b) codul de identificare fiscala al sediului secundar.

Norme metodologice:

Art. 36

36.1. Persoanele care nu au domiciliul fiscal pe teritoriul României îsi îndeplinesc obligatiile fiscale la organul fiscal în a carui raza teritoriala se obtin veniturile, alte beneficii sau valori patrimoniale care, potrivit legii, constituie baza de impunere. În cazul contribuabililor nerezidenti care desfasoara activitati pe teritoriul României printr-un sediu permanent, competenta revine organului fiscal în a carui raza teritoriala se realizeaza, în întregime sau cu preponderenta, cifra de afaceri.

36.2. În cazul în care exista pericol de disparitie a elementelor de identificare a bazei de impunere reale, precum si în caz de executare silita, pentru luarea de urgenta a masurilor legale ce se impun, competent este organul fiscal în a carui raza teritoriala se face constatarea actului sau faptului supus dispozitiilor legale fiscale ori în raza caruia se afla bunurile supuse executarii silite. În acest caz organul fiscal care a luat masura legala are obligatia de a face demersurile necesare pentru identificarea domiciliului fiscal al contribuabilului si de a transmite actul prin care s-au dispus masurile legale organului fiscal de la domiciliul fiscal al contribuabilului.

Norme metodologice:

Art. 37

37.1. Conflictul ivit între doua administratii ale finantelor publice din raza teritoriala a aceluiasi judet se solutioneaza de catre directia generala a finantelor publice careia acestea îi sunt subordonate.

37.2. Conflictul ivit între doua administratii ale finantelor publice din judete diferite sau dintre o administratie a finantelor publice si o directie a finantelor publice ori dintre doua directii ale finantelor publice se solutioneaza de catre Agentia Nationala de Administrare Fiscala.

37.3. Conflictul ivit între organe fiscale care nu sunt subordonate unui organ ierarhic comun se solutioneaza de catre Comisia fiscala centrala din cadrul Ministerului Finantelor Publice.

37.4. Conflictul ivit între doua organe vamale se solutioneaza de catre Autoritatea Nationala a Vamilor.

37.5. Organul competent sa solutioneze conflictul de competenta va hotarî de îndata asupra conflictului si va comunica decizia organelor fiscale aflate în conflict.

Norme metodologice:

Art. 43

43.1. Dispozitiile art. 90, 91 si 92 din Codul de procedura civila sunt aplicabile, cu exceptia dispozitiilor privind comunicarea prin afisare.

Norme metodologice:

Art. 44

44.1. Organul fiscal nu poate pretinde executarea obligatiei stabilite in sarcina contribuabilului prin actul administrativ, daca acest act nu a fost comunicat contribuabilului, potrivit legii.

Norme metodologice:

Art. 46

46.1. Actele administrative fiscale se modifica sau se desfiinteaza în situatii cum sunt:

a) îndreptarea erorilor materiale potrivit art. 47 din Codul de procedura fiscala;

b) constatarea nulitatii actului administrativ fiscal potrivit art. 45 din Codul de procedura fiscala;

c) dovedirea titularului dreptului de proprietate potrivit art. 64 din Codul de procedura fiscala;

d) desfiintarea sau modificarea deciziei de impunere sub rezerva verificarii ulterioare potrivit art. 87 alin. (2) din Codul de procedura fiscala;

e) anularea sau îndreptarea actului de executare ori a titlului executoriu contestat, ca urmare a solutionarii de catre instanta judecatoreasca a contestatiei la executarea silita, potrivit art. 170 din Codul de procedura fiscala;

f) desfiintarea, potrivit art. 185 alin. (3) din Codul de procedura fiscala, totala sau partiala, a actului administrativ atacat, ca urmare a solutionarii de catre organul fiscal competent a contestatiei formulate.

Norme metodologice:

Art. 47

47.1. Erorile materiale reprezinta greselile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea si sustinerile partilor din raportul juridic fiscal sau cele de calcul ori altele asemenea. Aceste erori nu pot privi fondul actului, respectiv existenta sau inexistenta obligatiilor fiscale stabilite prin actul administrativ fiscal.

47.2. Daca îndreptarea erorii materiale se face prin adaugari sau stersaturi operate în cuprinsul actului administrativ fiscal, acestea vor fi semnate si stampilate de organul fiscal, în caz contrar nefiind luate în considerare. Îndreptarea erorii materiale va fi operata pe toate exemplarele originale ale actului administrativ fiscal.

47.3. Dupa efectuarea îndreptarii erorii materiale, organul fiscal are obligatia de a comunica contribuabilului sau oricarei alte persoane interesate, de îndata, operatiunea efectuata.

47.4. În cazul în care îndreptarea erorii materiale nu se poate efectua direct pe actul administrativ fiscal, se emite un nou act administrativ fiscal care, de asemenea, va fi comunicat contribuabilului.

Norme metodologice:

Art. 49

49.1. Ori de câte ori considera necesar, organul fiscal va solicita prezenta contribuabilului la sediul sau pentru a da informatii si lamuriri necesare stabilirii situatiei fiscale a acestuia. Când este cazul, solicitarea va fi facuta în scris.

49.2. În cazul în care solicitarea se face în scris, aceasta va cuprinde în mod obligatoriu:

a) data, ora si locul la care contribuabilul este obligat sa se prezinte;

b) baza legala a solicitarii;

c) scopul solicitarii;

d) documentele pe care contribuabilul este obligat sa le prezinte.

Norme metodologice:

Art. 53

53.1. Când, pentru lamurirea unor împrejurari de fapt, organul fiscal considera necesara consultarea unor experti, poate numi unul sau mai multi experti, stabilind obiectivele asupra carora acestia trebuie sa se pronunte.

53.2. Dispozitiile art. 201 alin. 3 teza I din Codul de procedura civila se aplica în mod corespunzator.

53.3. Expertii vor fi numiti prin decizie de catre organul fiscal. Costul expertizei se suporta din bugetul organului fiscal care a dispus expertiza. Daca organul fiscal nu este lamurit prin expertiza efectuata, poate dispune întregirea expertizei sau o noua expertiza.

Norme metodologice:

Art. 54

54.1. Dovada retinerii documentelor prevazute la art. 54 alin. (3) din Codul de procedura fiscala o constituie actul întocmit de organul fiscal, în care sunt specificate toate elementele necesare individualizarii probei sau dovezii respective, precum si mentiunea ca aceasta a fost retinuta, potrivit dispozitiilor legale, de catre organul fiscal. Actul se întocmeste în doua exemplare si va fi semnat de organul fiscal si de contribuabil, un exemplar comunicându-se contribuabilului.

54.2. În cazul în care pentru stabilirea starii de fapt fiscale contribuabilul pune la dispozitia organului fiscal înscrisuri sau alte documente, în original, acestea vor fi înapoiate contribuabilului, pastrându-se în copie la dosarul fiscal numai înscrisuri relevante din punct de vedere fiscal.

Norme metodologice:

Art. 55

55.1. Despre efectuarea cercetarii la fata locului se va încheia un proces-verbal care va cuprinde:

a) data si locul unde este încheiat;

b) numele, prenumele si calitatea functionarului împuternicit, precum si denumirea organului fiscal din care face parte acesta;

c) temeiul legal în baza caruia s-a efectuat cercetarea la fata locului;

d) constatarile efectuate la fata locului;

e) sustinerile contribuabilului, ale expertilor sau ale altor persoane care au participat la efectuarea cercetarii;

f) semnatura functionarului si a persoanelor prevazute la lit. e). În caz de refuz al semnarii de catre persoanele prevazute la lit. e), se va face mentiune despre aceasta în procesul-verbal;

g) alte mentiuni considerate relevante.

Norme metodologice:

Art. 65

65.1. Estimarea bazelor de impunere va avea loc în situatii cum sunt:

a) contribuabilul nu depune declaratii fiscale sau cele prezentate nu permit stabilirea corecta a bazei de impunere;

b) contribuabilul refuza sa colaboreze la stabilirea starii de fapt fiscale, inclusiv situatiile în care contribuabilul obstructioneaza sau refuza actiunea de inspectie fiscala;

c) contribuabilul nu conduce evidenta contabila sau fiscala;

d) când au disparut evidentele contabile si fiscale sau actele justificative privind operatiunile producatoare de venituri si contribuabilul nu si-a îndeplinit obligatia de refacere a acestora.

