Bilant – inchidere an 2010

Actualul context economic impreuna cu aplicarea noilor reglementari contabile va solicita practicienii in contabilitate sa isi concentreze eforturile pentru inchiderea exercitiului financiar 2010 intr-o mai mare masura catre aspectele legate de estimarea pierderilor din deprecierea activelor si a provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli.
Credem ca parcurgerea corespunzatoare a etapelor de mai jos dupa incheierea procesului de inventariere a patrimoniului pot asigura respectarea cerintelor minime legale de raportare si diminuarea volumul de munca aferent lucrarilor de inchidere:

1. Analiza evenimentelor ulterioare datei bilantului
2. Estimarea pragului de semnificatie aferent situatiilor financiare aferente
3. Analiza existentei eventualelor ajustari pentru deprecierea imobilizarilor corporale
4. Analizarea necesitatii efectuarii unei noi reevaluari a imobilizarilor corporale- poate fi evitata reevaluarea sau este necesara ?

Analiza evenimentelor ulterioare datei bilantului

Identificarea si analizarea acestor evenimente vor reprezenta principalele surse care vor oferi indiciile cu privire la:
• necesitatea estimarii eventualelor pierderi pentru deprecieri de active si a provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli la data bilantului precum si a informatiilor suplimentare care vor trebui incluse in notele explicative la situatiile financiare
• evaluarii modului in care entitatea respecta sau nu principiul continuitatii activitatii

Evenimentele ulterioare datei bilantului sunt acele evenimente, favorabile sau nefavorabile, care au loc intre data bilantului si data la care situatiile financiare anuale sunt autorizate pentru emitere.

Ordinul Ministerul Finantelor Publice 3055/2009 („OMFP 3055”) nu a adus modificari in ceea ce priveste continutul capitolului legat de evenimentele ulterioare datei bilantului fata de OMFP 1752/2005.

Conform acestor prevederi exista evenimente ulterioare care pot determina ajustarea situatiilor financiare cat si evenimente care nu duc la o astfel de ajustare, dar care trebuiesc detaliate in notele explicative doarece sunt semnificative.

Articolul 62.4 din OMFP 3055/2009 contine cateva exemple de astfel de evenimente, care credem ca nu ofera suficiente detalii si informatii practicienilor contabili pentru parcurgerea corespunzatoare a lucrarilor de inchidere a exercitiului financiar, astfel:
• Printre evenimentele care pot duce la ajustarea situatiilor financiare si a valorilor recunoscute in situatiile financiare sau recunoasterea de elemente ce nu au fost anterior recunoscute sunt enumerate:
– Solutionarea ulterioara datei bilantului a unui litigiu care confirma ca entitatea are o obligatie prezenta la data bilantului.Entitatea ajusteaza orice provizion recunoscut anterior prevazut de acest litigiu sau va recunoaste un nou provizion.
– Falimentul unui client, aparut dupa data bilantului, confirma ca la data bilantului entitatea inregistreaza o pierdere din deprecierea creantei comerciale deci va trebui sa ajusteze valoarea contabila a creantei comerciale.
– Descoperirea de fraude sau erori care arata ca situatiile financiare anuale sunt incorecte

• Pentru evenimente care nu pot duce la ajustarea situatiilor financiare a fost dat ca exemplu situatia diminuarii valorii de piata a valorilor mobiliare, in intervalul de timp dintre data bilantului si data la care situatiile financiare sunt autorizate

Practica internationala de audit si contabilitate ofera exemple suplimentare fata de OMFP 3055/2009 cu privire la modul in care pot fi identificate astfel de evenimente.