65.2. Organul fiscal va identifica acele elemente care sunt cele mai apropiate situatiei de fapt fiscale, luând în considerare pretul de piata al tranzactiei sau al bunului impozabil, precum si informatii si documente existente la dosarul fiscal al contribuabilului care sunt relevante pentru impunere, iar, în lipsa acestora, organul fiscal va avea în vedere datele si informatiile detinute de acesta despre contribuabilii cu activitati similare.

Norme metodologice:

Art. 69

67.1. În situatii temeinic justificate, contribuabilul poate cere în scris prelungirea termenului de depunere a declaratiei fiscale, înainte de expirarea acestuia.

67.2. În cazul în care, dintr-o împrejurare mai presus de vointa sa, contribuabilul nu depune declaratia fiscala, acesta o va depune în termen de 30 de zile de la încetarea împrejurarii, înstiintând totodata în scris organul fiscal despre împrejurarea în cauza.

Norme metodologice:

Art. 68

68.1. Înregistrarea fiscala a sediilor permanente se face potrivit prevederilor art. 29 alin. (4) din Codul fiscal si ale art. 68 si urmatoarele din Codul de procedura fiscala.

68.2. Înregistrarea în registrul contribuabililor a persoanelor fizice care detin cod numeric personal atribuit potrivit legii speciale, platitoare de impozit pe venit, se face la data depunerii declaratiei estimative, a declaratiei speciale, a declaratiei de venit global sau a fisei fiscale, dupa caz, în functie de natura venitului obtinut.

68.3. Pentru persoanele prevazute la art. 68 alin. (1) lit. c) din Codul de procedura fiscala, care au calitatea de comerciant, numarul de identificare fiscala se obtine conform dispozitiilor legale privind înregistrarea comerciantilor.

Norme metodologice:

Art. 69

69.1. Persoanele impozabile care devin platitoare de T.V.A. potrivit legii, la înregistrare sau ulterior înregistrarii fiscale, vor completa si vor depune o declaratie de înregistrare fiscala sau, dupa caz, o declaratie de mentiuni la organul fiscal în a carui raza teritoriala îsi au domiciliul fiscal, cu exceptia comerciantilor care îsi îndeplinesc aceste obligatii conform dispozitiilor legale privind înregistrarea comerciantilor.

69.2. Pentru înregistrarea mentiunilor privind luarea în/scoaterea din evidenta ca platitor de T.V.A., comerciantii vor completa si vor depune cererea de preschimbare a certificatului de înregistrare, potrivit dispozitiilor legale privind înregistrarea comerciantilor, însotita de avizul organelor fiscale competente.

69.3. În cazul persoanelor impozabile stabilite în strainatate, care realizeaza pe teritoriul României operatiuni taxabile din punct de vedere al taxei pe valoarea adaugata, o data cu depunerea cererii de desemnare a reprezentantului fiscal, potrivit prevederilor Codului fiscal, se depune la organul fiscal competent si declaratia de înregistrare fiscala a persoanei impozabile stabilite în strainatate. Înregistrarea fiscala a persoanei straine impozabile si atribuirea codului de identificare fiscala al acesteia se efectueaza anterior transmiterii deciziei de aprobare a reprezentantului fiscal propus.

69.4. Codul de identificare fiscala atribuit potrivit pct. 69.3 este si codul de identificare fiscala atribuit reprezentantului fiscal potrivit reglementarilor speciale în materie de taxa pe valoarea adaugata si care este diferit de codul de identificare fiscala atribuit reprezentantului fiscal pentru activitatea proprie.

69.5. Modificarile ulterioare referitoare la desemnarea reprezentantului fiscal se fac pe baza cererii de renuntare la reprezentare si a declaratiei de mentiuni. În cazul în care schimbarea reprezentantului fiscal se datoreaza desemnarii de catre persoanele impozabile straine a unui alt reprezentant fiscal, la declaratia de mentiuni se anexeaza aprobarea de catre organul fiscal competent a noului reprezentant fiscal desemnat.

69.6. În cazul în care persoana impozabila straina îsi înceteaza activitatea sau în cazul în care este obligata sa îsi înregistreze sediul permanent în România, prin declaratia de mentiuni depusa, reprezentantul fiscal va solicita radierea din registrul contribuabililor a persoanei impozabile straine.

69.7. Orice persoana impozabila, care, ulterior înregistrarii ca platitor de taxa pe valoarea adaugata nu mai realizeaza decât operatiuni fara drept de deducere datorita modificarii obiectului de activitate, are obligatia sa solicite scoaterea din evidenta ca platitor de taxa pe valoarea adaugata, în termen de 10 zile de la sfârsitul lunii în care a depus declaratia de mentiuni pentru modificarea obiectului de activitate.

Norme metodologice:

Art. 74

71.1. Prin sediu secundar se întelege o sucursala, agentie, reprezentanta sau alte asemenea unitati fara personalitate juridica, inclusiv de tipul celor definite de art. 8 din Codul fiscal.

71.2. Declararea sediilor secundare se face prin completarea datelor corespunzatoare din declaratia privind sediile secundare. Declaratia se depune la organul fiscal competent care va înregistra informatiile respective în registrul contribuabililor fara a atribui cod de identificare propriu sediilor secundare astfel declarate.

71.3. Contribuabilii care, potrivit legii, au obligatii de plata la sedii secundare vor înregistra sediile secundare la organul fiscal în a carui raza teritoriala se afla situate acestea, prin completarea si depunerea declaratiei de înregistrare fiscala. Declaratia va fi însotita de o copie de pe certificatul de înregistrare fiscala a contribuabilului de care apartine sediul secundar si de pe dovada detinerii cu titlu legal a spatiului.

Norme metodologice:

Art.75

72.1. În cazul contribuabililor prevazuti la art. 68 alin. (1) lit. a) din Codul de procedura fiscala, actele doveditoare ale informatiilor înscrise în declaratia de înregistrare fiscala sunt:

a) copie de pe autorizatia de functionare eliberata de autoritatea competenta sau de pe actul legal de înfiintare, dupa caz;

b) dovada detinerii sediului (act de proprietate, contract de închiriere si altele asemenea);

c) alte acte doveditoare.

72.2. În cazul contribuabililor persoane fizice care nu au cod numeric personal, declaratia de înregistrare fiscala va fi însotita de copia de pe pasaport sau de pe alt document de identitate eliberat de organele abilitate potrivit legii. Dispozitiile art. 8 alin. (2) din Codul de procedura fiscala sunt aplicabile.

72.3. Pentru înregistrarea ca platitori de T.V.A. a persoanelor fizice care nu au calitatea de comerciant, precum si a contribuabililor prevazuti la art. 68 alin. (5) din Codul de procedura fiscala, declaratia de înregistrare fiscala va fi însotita, dupa caz, de urmatoarele documente:

a) copie de pe actul de identitate;

b) copie de pe documentul eliberat de autoritatea competenta, care atesta dreptul de exercitare a activitatii;

c) copie de pe alte acte doveditoare în baza carora se exercita activitati.

72.4. Copiile de pe documentele prevazute la pct. 72.1 – 72.3 se certifica pe fiecare pagina de organul fiscal competent, pentru conformitate cu originalul.

Norme metodologice:

Art. 76

73.1. Certificatul de înregistrare fiscala se emite în doua exemplare; primul exemplar se înmâneaza contribuabilului, iar al doilea exemplar se pastreaza la dosarul fiscal al acestuia.

73.2. Certificatul de înregistrare fiscala eliberat platitorilor de taxa pe valoarea adaugata va avea înscrise codul de identificare fiscala precedat de litera “R”, precum si data luarii în evidenta ca platitor de T.V.A. Aceasta data va ramâne neschimbata ori de câte ori platitorul îsi schimba certificatul de înregistrare, cu exceptia situatiei în care este scos din evidenta platitorilor de T.V.A. În acest caz, atributul fiscal “R” nu va mai fi înscris pe certificatul de înregistrare.

73.3. Certificatul de înregistrare fiscala continând atributul fiscal “R” constituie dovada luarii în evidenta ca platitor de taxa pe valoarea adaugata.

Norme metodologice:

Art. 77

74.1. Modificarile privitoare la domiciliul fiscal se înregistreaza potrivit normelor metodologice de aplicare a prevederilor art. 31 din Codul de procedura fiscala.

74.2. În cazul modificarilor intervenite în datele declarate initial si înscrise în certificatul de înregistrare fiscala, contribuabilii vor depune, o data cu declaratia de mentiuni, si certificatul de înregistrare fiscala în vederea anularii acestuia si eliberarii unui nou certificat.

74.3. Declaratia de mentiuni va fi însotita de documente care atesta modificarile intervenite.

74.4. În cazul comerciantilor, modificarile intervenite în datele declarate initial de comercianti si înscrise în certificatul de înregistrare, inclusiv cele privitoare la înregistrarea în/scoaterea din evidenta ca platitori de T.V.A., se fac prin completarea si depunerea cererii de înregistrare a mentiunilor/cererii de preschimbare a certificatului de înregistrare, potrivit dispozitiilor legale privind înregistrarea comerciantilor. Modificarile intervenite în datele declarate initial în vectorul fiscal vor fi declarate la organul fiscal competent.

Norme metodologice:

Art. 79

76.1. Sunt evidente fiscale registrele, situatiile, precum si orice alte înscrisuri care, potrivit legislatiei fiscale, trebuie întocmite în mod obligatoriu în scopul stabilirii starii de fapt fiscale si a creantelor si obligatiilor fiscale, cum ar fi: jurnal pentru vânzari, jurnal pentru cumparari, registrul de evidenta fiscala si altele asemenea.

Norme metodologice:

Art. 81

78.1. Declaratiile fiscale sunt documente prin care se declara:

a) impozitele, taxele si contributiile datorate, în cazul în care, potrivit legii, obligatia calcularii impozitelor si taxelor revine platitorului;

b) bunurile si veniturile impozabile, în cazul în care, potrivit legii, stabilirea impozitului si a taxei se face de organul fiscal;

c) impozitele colectate prin stopaj la sursa, în cazul în care platitorul are obligatia de a calcula, de a retine si de a varsa impozite si taxe.

Norme metodologice:

Art. 82

79.1. În costul corespondentei intra si costul transmiterii de catre contribuabil a plicului preadresat.

Norme metodologice:

Art. 84

81.1. Declaratiile fiscale pot fi corectate de catre contribuabili, din proprie initiativa, ori de câte ori constata erori în declaratia initiala, prin depunerea unei declaratii rectificative la organul fiscal competent.

81.2. Declaratia rectificativa se întocmeste pe acelasi model de formular ca si cel care se corecteaza, situatie în care se va înscrie “X” în casuta prevazuta în acest scop, cu exceptia situatiei prevazute la pct. 81.3, precum si a impozitelor care se stabilesc de platitori prin autoimpunere sau retinere la sursa, pentru care se completeaza un formular distinct. Declaratia rectificativa va fi completata înscriindu-se toate datele si informatiile prevazute de formular, inclusiv cele care nu difera fata de declaratia initiala.

81.3. În cazul taxei pe valoarea adaugata, sumele rezultate din corectarea erorilor de înregistrare în evidentele de taxa pe valoarea adaugata se înregistreaza la rândurile de regularizari din decontul lunii în care au fost operate corectiile.

Norme metodologice:

Art. 89

86.1. Pentru situatia prevazuta la art. 86 alin. (1) lit. b) din Codul de procedura fiscala, organul fiscal în a carui raza teritoriala se afla sursa de venit, competent în stabilirea bazei de impunere, va transmite decizia privind bazele de impunere organului fiscal de la domiciliul fiscal, competent pentru emiterea deciziei de impunere.

Norme metodologice:

Art. 92

89.1. Dispozitiile referitoare la cazurile si conditiile de suspendare si întrerupere a termenului de prescriptie sunt cele cuprinse în Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, cu modificarile ulterioare.

Norme metodologice:

Art. 94

91.1. Solicitarea de explicatii scrise se va face în timpul inspectiei fiscale, ori de câte ori acestea sunt necesare pentru clarificarea si definitivarea constatarilor privind situatia fiscala a contribuabilului.

91.2. În cazul în care persoana în cauza refuza sa furnizeze explicatiile solicitate sau sa raspunda la unele întrebari, organele de inspectie fiscala vor transmite întrebarile printr-o adresa scrisa, stabilind un termen util de cel putin 5 zile lucratoare pentru formularea raspunsului. În cazul în care nu se primeste raspunsul solicitat, se va consemna refuzul în raportul privind rezultatul inspectiei fiscale sau în procesul-verbal.

91.3. În toate cazurile, explicatiile la întrebarile puse de organele de inspectie fiscala se vor da în scris prin “nota explicativa”.

91.4. Stabilirea bazei de impunere, precum si a diferentelor de impozite, taxe si contributii, în activitatea de inspectie fiscala, se face pe baza evidentelor contabile, fiscale sau a oricaror alte evidente relevante pentru impunere ori folosindu-se metode de estimare în conformitate cu prevederile art. 65 din Codul de procedura fiscala.

91.5. Când organele de inspectie fiscala sunt îndreptatite potrivit legii sa estimeze baza de impunere, se vor mentiona în actul de inspectie motivele de fapt si temeiul legal care au determinat folosirea estimarii, precum si criteriile de estimare.

Norme metodologice:

Art. 95

92.1. În cazul contribuabililor care au sedii secundare, inspectia fiscala se va exercita, de regula, concomitent la sediul principal si la sediile secundare de catre organul fiscal competent.

92.2. Organul fiscal competent poate delega competenta de efectuare a inspectiei fiscale organelor fiscale în a caror raza teritoriala se afla sediile secundare, în conditiile art. 96 alin. (3) din Codul de procedura fiscala. În acest caz, coordonarea activitatii de inspectie fiscala se face de catre organul fiscal în a carui raza teritoriala se afla domiciliul fiscal al contribuabilului.

92.3. La sediile secundare se încheie, de regula, acte de inspectie care se centralizeaza si se definitiveaza în actul de inspectie încheiat de organul fiscal în a carui raza teritoriala se afla domiciliul fiscal al contribuabilului.

92.4. Pentru impozitele, taxele si contributiile care, potrivit legii, se datoreaza si se platesc de un sediu secundar, se încheie acte de inspectie fiscala definitive de catre organul de inspectie fiscala în a carui raza teritoriala se afla situat sediul secundar.

92.5. Activitatea de inspectie fiscala prevazuta la pct. 92.1 – 92.4 se desfasoara cu respectarea prevederilor art. 33, 34 si 96 din Codul de procedura fiscala.

Norme metodologice:

Art. 96

93.1. Organul de inspectie fiscala decide asupra efectuarii unei inspectii fiscale generale sau partiale, în temeiul dispozitiilor art. art. 6 si 7 din Codul de procedura fiscala.

Norme metodologice:

Art. 97

94.1. Utilizarea procedurilor de control se poate face individual sau combinat, în functie de scopul, obiectivele, complexitatea, dificultatile, specificul activitatii desfasurate si de perioada inspectiei fiscale.

94.2. Selectarea documentelor si a operatiunilor semnificative se apreciaza de inspector si va avea în vedere volumul, valoarea si ponderea lor în activitatea contribuabilului.

94.3. Controlul inopinat implica o verificare faptica si documentara si se desfasoara oricând, fara înstiintarea prealabila a persoanelor supuse inspectiei fiscale, indiferent de locul unde acestea desfasoara activitati supuse impunerii.

94.4. Prevederile art. 55 din Codul de procedura fiscala sunt aplicabile.

Norme metodologice:

Art. 99

96.1. Agentia Nationala de Administrare Fiscala are competenta generala materiala si teritoriala în efectuarea inspectiei fiscale în domeniul impozitelor, taxelor, contributiilor sociale si al celorlalte sume datorate bugetului general consolidat pentru a caror administrare este competenta potrivit legii.

96.2. Unitatile administrativ-teritoriale, prin compartimentele de specialitate din structura acestora, au competenta materiala si teritoriala pentru efectuarea inspectiei fiscale în domeniul impozitelor, taxelor si al altor venituri pentru a caror administrare sunt competente, potrivit legii.