Ca exemple suplimentare de evenimente ulterioare datei bilantului care pot duce la ajustarea situatiilor financiare sau care pot furniza probe cu privire la conditiile care existau la data bilantului putem mentiona exemplele oferite de Standardul International de Contabilitate IAS 10-Evenimente ulterioare:
• Vanzarea stocurilor ulterior datei bilantului pot da indicii/probe in legatura cu valoarea realizabila neta a acestora la data bilantului
• Determinarea dupa data bilantului a costului activelor achizitionate sau al pretului de vanzare al activelor vandute inainte de data bilantului-ca probe pentru estimarea corespunzatoare a valorii de recuperare a acestora la data bilantului.
Ca evenimente ulterioare aparute dupa data bilantului care nu pot duce la ajustarea situatiilor financiare acelasi standard mentioneaza:
• Efectuarea unei fuziuni/divizari/reorganizari(combinari de afaceri) de entitati
• Anuntarea unui plan de restrangere sau incetare a operatiunilor
• Achizitii, casari sau vanzari majore de active si transferurile de active imobilizate la categoria de active detinute pentru a fi vandute
• Distrugeri legate de calamitati naturale, incendii, etc.
• Anuntarea sau inceperea implementarii unei restructurari majore
• Tranzactii semnificative cu instrumentele de capital ale entitatii
• Schimbari neobisnuite in preturile activelor si in ratele de schimb valutar
• Schimbari in ratele de impozitare a profiturilor
• Inceperea/intrarea intr- un litigiu major de entitate

Credem ca folositoare contabililor pentru identificarea existentei unor astfel de evenimente ulterioare cu un impact major asupra situatiilor financiare sunt si o parte din setul de intrebari la care auditorii trebuie sa raspunda incluse in Standardului International de Audit ISA 560 –Evenimente ulterioare privitor la existenta urmatoarelor evenimente dupa data bilantului:
• Entitatea a intrat sau nu in noi angajamente contractuale, imprumuturi sau a contractat noi garantii ?
• Entitatea are planuri sau a efectuat vanzari/achizitii de active ?
• Au fost emise noi actiuni sau obligatiuni dupa data bilantului ?
• Exista acorduri de fuziune sau de lichidare a activitatii incheiate dupa data bilantului ?
• Au avut loc distrugeri sau confiscari de active dupa data bilantului ?
• Au aparut noi riscuri si/sau noi obligatii care se pot clasifica ca si datorii contingente ?

Estimarea pragului de semnificatie aferent situatiilor financiare aferente

Pragul de semnificatie conform articolului 23.3 din OMFP 3055/2099 este informatia care se considera a fi semnificativa pentru utilizatorii situatiilor financiare daca omisiunea sau prezentarea sa eronata poate influenta deciziile economice ale utilizatorilor luate pe baza situatiilor financiare anuale.

Cunoasterea acestui prag de semnificatie va permite fiecarui contabil sa inteleaga care sunt solicitarile minime cu privire la informatia care trebuie inclusa in situatiile financiare si cat de detaliat, precum si pana la ce nivel de eroare poate efectua estimarile contabile.

Nu exista prevederi in OMFP 3055/2009 legate de modul cum se determina acest prag de semnificatie. In practica internationala exista o multitudine de astfel de determinari care trebuie insa adaptate la specificul fiecarei entitati si al utilizatorilor situatiilor financiare ale entitatii respective, la riscurile si complexitatea mediului in care entitatea respectiva isi desfasoara activitatea. Nu trebuie uitat ca decizia utilizarii unui anumit prag de semnificatie trebuie justificata in primul rand prin prisma cerintelor utilizatorilor situatiilor financiare, nefiind un simplu exercitiu mecanic de aplicare al unui procent la o baza de referinta. Pot fi cazuri cand este necesara detalierea anumitor tranzactii, posturi bilantiere sau din contul de profit si pierdere, care desi valoric sunt sub pragul de semnificatie, sunt semnificative pentru utilizatorii situatiilor financiare (de exemplu tranzactiile cu partile afiliate, remuneratia directorilor, etc.)