96.3. Delegarea de competenta se face prin emiterea unui ordin de serviciu. Potrivit art. 96 alin. (3) din Codul de procedura fiscala, competenta se poate delega si în cazul controalelor încrucisate sau în alte cazuri fundamentate.

Norme metodologice:

Art.101

98.1. La cererea temeinic justificata a contribuabililor, organul de inspectie fiscala poate aproba amânarea datei începerii inspectiei fiscale, comunicându-le acestora data la care a fost reprogramata inspectia fiscala.

Norme metodologice:

Art.102

99.1. Avizul de inspectie fiscala se comunica contribuabilului în conformitate cu dispozitiile art. 43 alin. (2) din Codul de procedura fiscala.

Norme metodologice:

Art. 103

100.1. Prin spatiul adecvat necesar desfasurarii inspectiei fiscale se întelege asigurarea unui spatiu în limita posibilitatilor contribuabilului, dupa caz, dotat cu necesarul minim de birotica si care sa permita pastrarea în siguranta a documentelor primite pentru inspectia fiscala sau elaborate de catre organele de inspectie fiscala. În cazul în care contribuabilul nu poate asigura un spatiu corespunzator, va anunta în scris si motivat organul de inspectie fiscala competent.

Norme metodologice:

Art. 105

102.1. La examinarea starii de fapt fiscale pentru stabilirea bazei de impunere, organul fiscal competent va avea în vedere toate documentele justificative si evidentele financiar-contabile si fiscale care constituie mijloace de proba si sunt relevante pentru stabilirea drepturilor si obligatiilor fiscale.

102.2. Când este necesar, organul de inspectie fiscala va anexa la actul de inspectie fiscala copii de pe documentele care au stat la baza constatarilor efectuate cu ocazia inspectiei. Dispozitiile art. 54 din Codul de procedura fiscala sunt aplicabile.

102.3. Când este necesar, organele de inspectie fiscala vor dispune masurile asiguratorii în conditiile art. 125 din Codul de procedura fiscala.

102.4. Datele suplimentare, necunoscute organelor de inspectie fiscala la data efectuarii inspectiei fiscale la un contribuabil, pe care se fundamenteaza decizia de reverificare a unei anumite perioade, pot rezulta în situatii, cum sunt:

a) efectuarea unui control încrucisat, potrivit prevederilor art. 94 alin. (1) lit. c) din Codul de procedura fiscala, asupra documentelor justificative ale unui grup de contribuabili din care face parte si contribuabilul în cauza;

b) obtinerea pe parcursul actiunilor de inspectie fiscala efectuate la alti contribuabili a unor documente sau informatii suplimentare referitoare la activitatea contribuabilului, într-o perioada care a fost deja supusa inspectiei fiscale;

c) solicitari ale organelor de urmarire penala sau ale altor organe ori institutii îndreptatite potrivit legii;

d) informatii obtinute în orice alt mod, de natura sa modifice rezultatele controlului fiscal anterior.

102.5. În cazul în care, ca urmare a desfiintarii actului administrativ conform art. 185 alin. (3) din Codul de procedura fiscala, este necesara reverificarea unei perioade impozabile, aceasta se va efectua de catre o alta echipa de inspectie fiscala decât cea care a încheiat actul contestat.

102.6. Organul fiscal competent poate solicita, pâna la împlinirea termenului de prescriptie prevazut la art. 88 din Codul de procedura fiscala, reverificarea unei perioade impozabile, prin întocmirea unui referat în care sunt prezentate motivele solicitarii. Referatul este supus aprobarii conducatorului organului de inspectie fiscala competent, iar dupa aprobare se programeaza actiunea de inspectie fiscala.

102.7. Masurile, termenele si conditiile stabilite de organele de inspectie fiscala potrivit art. 102 alin. (9) din Codul de procedura fiscala vor fi aduse la cunostinta contribuabilului prin actul emis de organul de inspectie fiscala competent.

Norme metodologice:

Art. 109

106.1. Rezultatul inspectiei fiscale generale sau partiale va fi consemnat într-un raport de inspectie fiscala.

106.2. La raportul privind rezultatele inspectiei fiscale se vor anexa, ori de câte ori este cazul, actele privind constatarile preliminare, cum sunt procesele-verbale încheiate inclusiv cu ocazia controalelor inopinate si/sau încrucisate si orice alte acte.

106.3. Raportul de inspectie fiscala se semneaza de catre organele de inspectie fiscala, se verifica si se avizeaza de seful de serviciu. Dupa aprobarea raportului de catre conducatorul organului de inspectie fiscala, se va emite decizia de impunere de catre organul fiscal competent teritorial.

106.4. Modelul si continutul raportului privind rezultatul inspectiei fiscale se aproba prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

Norme metodologice:

Art. 110

107.1. Titlul de creanta este actul prin care, potrivit legii, se stabileste si se individualizeaza obligatia de plata privind creantele fiscale, întocmit de organele competente sau de alte persoane îndreptatite potrivit legii. Asemenea titluri pot fi:

a) decizia de impunere emisa de organele competente, potrivit legii;

b) declaratia fiscala, angajamentul de plata sau documentul întocmit de platitor prin care acesta declara obligatiile fiscale, în cazul în care acestea se stabilesc de catre platitor, potrivit legii;

c) decizia prin care se stabileste si se individualizeaza suma de plata, pentru creantele fiscale accesorii, reprezentând dobânzi si penalitati de întârziere, stabilite de organele competente;

d) declaratia vamala pentru obligatiile de plata în vama;

e) documentul prin care se stabileste si se individualizeaza datoria vamala, inclusiv accesorii, potrivit legii;

f) procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, întocmit de organul prevazut de lege, pentru obligatiile privind plata amenzilor contraventionale;

g) ordonanta procurorului, încheierea sau dispozitivul hotarârii instantei judecatoresti ori un extras certificat întocmit în baza acestor acte în cazul amenzilor, al cheltuielilor judiciare si al altor creante fiscale stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanta judecatoreasca.

Norme metodologice:

Art. 114

109.1. În documentul de plata platitorul definit conform art. 26 din Codul de procedura fiscala mentioneaza în mod obligatoriu actul prin care s-a instituit obligatia de plata, numarul si data acestuia, cuantumul obligatiei de plata, precum si organul care l-a întocmit.

Norme metodologice:

Art. 115

110.1. În categoria obligatiilor fiscale cu termene de plata în anul curent, prevazute la art. 110 alin. (2) lit. b) din Codul de procedura fiscala, intra acele obligatii care la data efectuarii platii sunt considerate scadente.

.

Norme metodologice:

Art. 116

111.1. Competent în efectuarea compensarii este organul fiscal în a carui raza teritoriala debitorul îsi are domiciliul fiscal.

111.2. Cererea de compensare trebuie sa cuprinda elementele de identificare a solicitantului, precum si suma si natura creantelor fiscale ce fac obiectul compensarii.

111.3. Cererea de compensare va fi însotita de documente care dovedesc dreptul contribuabilului la rambursarea sau restituirea de la buget a sumelor, cum sunt: copii legalizate de pe hotarârile judecatoresti definitive si irevocabile sau de pe deciziile de solutionare a contestatiilor, ramase definitive, ori de pe deciziile de impunere emise de organele fiscale, precum si copii de pe orice documente din care sa rezulte ca suma platita nu reprezinta obligatie fiscala.

111.4. Compensarea din oficiu prevazuta de art. 111 alin. (4) din Codul de procedura fiscala poate fi efectuata de organul fiscal în tot cursul termenului de prescriptie prevazut de lege pentru fiecare dintre obligatiile supuse compensarii, începând cu momentul în care ambele obligatii îndeplinesc conditiile prevazute de art. 1145 din Codul civil, respectiv din momentul în care acestea sunt lichide si exigibile.

111.5. Rezultatul compensarii la cerere sau din oficiu va fi consemnat într-o nota de compensare care va fi comunicata contribuabilului.

Norme metodologice:

Art. 119

115.1. În exemplul urmator se prezinta modul de calcul al dobânzilor datorate pentru neplata în termen a impozitului pe venitul global.

Exemplu:

Se considera ca un contribuabil are de achitat în cursul anului 2004, conform deciziei de plati anticipate, urmatoarele sume:

Termenul de plata   Suma datorata (lei)

15 martie 2004  1.500.000

15 iunie 2004   1.500.000

15 septembrie 2004  1.500.000

15 decembrie 2004   1.500.000

Contribuabilul achita debitul în data de 25 ianuarie 2005.

Avem urmatoarele cazuri:

a) Pentru situatia în care impozitul stabilit prin decizia de impunere anuala este egal cu cel stabilit prin decizia de plati anticipate, respectiv de 6.000.000 lei, contribuabilul datoreaza cu titlu de dobânzi urmatoarele:

_________________________________________________________________________

| d1 = 1.500.000 lei x 291 zile x 0,06%  = 261.900 lei | pentru anul 2004 |

| d2 = 1.500.000 lei x 199 zile x 0,06%  = 179.100 lei |                  |

| d3 = 1.500.000 lei x 107 zile x 0,06%  =  96.300 lei |                  |

| d4 = 1.500.000 lei x 16 zile x 0,06%   =  14.400 lei |                  |

|______________________________________________________|                  |

| TOTAL:                                   550.700 lei |                  |

|______________________________________________________|__________________|

| Sold = 6.000.000 lei x 25 zile x 0,06% =  90.000 lei | pentru anul 2005 |

|______________________________________________________|__________________|

| TOTAL GENERAL:                           640.700 lei |                  |

|______________________________________________________|__________________|

b) Pentru situatia în care impozitul stabilit prin decizia de impunere anuala este mai mic decât cel stabilit prin decizia de plati anticipate, fiind în suma de 4.000.000 lei, contribuabilul datoreaza cu titlu de dobânzi urmatoarele:

_________________________________________________________________________

| d1 = 1.500.000 lei x 291 zile x 0,06%  = 261.900 lei | pentru anul 2004 |

| d2 = 1.500.000 lei x 199 zile x 0,06%  = 179.100 lei |                  |

| d3 = 1.500.000 lei x 107 zile x 0,06%  =  96.300 lei |                  |

| d4 = 1.500.000 lei x 16 zile x 0,06%   =  14.400 lei |                  |

|______________________________________________________|                  |

| TOTAL:                                   550.700 lei |                  |

|______________________________________________________|__________________|

| Sold = 4.000.000 lei x 25 zile x 0,06% =  60.000 lei | pentru anul 2005 |

|______________________________________________________|__________________|

| TOTAL GENERAL:                           610.700 lei |                  |

|______________________________________________________|__________________|

Norme metodologice:

Art. 122

117.1. În cazul creantelor fiscale stinse prin compensarea prevazuta de art. 111 alin. (4) din Codul de procedura fiscala, data stingerii este data notei de compensare întocmite de organul fiscal competent potrivit pct. 111.5.

Norme metodologice:

Art. 123

118.1. Pe perioada amânarii si/sau esalonarii la plata obligatiilor fiscale restante se datoreaza dobânzi calculate începând cu data aprobarii de catre organul competent a înlesnirii acordate si pâna la data efectuarii ultimei plati datorate.

118.2. Dobânzile datorate pe perioada amânarii sau esalonarii la plata a obligatiilor fiscale se calculeaza de catre organele competente care aproba înlesnirea la plata, urmând ca acestea sa fie comunicate debitorului. Dobânzile se achita lunar, inclusiv pe perioada de gratie acordata la esalonare si pe perioada amânarii la plata, conform graficelor care constituie anexa la documentul de aprobare a înlesnirilor la plata. Nu se datoreaza dobânzi pentru amânarea sau esalonarea la plata a dobânzilor si a penalitatilor de întârziere.

118.3. Pâna la data aprobarii de catre organul competent a înlesnirii la plata debitorul datoreaza dobânzi conform prevederilor art. 115 din Codul de procedura fiscala.

118.4. În situatia în care debitorul beneficiar al unei înlesniri la plata achita debitul integral într-o perioada mai mica decât cea acordata prin înlesnire, organul fiscal competent va recalcula cuantumul dobânzilor în functie de data la care a fost facuta plata.

118.5. Calculul dobânzilor datorate pe perioada amânarii sau esalonarii la plata se face pentru fiecare termen de plata lunar, inclusiv pe perioada de gratie sau pe perioada amânarii la plata, prin înmultirea soldului ramas de plata la termenul anterior ratei curente cu numarul de zile calendaristice ale intervalului de timp si cu nivelul cotei dobânzii, conform exemplului urmator:

118.6. Se considera, de exemplu, o înlesnire acordata în urmatoarele conditii:

a) data aprobarii înlesnirii: 13 ianuarie 2005;

b) esalonare pe 12 luni, cu o perioada de gratie de 6 luni;

c) suma esalonata: 12.000.000 lei;

d) cota dobânzii: 0,06%/zi.

______________________________________________________________________________

|  Termen de plata  | Rata      | Sold (suma |Nr. de zile   |Nivelul |Dobânda  |

|                   | debitului | ramasa     |calendaristice|cotei   |datorata |

|                   |           | de plata)  |              |dobânzii|         |

|                   |  – lei –  |   – lei –  |              |- lei – | – lei – |

|___________________|___________|____________|______________|________|_________|

| 15 februarie 2005 |         0 | 12.000.000 |      33      |  0,06% | 237.600 |

| 15 martie 2005    |         0 | 12.000.000 |      28      |  0,06% | 201.600 |

| 15 aprilie 2005   |         0 | 12.000.000 |      32      |  0,06% | 223.200 |

| 13 mai 2005       |         0 | 12.000.000 |      30      |  0,06% | 201.600 |

| 15 iunie 2005     |         0 | 12.000.000 |      29      |  0,06% | 237.600 |

| 15 iulie 2005     |         0 | 12.000.000 |      32      |  0,06% | 216.000 |

| 15 august 2005    | 2.000.000 | 10.000.000 |      31      |  0,06% | 223.200 |

| 15 septembrie 2005| 2.000.000 |  8.000.000 |      31      |  0,06% | 186.000 |

| 14 octombrie 2005 | 2.000.000 |  6.000.000 |      30      |  0,06% | 139.200 |

| 15 noiembrie 2005 | 2.000.000 |  4.000.000 |      30      |  0,06% | 115.200 |

| 15 decembrie 2005 | 2.000.000 |  2.000.000 |      31      |  0,06% |  72.000 |

| 12 ianuarie 2006  | 2.000.000 |          0 |      31      |  0,06% |  34.800 |

|___________________|___________|____________|______________|________|_________|

| TOTAL:            |12.000.000 |            |              |        |2.088.000|

|___________________|___________|____________|______________|________|_________|

Norme metodologice:

Art. 124

119.1. Dobânda se calculeaza pentru fiecare zi, începând cu ziua imediat urmatoare expirarii termenului prevazut la art. 112 alin. (2) si art. 199 din Codul de procedura fiscala pâna la data stingerii inclusiv a obligatiei de plata prin compensare, restituire sau rambursare.

120.1. Pentru obligatiile fiscale neplatite la termenul legal de plata, cu exceptia dobânzilor, penalitatilor si a amenzilor, se datoreaza o penalitate de întârziere de 0,5% pe fiecare luna sau fractiune de luna de întârziere, începând cu data de întâi a lunii urmatoare celei în care acestea aveau scadenta si pâna la data stingerii acestora inclusiv. De exemplu, în cazul unei obligatii fiscale cu termenul de plata scadent la data de 25 martie, daca suma a fost achitata între 1 aprilie si 30 aprilie, se datoreaza penalitatea de întârziere corespunzatoare unei luni, iar daca se achita în perioada 1 mai – 31 mai, se datoreaza penalitatea de întârziere corespunzatoare pentru doua luni.

120.2. Penalitatea de întârziere pentru sumele neachitate la termen se datoreaza pentru luna în care s-a comunicat catre platitor o somatie de plata prin care, conform prevederilor art. 140 din Codul de procedura fiscala, începe executarea silita.