Ca exemplu aplicat in practica, valoarea pragului de semnificatie orientativ conform ghidului de utilizare a Standardelor Internationale de Audit -IFAC pentru intreprinderile mici si mijlocii se poate stabili ca un procent din:
• valoarea vanzarilor anuale din activitatea de baza (intre 3%-7%) pentru entitatile care au inregistrat pierderi in anul curent si/sau care nu au inregistrat fluctuatii majore in valoarea vanzarilor in ultimii ani
• valoarea vanzarilor anuale din activitatea de baza (intre 1%-3%) pentru entitatile care au inregistrat pierderi in anul curent si/sau au inregistrat fluctuatii majore in valorea vanzarilor in ultimii ani
• valoarea cheltuielilor inregistrate in cursul perioadei intre (3%-7%)
• total active 1%-3%
• capitalurilor proprii (intre 3%-5%)
Exista si alte practici care folosesc atat valorile de mai sus, dar si un procent din:
• profitul brut anual (intre 5%-10%)
• marja bruta din vanzarile anuale (intre 1%-2%)
• capitalurilor proprii (intre 1%-3%)
• profitul brut fara cheltuielile cu amortizarea provizioanele si dobanzile EBITDA (intre 2%-5%)

Cu cat riscurile de operare ale entitatilor respective sunt mai ridicate (generate de mediul in care entitatea respectiva isi desfasoara activitatea, forma juridica, etc.), pragul de semnificatie va trebui estimat la nivelul inferior al fiecarui interval.
Pentru entitatile publice sau care nu se incadreaza in categoria intreprinderilor mici si mijlocii, de regula procentele utilizate pentru estimarea pragului de semnificatie sunt cel putin la jumatate din nivelele practicate pentru micile intreprinderi detaliate mai sus.
Analiza existentei eventualelor ajustari pentru deprecierea imobilizarilor corporale

Analizarea necesitatii efectuarii unei noi reevaluari a imobilizarilor corporale- poate fi evitata sau este necesara ?

Pana la aparitia Ordinului Ministerului de Finante Publice 3055/2009 („OMFP 3055/2009”), reglementarile contabile nu prevedeau informatii explicite cu privire la modul, pasii si etapele in care ajustarile de depreciere puteau fi estimate.

Ca element de noutate, OMFP 3055/2009, copiaza partial la articolul 56.1 paragrafele despre sursele externe si interne de informatii pe baza carora se poate concluziona daca exista sau nu indicii de depreciere a imobilizarilor corporale din Standardului International de Contabilitate 36 („IAS 36”) legat de deprecierea activelor imobilizate si a fondului comercial.
Mentionam ca aceste noi prevederi au doar un caracter facultativ, entitatile nefiind obligate la o astfel de analiza, ci doar la constatarea faptica a existentei deprecierii acestor imobilizari efectuata la inventar. Totusi cerintele impuse de respectarea principiului imaginii fidele, de auditorii financiari ai entitatilor respective cat si de normele fiscale, vor impune efectuarea acestei analize de catre entitati, pentru a demonstra daca exista sau nu o astfel de depreciere.

OMFP 3055/2009 precizeaza la acelasi articol 56.1 si faptul ca la determinarea piederilor din depreciere, evaluatorii independenti sau personalul entitatii pot avea in vedere si alte metode de evaluare, dand ca exemplu metodele bazate pe fluxuri de numerar. Ordinul nu da si alte explicatii sau instructiuni precise asupra modului in care se va face aceasta determinare.

La fel ca in vechile prevederi contabile continua sa fie mentionate expresiile valoare de utilitate, starea activului si pretul pietei, ca elemente principale in stabilirea valorii de inventar a bunurilor respective, fara insa sa fie data vre-o definitie a acestora sau exemple concrete de cum pot fi acestea determinate.

In practica, cele mai afectate de lipsa unor astfel de prevederi vor fi entitatile auditate, cele cu cerinte majore de finantare externa si cele care sunt listate pe pietele financiare la care ponderea imobilizarilor corporale in total active este semnificativa, au aplicat metoda alternativa de evaluare a imobilizarilor si care s-au confruntat in ultimii ani cu o scadere a activitatii datorita conjuncturii economice actuale. Aceste entitati vor fi nevoite sa apeleze in majoritatea cazurilor la un evaluator pentru a detemina daca exista sau nu deprecieri, iar in cazul entitatilor care aplica evaluarea alternativa a imobilizarilor corporale, sa efectueze chiar o noua reevaluare a acestora la 31.12.2010.

Intentia noastra este aceea de a oferi in acest articol un scurt ghid cu privire la etapele pe care personalul unor astfel de entitati le poate parcurge pentru:
• a concluziona daca exista sau nu indicii de depreciere a imobilizarilor corporale
• a putea estima rezonabil eventualele deprecieri ale imobilizarilor corporale
• a decide daca, dupa parcurgerea tututor etapelor din acest ghid este cazul sau nu sa apeleze la un evaluator independent pentru efectuarea unei noi reevaluari a imobilizarilor corporale si eventual estimarea ajustarilor de depreciere ale acestora

Procedurile prezentate in acest ghid, ca si in oricare alta metoda pot fi aplicate numai in anumite conditii si desigur sunt perfectibile, prezentand atat avantaje cat si dezavantaje. Acest ghid nu se doreste o alta „metoda”de evaluare ci doar un set de pasi /etape preliminare pe care orice entitate le poate parcurge inainte de a se decide daca este cazul sau nu sa se apeleze la evaluatori autorizati. Nu trebuie uitat ca aplicarea acestor proceduri va trebui efectuata prin utilizarea in primul rand a rationamentului profesional.

Consideram totusi ca rezultatul parcurgerii acestor etape, in multe dintre cazuri, va face posibila evitarea reevaluarii imobilizarilor corporale, va putea fi folosit ca o baza pertinenta de discutie a entitatii cu auditorii sai cat si pentru estimarea si inregistrarea intr-un mod rezonabil a eventualelor ajustari din depreciere.

Enumeram mai jos aceste etape:
1. Efecturarea analizei informatiilor din sursele externe si interne conform articolului 56.1 din Ordinul 3055/2009 prin obtinerea raspunsurilor la urmatoarele intrebari:
• A scazut semnificativ valoare de piata a activului mult mai mult decat s-a asteptat ca rezultat al trecerii timpului sau utilizarii in cursul perioadei ?
• Au avut loc sau in viitorul apropriat vor avea loc modificari semnificative cu efect negativ asupra entitatii (modificari in mediul tehnologic, comercial, juridic, sau economic in care entitatea isi desfasoara activitatea sau pe piata careia ii este dedicat activul respectiv) ?
• Exista indicii de uzura fizica sau morala a imobilizarii respective ?
• Au avut loc sau in viitorul apropriat vor avea loc modificari semnificative cu efect negativ asupra entitatii in ceea ce priveste gradul sau modul in care imobilizarea este utilizata sau se asteapta sa fie utilizata (imobilizarea va deveni neproductiva, exista planuri de restructurare sau de intrerupere a activitatii unde functioneaza imobilizarea respectiva, planificarea cedarii imobilizarii inainte de data estimata anterior).
• Exista informatii generate de rapoartele interne care mentioneaza faptul ca rezultatele economice ale unei imobilizari sunt sau vor fi mai slabe decat cele scontate ?
• Este fluxul de numerar necesar pentru achizitionarea unei imobilizari similare, pentru exploatarea sau intretinerea imobilizarii semnificativ mai mare decat cel prevazut initial in buget ?
• Rezultatul din exploatare generat de imobilizare este vizibil inferior celui prevazut in buget ?
• A avut loc o scadere semnificativa a profitului din exploatare prevazut in buget, respectiv o crestere semnificativa a pierderilor prevazute in buget, generate de imobilizare ?