120.3. În cazul în care s-au acordat înlesniri la plata obligatiilor fiscale pentru care nu s-a început executarea silita, penalitatea de întârziere se datoreaza inclusiv pentru luna în care a fost aprobata înlesnirea la plata.

Norme metodologice:

Art. 127

123.1. Contractele de ipoteca si/sau de gaj vor fi încheiate cu respectarea conditiilor de fond si de forma prevazute de lege.

Norme metodologice:

Art. 128

124.1. Daca nu s-a realizat scopul pentru care s-au solicitat garantiile prevazute la art. 122 si 123 din Codul de procedura fiscala, organul competent va putea proceda la valorificarea garantiilor prin modalitatile si procedura prevazute de dispozitiile art. 154 alin. (2) – (7) si ale art. 155 – 167 din acelasi cod, care se aplica în mod corespunzator.

Norme metodologice:

Art. 129

125.1. Prin masuri asiguratorii se pot indisponibiliza bunuri si/sau venituri ale debitorului în scopul asigurarii colectarii creantelor fiscale.

125.2. În conditiile art. 125 alin. (2) din Codul de procedura fiscala, organele fiscale vor dispune organelor de executare competente ducerea la îndeplinire a masurilor asiguratorii.

125.3. Organul fiscal va dispune luarea masurilor asiguratorii printr-o decizie motivata, aprobata de conducatorul acestuia, care va fi comunicata de îndata organelor de executare competente potrivit legii.

125.4. Decizia va cuprinde, pe lânga elementele prevazute la art. 42 alin. (2) din Codul de procedura fiscala, si urmatoarele mentiuni:

a) nivelul estimat sau stabilit al creantei fiscale;

b) mentiunea ca prin constituirea unei garantii la nivelul creantei stabilite sau estimate, dupa caz, masurile asiguratorii vor fi ridicate; garantiile care se constituie sunt cele prevazute la art. 123 din Codul de procedura fiscala.

125.5. Decizia va fi întocmita în doua exemplare, dintre care un exemplar se va comunica organului de executare coordonator, astfel cum este prevazut la art. 132 alin. (5) din Codul de procedura fiscala, iar un exemplar se va pastra la organul care a dispus instituirea masurilor asiguratorii. În cazul în care debitorul are bunuri pe raza teritoriala a altor organe de executare, organul de executare coordonator va comunica acestora copii certificate de pe decizie în vederea ducerii la îndeplinire a masurilor asiguratorii. Aceasta prevedere se aplica si în cazul tertilor popriti.

125.6. Masurile asiguratorii se duc la îndeplinire de îndata de catre organele de executare competente potrivit legii, care vor proceda la indisponibilizarea bunurilor mobile si/sau imobile, precum si a veniturilor urmaribile, potrivit legii.

125.7. O data cu ducerea la îndeplinire a masurilor asiguratorii organul de executare comunica debitorului decizia emisa de organul care a dispus instituirea masurilor asiguratorii ori, dupa caz, copia certificata a actului prin care instanta judecatoreasca sau alte organe competente au dispus masuri asiguratorii.

125.8. Despre ducerea la îndeplinire a masurilor asiguratorii se va înstiinta instanta judecatoreasca, organul fiscal sau alte organe competente interesate care au dispus aceste masuri.

125.9. În cazul în care, cu ocazia ducerii la îndeplinire a masurilor asiguratorii, se constata ca bunurile si/sau veniturile debitorului nu sunt suficiente sau lipsesc în totalitate, organul de executare va încheia un proces-verbal în care se vor consemna cele constatate, înstiintându-se totodata organul care le-a dispus.

Norme metodologice:

Art. 130

126.1. Masurile asiguratorii dispuse vor fi ridicate de catre organul de executare competent, în tot sau în parte, în baza deciziei motivate emise de organul care le-a dispus, care va fi comunicata tuturor celor carora le-a fost comunicata decizia de dispunere a masurilor sau celelalte acte de executare în legatura cu acestea.

Norme metodologice:

Art. 134

130.1. Scaderea din evidenta analitica pe platitori a creantelor fiscale pentru care s-a împlinit termenul de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita se va face pe baza unui proces-verbal de constatare a împlinirii termenului de prescriptie, însusit de seful compartimentului de specialitate, avizat de compartimentul juridic din cadrul aceluiasi organ fiscal sau din cadrul organului ierarhic superior, dupa caz, si care va fi supus spre aprobare conducatorului organului fiscal, împreuna cu dosarul.

130.2. Dosarul trebuie sa cuprinda toate documentele si informatiile necesare pentru constatarea împlinirii termenului de prescriptie, precum si procesul-verbal de constatare.

Norme metodologice:

Art. 141

136.1. Titlul executoriu se întocmeste de organul de executare pentru fiecare tip de creanta fiscala reprezentând impozite, taxe, contributii, alte venituri bugetare, precum si accesoriile acestora.

136.2. În cazul în care exista debitori care raspund solidar pentru aceeasi creanta fiscala, organul de executare competent emite un singur titlu executoriu, facând mentiune despre numele si prenumele sau denumirea tuturor debitorilor.

136.3. Titlurile executorii se transmit printr-o adresa, care trebuie sa cuprinda:

a) denumirea completa a emitentului;

b) temeiul legal al transmiterii titlului executoriu spre executare;

c) numele si prenumele sau denumirea debitorului;

d) domiciliul sau sediul debitorului;

e) alte elemente de identificare a acestuia: seria si numarul actului de identitate sau, dupa caz, codul de identificare fiscala etc.;

f) natura debitului si suma de plata;

g) alte informatii necesare încasarii creantelor fiscale prin executare silita: bunuri urmaribile, surse de venituri, depozite bancare etc.

136.4. Atunci când este cazul, împreuna cu titlurile executorii se vor transmite si copii certificate de pe procesele-verbale de ducere la îndeplinire a masurilor asiguratorii.

Norme metodologice:

Art. 148

142.1. Documentul prin care se efectueaza evaluarea se anexeaza la procesul-verbal de sechestru. Organul de executare va transmite o copie de pe acest document debitorului.

142.2. Organul de executare va proceda la o noua evaluare în situatii cum sunt: când se constata modificari ale preturilor de circulatie pe piata libera a bunurilor, când valoarea bunului s-a modificat prin deteriorari sau prin amenajari. Prevederile art. 142 alin. (1) din Codul de procedura fiscala se aplica în mod corespunzator.

Norme metodologice:

Art. 147

143.1. În cazul în care se constata împlinirea termenului de prescriptie, se va proceda potrivit art. 130 din Codul de procedura fiscala.

143.2. În cazul prevazut de art. 143 alin. (5) din Codul de procedura fiscala, organele competente sa dispuna suspendarea popririi pentru creantele fiscale administrate de Ministerul Finantelor Publice sunt directiile generale ale finantelor publice judetene, a municipiului Bucuresti si Directia generala de administrare a marilor contribuabili, dupa caz, cu aprobarea directorului executiv. Pentru creantele bugetelor locale, competenta de a aproba suspendarea popririi apartine reprezentantului legal al creditorului local. În cazul creantelor administrate de organele vamale, cererile de suspendare a executarii silite prin poprire sunt solutionate de catre directia regionala vamala în a carei raza teritoriala îsi are domiciliul fiscal debitorul si sunt aprobate de conducatorul acesteia. Pentru creantele bugetului general consolidat, administrate de alte organe sau institutii, cererile se aproba de catre conducatorul organului sau al institutiei respective.

143.3. Cererea debitorului de suspendare a executarii silite se depune la organul de executare în a carui raza teritoriala se afla domiciliul fiscal al acestuia si trebuie sa cuprinda:

a) datele de identificare a debitorului, respectiv denumirea, domiciliul fiscal, codul de identificare fiscala, precum si alte date necesare;

b) solicitarea expresa a suspendarii popririi conturilor bancare;

c) precizarea bancilor si a tuturor conturilor bancare deschise la acestea;

d) indicarea expresa a bunurilor mobile/imobile libere de orice sarcini, aflate în proprietatea debitorului, în vederea sechestrarii acestora, precum si orice alte garantii constituite în formele prevazute la art. 123 din Codul de procedura fiscala, potrivit legii, de debitor sau de terte persoane în favoarea debitorului, dupa caz;

e) motivele invocate în sustinerea cererii.