2. La sursele interne si externe de informatii care pot fi luate in considerare, le putem adauga si pe cele incluse in Standardul International de Contabilitate 36 care nu sunt mentionate de Ordinul 3055/2009:
a. Utilizarea activului / imobilizarii respective genereaza pierdere sau fluxuri negative de numerar daca sunt adunate rezultatele curente cu cele bugetate
b. Au crescut in perioada analizata ratele de piata ale dobanzilor sau ratele de piata cu privire la recuperarea investitiilor? (daca aceste rate ar putea afecta rata de actualizare folosita in estimarea valorii de folosinta ducand la o scadere semnificativa a valorii de recuperare a activelor respective). Termenii folositi sunt detaliati la punctul 9 de mai jos.
c. Cum este valoarea bilantiera a activelor nete ale entitatii la data bilantului comparativ cu valoarea capitalizata la bursa a entitatii (pentru entitatile care sunt listate pe astfel de piete financiare) ? O valoare bilantiera mai mare decat valoarea capitalizata este considerat un indiciu de depreciere a activelor
Presupunand ca raspunsurile primite la intrebarile de mai sus converg in mare masura asupra concluziei ca s-ar putea sa existe o ajustare de depreciere a imobilizarilor corporale ale entitatii analizate sau ca nu se poate concluziona nici ca exista nici ca nu exista o astfel de depreciere, se poate trece la etapa urmatoare parcurgandu-se urmatorii pasi:
3. Se analizeaza gradul de utilizare al imobilizarilor corporale din perioada analizata pentru sectiile productive /operationale/ segementul de activitate ale entitatii respective, comparativ cu capacitatea lor normata de productie (cat ar fi trebuit sa functioneze intr-un an in conditii normale de productie) sau de operare.

In functie de raspunsurile de la pct.2 de mai sus si daca:
• se constata ca nu au avut loc scaderi semnificative in cursul anului fata de capacitatea normata de productie/sau de operare si/sau fata de anii precedenti
• bugetele de venituri si cheltuieli pentru anii urmatori nu indica o scadere semnificativa

Se poate concluziona ca nu exista argumente suplimentare pentru a se efectua o ajustare de depreciere.
In caz contrar la cele de mai sus, se trece la etapa urmatoare.

4. Se analizeaza valoarea ramasa neamortizata la data bilantului a imobilizarilor corporale din aceste sectii de productie, linii de fabricatie, etc.atat ca valoare per total sectie/linie de fabricatie, etc. cat si ca valori individuale. Aceste valori se compara cu valoarea pragului de semnificatie aferent situatiilor financiare ale entitatii in cauza.

5. Daca valoarea neamortizata per total a imobilizarilor corporale de la pct. 4 este mai mica decat valoarea pragului de semnificatie, coroborat cu analiza raspunsurilor de la punctele de mai sus se poate concluziona ca o eventuala ajustare de depreciere ar putea sa nu fie semnificativa si deci se poate evita estimarea acestei ajustari.
Daca se adopta aceasta decizie, consideram ca pornidu-se de la necesitatea respectarii principiului imaginii fidele, in functie de diferenta dintre valoarea totala neamortizata a acestor imobilizari si pragul de semnificatie stabilit, entitatea respectiva va avea totusi obligatia detalierii acestei situatii in notele explicative la situatiile financiare. In acest caz este recomandat ca entitatea sa includa miscarile in cursul anului aferente acestor imobilizari pornind de la soldurile de deschidere ale valorilor brute, amortizarea cumulata si a valorii ramase si sa detalieze soldurile aferente acestora de la sfarsitul anului. De asemenea raportul administratorilor va trebui sa includa aceste detalii precum si o explicatie pe scurt a cauzelor actualei situatii si asupra intentiilor de viitor ale entitatii cu privire la aceste imobilizari.