143.4. Cererea va fi însotita de urmatoarele documente:

a) copii legalizate de pe actele care atesta dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile si imobile oferite de debitor drept garantie în vederea sechestrarii;

b) dovada, în original, ca bunurile oferite drept garantie nu sunt grevate de sarcini, emisa în conditiile legii;

c) când este cazul, alte documente care atesta constituirea altor garantii legale de catre debitor sau terte persoane. În cazul în care garantiile sunt constituite, potrivit legii, de terte persoane, acestea trebuie sa faca dovada ca nu au obligatii fiscale restante;

d) situatia privind soldurile conturilor de disponibil si/sau de depozit în lei si în valuta la data depunerii cererii;

e) copie certificata de pe ultima balanta de verificare lunara;

f) situatia analitica a creantelor debitorului;

g) orice alte documente si date considerate utile pentru solutionarea cererii;

h) declaratie pe propria raspundere privind cota de participare a debitorului la capitalul social al altor societati comerciale, capitalul social subscris si cel varsat.

143.5. Cererea debitorului si documentele anexate se vor transmite de catre organele de executare competente sa aplice procedura de executare silita organelor competente sa dispuna suspendarea potrivit pct. 143.2, însotite si de urmatoarele documente:

a) copii certificate de pe actele de executare silita a debitorului;

b) referatul motivat, întocmit de organul de executare competent sa aplice procedura de executare silita prin poprire, împreuna cu propunerile acestuia.

143.6. În baza cererii si a documentelor prezentate în sustinerea acesteia, organele competente sa dispuna suspendarea executarii silite prin poprire asupra conturilor bancare pot dispune aceasta masura în conditiile pct. 143.2, comunicând totodata, în scris, atât debitorului, organului de executare competent, cât si bancilor la care debitorul îsi are deschise conturile bancare care fac obiectul suspendarii popririi, proportia în care sumele indisponibilizate sunt supuse masurii de suspendare a popririi si termenul de valabilitate a masurii aprobate.

De la data primirii comunicarii bancile vor duce la îndeplinire masura de suspendare a popririi, reluând procedura de executare silita prin poprire dupa expirarea perioadei de suspendare.

Cu 10 zile înainte de expirarea termenului de aplicare a suspendarii, organul de executare competent va comunica bancii reluarea procedurii de executare silita prin poprire în situatia în care creantele fiscale nu au fost stinse în întregime prin modalitatile prevazute de lege.

Norme metodologice:

Art. 154

144.1. Când debitorii detin titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale urmaribile, organul de executare poate proceda la aplicarea masurilor de executare silita prin poprirea veniturilor rezultate din acestea. În acest caz tertul poprit este societatea comerciala si/sau autoritatea publica emitenta si/sau intermediara a titlurilor de valoare respective.

144.2. Daca debitorul are conturi deschise la mai multe banci sau urmeaza sa încaseze venituri rezultate din titluri de valoare ori alte bunuri mobile necorporale de la terte persoane juridice pentru realizarea creantei fiscale, în masura în care este necesar, executarea silita prin poprire se poate întinde concomitent asupra mai multor conturi bancare ori asupra mai multor terti popriti.

144.3. Adresa de înfiintare a popririi va cuprinde:

a) denumirea si sediul organului de executare;

b) numarul si data emiterii;

c) denumirea si sediul sau numele, prenumele si domiciliul tertului poprit;

d) temeiul legal al executarii silite prin poprire;

e) datele de identificare a debitorului;

f) numarul si data titlului executoriu, precum si organul emitent;

g) natura creantei fiscale;

h) cuantumul creantei fiscale pentru care s-a înfiintat poprirea, când acesta este mai mic decât cel evidentiat în titlul executoriu, ca urmare a stingerii partiale a debitului;

i) contul în care urmeaza a se vira suma retinuta;

j) semnatura si stampila organului de executare.

144.4. Salariile si alte venituri periodice realizate din munca, pensiile, precum si alte sume ce se platesc periodic si sunt destinate asigurarii mijloacelor de existenta ale debitorului sunt urmaribile în conditiile prevazute de art. 409 din Codul de procedura civila.

144.5. În cazul în care debitorul îsi schimba locul de munca sau este pensionat, continuarea urmaririi prin poprire are loc potrivit art. 455 din Codul de procedura civila.

Norme metodologice

Art. 151

146.1. În cazul bunurilor care au un regim special de circulatie, organele de executare vor sesiza de îndata organele competente potrivit dispozitiilor art. 371^3 alin. 2 din Codul de procedura civila.

Norme metodologice:

Art. 149

149.1. Dispozitiile art. 489, 491, 493 si 496 din Codul de procedura civila sunt aplicabile în mod corespunzator.

Norme metodologice:

Art. 156

150.1. Ori de câte ori este necesar, administratorul-sechestru este obligat sa prezinte organului de executare situatia veniturilor si a cheltuielilor facute cu administrarea bunului imobil sechestrat.

150.2. Atributiile administratorului-sechestru sunt cele stabilite prin art. 501, 502 si 600 din Codul de procedura civila.

Norme metodologice:

Art. 159

154.1. Pentru valorificarea produselor accizabile sunt aplicabile dispozitiile art. 137 alin. (2) din Codul de procedura fiscala.

154.2. În cazul vânzarii în regim de consignatie, organul de executare va preda bunurile mobile sechestrate unitatii care se ocupa cu vânzarea în regim de consignatie. Predarea se face pe baza unui proces-verbal de predare-primire, întocmit în doua exemplare, din care fiecare parte ia câte un exemplar.

154.3. Procesul-verbal de predare-primire va cuprinde în mod obligatoriu urmatoarele date:

a) numele si prenumele persoanelor între care are loc predarea-primirea bunurilor mobile;

b) datele de identificare a persoanelor între care are loc predarea-primirea;

c) denumirea fiecarui bun mobil, cu descrierea caracteristicilor sale;

d) valoarea fiecarui bun mobil;

e) data si locul predarii-primirii bunurilor mobile;

f) semnatura executorului fiscal si a reprezentantului unitatii de vânzare în regim de consignatie.

154.4. Daca în perioada de expunere spre vânzare debitorul achita suma datorata, organul de executare va comunica de îndata unitatii de vânzare în regim de consignatie sa înceteze vânzarea bunurilor. Bunurile mobile nevândute vor fi ridicate de catre executorul fiscal pe baza de proces-verbal de predare-primire.

Norme metodologice:

Art. 161

156.1. Pentru valorificarea bunurilor prin vânzare directa catre cumparatori, organul de executare va face anuntul privind vânzarea, prevederile art. 157 alin. (1), (2), (3) si (4) din Codul de procedura fiscala aplicându-se în mod corespunzator.

156.2. Vânzarea directa a bunurilor se face chiar daca se prezinta un singur cumparator.

156.3. La vânzarea directa, organul de executare va întocmi un proces-verbal, care constituie titlu de proprietate si care cuprinde pe lânga elementele prevazute la art. 42 alin. (2) din Codul de procedura fiscala si urmatoarele:

a) numarul dosarului de executare silita;

b) titlul executoriu în temeiul caruia se face executarea silita;

c) numele si domiciliul sau, dupa caz, denumirea si sediul cumparatorului;

d) codul de identificare fiscala a debitorului si al cumparatorului;

e) pretul la care s-a vândut bunul si taxa pe valoarea adaugata, daca este cazul;

f) datele de identificare a bunului;

g) mentiunea ca acest document constituie titlu de proprietate si ca poate fi înscris în cartea funciara;

h) semnatura cumparatorului sau a reprezentantului sau legal, dupa caz.

156.4. Cumparatorul va efectua plata pretului convenit în contul bugetar indicat de organul de executare, în termenul prevazut de art. 159 alin. (1) din Codul de procedura fiscala. Un exemplar al procesului-verbal se elibereaza cumparatorului a doua zi dupa creditarea contului indicat de organul de executare.

Norme metodologice:

Art. 163

157.1. În ziua tinerii licitatiei pentru vânzarea bunurilor, executorul fiscal va merge la locul unde se afla bunurile, va ridica, daca este cazul, sigiliul si va primi de la custode ori de la administratorul-sechestru, dupa caz, bunurile, verificând starea si numarul acestora conform procesului-verbal de sechestru.