6. Daca valoarea neamortizata per total a imobilizarilor corporale de la pct 4 este mai mare decat valoarea pragului de semnificatie atunci:
• Se analizeaza valoarea neamortizata totala pe fiecare sectie, linie de fabricatie, etc, eliminandu-se intr-o prima faza sectiile ale caror valori neamortizate totale sunt mai mici decat pragul de semnificatie aferent (daca exista asa ceva)
• Din cele cu valori totale neamortizate peste pragul de semnificatie, se analizeaza valorile individuale ale fiecarei imobilizari corporale in parte identificandu-se activele care au cea mai mare pondere in total valori individuale
• Daca valoarea adunata totala neamortizata a sectiilor, liniilor de fabricatie etc., care la nivelul fiecarei sectii/linii de fabricatie etc. au valori mai mici decat pragul de semnificatie, este mai mare decat pragul de semnificatie, atunci si pentru aceste sectii se vor identifica imobilizarile corporale ale caror valori individuale neamortizate au ponderea cea mai mare

7. In special pentru activele individuale identificate in grupa celor cu ponderea cea mai mare a valorii neamortizate din sectiile respective, se va cauta obtinerea unor informatii legate de cele mai recente preturi de achizitie sau tranzactii cu active similare. Folositoare sunt de asemenea si informatii similare despre celelalte imobilizari.

8. Daca exista astfel de informatii se compara valorile respective cu valoarea neamortizata a activelor in cauza, stabilindu-se eventualele ajustari de depreciere, care se vor inregistra in contabilitate.

• Daca dupa obtinerea acestor informatii, valoarea neamortizata a imobilizarilor corporale altele decat cele de la pct. de mai sus, din sectiile, liniile de fabricatie, etc. supuse acestei analize si pentru care nu s-au gasit informatii legate de pretul lor de achizitie sau tranzactii similare recente este sub valoarea pragului de semnificatie, atunci coroborat cu raspunsurile de la etapele precedente aceasta analiza se poate incheia concluzionandu-se ca nu este cazul estimarii unor ajustari de depreciere suplimentara.
• Daca valoarea respectiva este insa peste pragul de semnificatie sau nu exista informatii legate de ultimele tranzactii cu astfel de active, se va trece la etapa urmatoare.

Pentru ambele cazuri, entitatea respectiva va avea de asemenea obligatia detalierii acestei situatii in notele explicative la situatiile financiare si in raportul administratorilor conform celor descrise mai sus.

9. Utilizarea metodelor de evaluare bazate pe fluxul de numerar

Un exemplu practic de cum pot fi utilizate aceste metode de evaluare este dat de IAS 36. Conform acestui standard, la data bilantului imobilizarile trebuiesc prezentate la cea mai mica valoare dintre valoarea lor contabila si valoarea recuperabila.
Aceasta valoare recuperabila este definita ca fiind cea mai mare valoare dintre valoarea justa si valoarea de folosinta („value in use”) a imobilizarilor respective.

De asemenea standardul precizeaza ca acolo unde nu se pot obtine informatii rezonabile legate de valoarea justa, entitatile pot estima valoarea de folosinta prin metode bazate pe fluxul de numerar.
Metodele bazate pe fluxurile de numerar au la baza principiul potrivit caruia un activ nu poate fi recunoscut in bilant la o valoare mai mare decat fluxul de numerar generat de utilizarea sa.

Conform IAS 36, prima etapa in estimarea valorii de folosinta este impartirea sectiilor de productie/liniilor de fabricatie/punctelor lucru, etc. ale entitatii respective in unitati generatoare de numerar (unitati care genereaza independent numerar) si estimarea pe urmatorii cel putin 5 ani a fluxurilor de numerar, daca nu exista informatii corespunzatoare pentru o perioada mai lunga de timp. De asemenea IAS 36 mentioneaza ca estimarea acestor fluxuri de numerar dincolo de cele mai recente bugete/previziuni pot fi extrapolate utilizandu-se o rata constanta de crestere/scadere pentru anii urmatori care nu poate fi mai mare decat ratele previzionate in sectorul de activitate al entitatii respective.

Simplificand si aplicand la cazul unei entitati din Romania, aceasta ar trebui sa obtina fluxul de numerar generat pe cel putin urmatorii 5 ani pentru fiecare sectie de productie, linie de fabricatie, sucursala, etc. in parte.