157.2. Ofertele de cumparare pot fi depuse direct sau transmise prin posta. Nu se admit oferte telefonice, telegrafice, transmise prin telex sau telefax.

157.3. Persoanele înscrise la licitatie se pot prezenta si prin mandatari care trebuie sa îsi justifice calitatea prin procura speciala autentica. Debitorul nu va putea licita nici personal, nici prin persoana interpusa.

157.4. În cazul platii taxei de participare la licitatie prin decontare bancara sau prin mandat postal, executorul fiscal va verifica, la data tinerii licitatiei, creditarea contului curent general al Trezoreriei Statului indicat de organul de executare pentru virarea acesteia.

157.5. În situatia în care plata taxei de participare la licitatie se efectueaza în numerar, dovada platii acesteia o constituie documentul eliberat de unitatea teritoriala a Trezoreriei Statului.

Norme metodologice:

Art. 163

163.1. Cererea debitorului va fi depusa în scris la organul de executare competent si va cuprinde în mod obligatoriu date referitoare la:

a) denumirea si sediul debitorului;

b) codul de identificare fiscala, precum si alte date de identificare a debitorului;

c) structura capitalului social, a asociatilor ori a actionariatului, dupa caz;

d) volumul si natura creantelor fiscale;

e) bunurile imobile supuse executarii silite, pentru care se solicita trecerea în proprietatea publica a statului, denumirea, datele de identificare a acestora, precum si o scurta descriere;

f) mentiunea cu privire la actele doveditoare ale dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile respective;

g) titlul executoriu în temeiul caruia este urmarit prin executare silita bunul imobil în cauza;

h) mentiunea debitorului ca bunurile imobile nu sunt grevate de drepturi reale si de alte sarcini si ca nu fac obiectul unor cereri privind retrocedarea proprietatii, cu precizarea documentelor doveditoare;

i) valoarea de inventar a bunurilor imobile supuse executarii silite, evidentiata în contabilitate, reevaluata în conformitate cu reglementarile legale în vigoare;

j) acordul expres al debitorului privind pretul de evaluare a bunurilor imobile supuse executarii silite, stabilit potrivit art. 142 din Codul de procedura fiscala;

k) acceptul debitorului cu privire la compensarea diferentei, potrivit legii, în cazul în care valoarea bunului imobil este mai mare decât creanta fiscala pentru care s-a pornit executarea silita;

l) semnatura reprezentantului legal al debitorului persoana juridica, precum si stampila acestuia.

163.2. La cerere se anexeaza:

a) copii legalizate de pe actele care atesta dreptul de proprietate al debitorului asupra bunurilor imobile pentru care acesta solicita trecerea în proprietatea publica a statului;

b) extras de carte funciara, în original, emis la data depunerii cererii, din care sa rezulte ca bunul imobil nu este grevat de sarcini;

c) declaratie pe propria raspundere din care sa rezulte ca bunurile imobile nu fac obiectul unor cereri privind retrocedarea proprietatii sau al altor litigii;

d) copii de pe fisa mijlocului fix;

e) alte acte necesare, potrivit legii, în sustinerea cererii.

163.3. Partile stabilesc de comun acord valoarea la care se va realiza darea în plata, întocmindu-se în acest sens un înscris. La stabilirea acestei valori se poate avea în vedere valoarea de inventar a bunului imobil, precum si pretul de piata al acestuia. Prevederile art. 53 din Codul de procedura fiscala sunt aplicabile.

163.4. La data întocmirii procesului-verbal pentru trecerea în proprietatea publica a statului a bunului imobil supus executarii silite, organul de executare va actualiza nivelul dobânzii aferente creantelor fiscale înscrise în titlul executoriu sau în titlurile executorii în baza carora s-a început executarea silita, precum si nivelul cheltuielilor de executare pâna la aceasta data, cu aplicarea art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedura civila.

Norme metodologice:

Art.168

164.1. Cheltuielile de executare silita a creantelor fiscale reprezinta totalitatea cheltuielilor necesare efectuarii procedurii de executare silita, reprezentând plati ale unor servicii, cum ar fi:

a) sumele reprezentând cheltuieli pentru comunicarea somatiei si a celorlalte acte procedurale;

b) sumele reprezentând cheltuieli de evaluare a bunurilor supuse executarii;

c) sumele reprezentând alte cheltuieli privind sechestrarea, ridicarea, manipularea, transportul, depozitarea, conservarea, precum si culegerea fructelor etc., dupa caz;

d) sumele reprezentând cheltuieli efectuate pentru administrarea bunurilor imobile;

e) remuneratia custodelui sau a administratorului-sechestru;

f) sumele reprezentând cheltuieli efectuate cu organizarea licitatiei;

g) alte cheltuieli necesare îndeplinirii procedurii de executare silita a creantelor fiscale.

Norme metodologice:

Art. 169

165.1. Potrivit titlului VI din Codul fiscal, taxa pe valoarea adaugata aferenta bunurilor valorificate se stabileste si se achita în conditiile prevazute de Codul fiscal cu privire la taxa pe valoarea adaugata.

Norme metodologice:

Art. 171

167.1. Când s-a aprobat plata în rate a pretului bunului imobil valorificat, eliberarea sau distribuirea sumelor se va face pentru fiecare plata efectuata.

Norme metodologice:

Art. 176

171.1. Pentru creantele fiscale pentru care s-a declarat starea de insolvabilitate a debitorului, organele de executare sunt obligate sa urmareasca situatia debitorilor pe toata perioada, pâna la împlinirea termenului de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita, inclusiv pe perioada în care cursul acesteia este suspendat sau întrerupt. Verificarea situatiei debitorului se va face cel putin o data pe an, repetându-se, când este necesar, investigatiile prevazute de lege.

Norme metodologice:

Art. 206

175.1. În contestatiile care au ca obiect sume se va specifica cuantumul sumei totale contestate, individualizata pe categorii de impozite, taxe, datorie vamala, contributii, precum si accesorii ale acestora. În situatia în care se constata nerespectarea acestei obligatii, organele fiscale de solutionare competente vor pune în vedere contestatorului, printr-o adresa, sa precizeze, în termen de 5 zile de la comunicarea acesteia, cuantumul sumei contestate, individualizata.

175.2. În situatia în care contestatia este formulata printr-un împuternicit al contestatorului, organele de solutionare competente vor verifica împuternicirea, care trebuie sa poarte semnatura si stampila persoanei juridice contestatoare, dupa caz.

Norme metodologice:

Art.209

178.1. Prin organe de solutionare competente constituite la nivelul directiilor generale unde contestatorii au domiciliul fiscal se întelege serviciile/birourile de solutionare a contestatiilor din cadrul directiilor generale ale finantelor publice judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, sau, dupa caz, Directia generala de administrare a marilor contribuabili, pentru marii contribuabili care sunt administrati de aceasta.

178.2. Prin organe de solutionare competente constituite la nivel central se întelege Directia generala de solutionare a contestatiilor din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscal.

Norme metodologice:

Art.210

179.1. În solutionarea contestatiei organele de solutionare competente ale Agentiei Nationale de Administrare Fiscala se pronunta prin decizie, iar cele ale autoritatilor administratiei publice locale se pronunta prin dispozitie.

Norme metodologice:

Art.213

182.1. În temeiul art. 182 alin. (4) din Codul de procedura fiscala, contestatorul, intervenientii si/sau împuternicitii acestora, în fata organelor de solutionare a contestatiilor, se pot folosi de orice probe noi relevante, chiar daca acestea anterior nu au fost cercetate de organele de inspectie fiscala.

Norme metodologice:

Art. 241

207.1. Reglementarile metodologice aprobate prin ordin al ministrului finantelor publice, emise potrivit ordonantelor si ordonantelor de urgenta prevazute la art. 208 din Codul de procedura fiscala, ramân aplicabile pâna la data intrarii în vigoare a noilor ordine ale ministrului finantelor publice, respectiv a noilor ordine ale presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, în masura în care dispozitiile acestora nu contravin prevederilor Codului de procedura fiscala si ale prezentelor norme metodologice.