Acest flux de numerar urmeaza sa fie ajustat/actualizat cu o rata de actualizare corespunzatoare domeniului de activitate al entitatii respective (IAS 36 permite totusi folosirea in locul acestei rate de actualizare si a ratei dobanzii la imprumuturile bancare utilizata de entitatea in cauza). Astfel fluxul de numerar din fiecare an va fi ajustat cu 1/(1+rata de actualizare)la puterea n, unde n este numarul anilor, iar totalul acestor fluxuri de numerar vor reprezenta valoarea de folosinta a imobilizarilor din sectiile/liniile de productie, etc. aferente.

Aceasta valoare de folosinta pentru fiecare unitate generatoare de numerar urmeaza sa fie comparata cu valoarea bilantiera a imobilizarilor corporale corespunzatoare. In cazul in care valoarea de folosinta este mai mica decat valoare bilantiera, se va inregistra o ajustare din depreciere.

In practica multe entitati nu dispun de baze de date si logistica necesara estimarii corespunzatoare a fluxurilor de numerar, cu atat mai mult a fluxurilor de numerar pe sectii, linii de fabricatie, etc.

Consideram ca se poate folosi ca indicator ce aproximeaza rezonabil pe termen mediu si lung valoarea fluxurilor de numerar, profitul inainte de impozitare din care se vor exclude veniturile si cheltuielile din cedarea activelor, veniturile si cheltuielile extraordinare, veniturile si cheltuielile cu dobanzile si alte venituri si cheltuieli financiare, veniturile si cheltuielile cu provizioanele, cu ajustarile de depreciere si amortizarile („PBITDA”).

Acest indicator poate fi utilizat intr-o prima faza la nivelul intregii entitati, in cazul in care nu exista posibilitatea obtinerii informatiilor pentru fiecare sectie de productie/unitate generatoare de numerar.

De asemenea daca nu sunt disponibile datele necesare pe urmatorii 5 ani se pot estima valorile PBITDA pornindu-se de la datele acestui indicator pe ultimii 3 ani, extrapolandu-se pentru urmatorii 5 ani. Extrapolarea poate avea la baza si ritmul mediu de crestere/scadere inregistrat de acest indicator in ultimii 3 ani. Sumele astfel extrapolate vor fi ajustate rezonabil pentru fiecare din urmatorii 5 ani, in functie de previziunile privind activitatea si mediul in care va opera entitatea (nu vor trebui luate in considerare totusi efectele asupra activitatii entitatii si PBITDA generate de modernizarile viitoare si/sau noile investitii).

La totalul PBTIDA pe urmatorii 5 ani astfel ajustat se va adauga si valoarea reziduala a imobilizarilor corporale respective ajustata si ea la sfarsitul acelei perioade. Conform diverselor metode de evaluare a valorii reziduale a imobilizarilor corporale, pentru cazul de fata, aceasta ar putea fi egala cu valoarea actualizata PBITDA din ultimul an de prognoza (anul 5) ajustata cu un coeficient specific, care de regula este cuprins intre 3 si 6 in functie de sectorul de activitate al entitatii respective.

Acest total se va compara cu valoarea contabila per total la data bilantului a imobilizarilor corporale ale entitatii sau unitatii generatoare de numerar (daca este cazul) putandu-se estima si inregistra eventualele ajustari din depreciere.

Conform acestei estimari consideram ca se poate inregistra rezonabil un provizion general de depreciere a imobilizarilor corporale. Din punct de vedere fiscal, valoarea acestor ajustari de depreciere poate fi alocata pe baza de pro-rata asupra valorilor ramase neamortizate individuale ale fiecarei imobilizari corporale.

In functie de rezultatul acestei analize, entitatea va avea de asemenea obligatia detalierii acestei situatii in notele explicative la situatiile financiare si in raportul administratorilor conform celor descrise mai sus si de asemenea se va decide daca este cazul sau nu sa se efectueze o reevaluare a imobilizarilor corporale.

sursa: avocatnet.ro